duminică, 6 aprilie 2014

rochie nouă de Paști

   Fire aspre de vânt zboară din pletele  dimineții .
 Dacă magnolia de peste stradă  nu ași-ar legăna petalele gătite în mov lăptos, nici n-ai zice că  este primăvară.
Surprinzător, în parcarea din centrul orașului  nu este îmbulzeala  de ieri și de altădată.

 Se ivește   brusc în  spațiul dintre mașini.
O jachetă albastră, peste pantalonii roșii, cu buzunare adânci.
 Întinde profesional un braț firav, sugerând că am ales bine locul de parcare.
 Când cobor, deschide  spre mine ochii de culoarea castanei coapte și o palmă plăpânda, cu degete subțiri, peste ale căror unghii săpunul a uitat cam de mult  să mai treacă .
Ne privim atent.
Simt o împunsătură, undeva, într-un colt de suflet. 
Burnițează  tăios.
Doi pași mai încolo, pe o bancă, cinci negricioși-între ei și o tânără fumătoare- se prefac nepăsători.
 Femeia ( nu știu ce instinct îmi spune că este chiar mama sufletului cu fular roz) înlătură cu mișcări nervoase  scrumul de țigară care-i cade peste ginșii prea strânși pe picior..
-Mergi la școală? o întreb eu pe  fata cu palma întinsă .
-Eee,  mai rar, sunt într- a patra, am doișpe ani. Știi ceva? nici nu trebuie să mă duc în fiecare săptămână, că se duce bunică-mea, mai dă cu matura, îi cumpără directoarei țigări, aduce apă, strânge hârtiile..
-Nu te rușinezi ca ieși  la cerșit? insist eu.
-Hm!!  de ce să mă rușinez?
 Vreau și eu haine noi de Paști..se tot uită la poșeta mea.
Nu pot să nu-i dau niște bani, mă gândesc cum ar arăta  părul ei  întunecat, împletit în codițe, prinse în panglici  albe.
Mi-o imaginez  îmbrăcată într-o rochiță de catifea roșie.
Cu pantofiori de lac, ca de păpușă.
-Măi fată, tu nu te temi deloc? intră în vorba un domn, care tocmai  vrea să urce într-un  bolid  negru.Vine unu, te înhață, te bagă în portbagaj și pe-aci ți-e drumul, te duce cine știe în ce țară...
-Și ce dacă mă duce? vine prompt răspunsul.Chiar ar fi mai bine!
Oricum, nu toamna asta, toamna ailaltă mă mărit.
S-a întețit vântul.
Lumea trece, vin și pleacă mașini.
Jacheta albastră se mișcă repede, brațul ei stâng dirijează imaginara înghesuială  din parcarea centrală a orașului.
..
Martor tăcut până atunci la întreaga scenă, prietena mea  îmi spune că  tocmai a văzut la știri cum un puștan, ceva mai răsărit decât  proaspăta-mi  cunoștință, strânsese  ieri, cerșind, o sumă deloc neglijabilă.
Nu-i răspund.
 Mă încăpățânez să păstrez în minte rochița de catifea. Și doi ochi vioi, de culoarea castanei coapte.

15 comentarii:

  1. De ce sa fie rusinos sa cersesti cand esti un defavorizat al sortii?...e rusinos sa poti agonisi bani multi si sa fii calic cand ti se cere ajutorul!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu stiu cum o fi..m-a in trista soarta fetitei- naiva, si totusi matura, exploatata ( as vrea sa simt ca va avea o rochita noua , desi, vazandu-i pe cei cinci, speranta mea a cam pierdut din intensitate);

    Fenomenul pare a vea doua , daca nu chiar, mai multe taisuri.

    RăspundețiȘtergere
  3. ... dar oare acel domn (fără D) preocupat -mde!...- de soarta fetei, ce imagine păstrase, dacă, duă ce trecu strada sau după ce dădu colțul, își mai amintea ceva...
    ?...
    acum e primăvară, dar la toamnă o vei vedea mireasă tot într-o rochie roșie de mătase sau de satin?
    (tot lucioasă și tot strălucitoare trebuie să fie....)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ana,
      Nu stiu =nici ce era in mintea lui, nici daca vreogata isi va aminti de fetita cu suflet navalnic de femeie silita sa se maturizeze mult prea devreme.Nu stiu nici cum gandeau cei cinci ``educatori`~, urmarindu-si atent ~eleva~~.
      Stiu doar ce am simtit eu- traim intr-o lume pestrita..
      Aseara, am aflat de la un medic ardelean ca daca vrei sa-ti fie bine, n-ar fi rau sa-ti faci propria-ti Romanie!
      Ce alegem?

      Ștergere
  4. E vina societatii care ii defavorizeaza pe unii...unii au asuprit si furat secole de-a randul pe altii si acum se mandresc cu ce economie prospera au...fireste,dar cum?...
    Cine angajeaza tigani...sa avem pardon,nimeni.Ca atare,se descurca si ei cum pot.
    Problema este apoi ca exista multi tigani bogatasi,putrezi de bogati chiar, care ar putea intreprinde unele afaceri dand de munca celor care cersesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Societatea inseamna inteligenta si putere, mereu, asa ca ea ii va desparti totdeauna pe oameni.
      Cine le are pe amandoua?
      Cred ca mereu vor fi: si printi , dar si cersetori..
      Indiferent de culoarea pielii.
      Sau de etnie.
      Eu zic ca doar o buna educatie rezolva multe neajunsuri sociale.

      Ștergere
    2. Educatia face parte din societate,din mecanismele ei....mai mult sau mai putin sustinuta,depinde de acea societate.Ce favorizeaza ea!

      Ștergere
    3. Educatia este un act personal.
      Raspunzatoare de consistenta ei este, inainte de toate, familia.
      Copila despre care vorbesc a invatat de acasa, sau a fost crescuta in spiritul acesta, al cersitului. Atat stie. Era dezinvolta, chiar deloc mirata ca face ceva ce n-ar trebui sa faca un copil.Si despre maritis vorbea cun fel de maturizare, care ii fusese indusa.
      Da. Societatea este vinovata, pana la un anumit nivel. Dar, un copil este al parintilor sai- ei decid ce trebuie sa-l invete.
      De la ei afla copilul ce este bine si ce este rau.

      Ștergere
    4. Ai dreptate...problema asta se discuta si la Tv nu demult,,,se incerca sa-i faca pe parinti sa inteleaga ca educatia este foarte importanta,,,deoarece sunt inca multi foarte reticienti.
      Si totusi, de unde bani pentru scolarizare cand ei carpesc de pe azi pe maine...mai cu seama din cersit!E nevoie si de un mediu familiar favorabil!

      Ștergere
    5. Eu zic asa: copilul iti este incredintat sa-l cresti! Sa-l ajuti sa-si descopere aripile din suflet!
      Apoi sa-l lasi sa zboare.
      Daca nu uita, se mai intoarce si la cuib..doar daca nu nu intalneste ~pasari rapitoare~..sau daca nu este tentat sa traiasca printre ulii.

      Ștergere
    6. Inteleg ca este un of personal.

      Ștergere
    7. Nu, neaparat.
      Oricum, experienta se acumuleaza din tot felul de situatii.
      Ce spun acum are legatura si cu tot ce am acumulat, in timp, ca diriginta.
      Dar si ca mama, bineinteles.

      Ștergere
  5. Ana,
    Nu stiu =nici ce era in mintea lui, nici daca vreogata isi va aminti de fetita cu suflet navalnic de femeie silita sa se maturizeze mult prea devreme.Nu stiu nici cum gandeau cei cinci ``educatori`~, urmarindu-si atent ~eleva~~.
    Stiu doar ce am simtit eu- traim intr-o lume pestrita..
    Aseara, am aflat de la un medic ardelean ca daca vrei sa-ti fie bine, n-ar fi rau sa-ti faci propria-ti Romanie!
    Ce alegem?

    RăspundețiȘtergere
  6. Trist, foarte trist! :(
    Și măcar de-ar avea hăinuțe noi de Paști... :(
    Nu pot fi nici eu indiferentă când trec pe lângă astfel de copii...

    RăspundețiȘtergere
  7. Cine stie. cum o fi mai bine,.draga Sara!

    Ganduri bune si ai grija!!

    RăspundețiȘtergere