joi, 5 iunie 2014

~~cum ceruri si pamanturi se-ngana..``

motto: fiecare isi are fantana lui in care isi cauta cerul sufletului..
Pe la rascruci, la  margine de drum, sub poala pădurii, lângă biserici sau școli, în plină câmpie sau unde nu te mai așteptai, când îți ardea gura de sete, răsărea o fântână.
  De piatră, cu lanț sau
lumânare, cumpănă și greutăți.Să fii ferit, dacă erai copil. Deseori, alături, un jgheab- pentru animale. Și o căniță, agățată , la vedere , pentru tine, călătorul. Să fi stat multa vreme la sfat sătenii , când au ales locul, meșterii, tuburile, găleata? cine știe...// 
Am avut totdeauna fântână în curte. Cu apa limpede și bună.  Cea dintâi era în mijlocul  grădiniței cu flori.
O salcie pletoasa si-a intins prea mult radacinile , a patruns printre imbinarile tubului , dupa o vreme, fantana a secat.  Tata a săpat alta, în fața bucătăriei. Departe de gutuiul, mereu obosit de atata rod.
Tata nu mai este. Nici curtea nu mai este a mea.
Văd rar fântâna.
Cu ochii copilului care am fost.
Pe atunci nu se știa de apă minerală sau plată.
Nici că trebuie sa consumi doi litri pe zi, ca să faci fata presiunilor vieții.
Nimeni nu vorbea de  pietre la rinichi, de boli fara leac...
Se murea de bătrânețe.
Lumea a evoluat. 

Câmpiile și-au schimbat în fel și chip perimetrul, stăpânii și vecinii. 
Pădurile au rămas doar pe hartă.
Au dispărut fântânile.
Setea a sporit. .

Și răscrucile.
Omul s-a adaptat.
Întreprinzătorii au ridicat popasuri- hotel, restaurante, locuri de parcare, frigider , la intrare, burdușit cu licori colorate.
Nimic nu se oferă.
Totul costă.

8 comentarii:

  1. Toma Constantin5 iunie 2014 la 15:21

    "Vad rar fantana" ... Si ochii copilului care ai fost lasa sa cada doua perle de lacrimi intru aduceri aminte ...

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu stiu cum si de ce gresesc altii; as zice ca erorile de care ma simt cu adevarat responsabila, de exemplu instrainarea casei parintesti, se datoreaza tineretii, lipsei de experienta, ~~amenintarii~~ pe care astazi nu as mai da doi bani, ca ni se va lua ( ne murisera prea tineri parintii, iar eu si fratele mea am primit un fel de instiintare-verbala- ca acolo va fi o gradinita..
    Poate ca , daca as fi stiut sau macar mi-ar fi trecut prin minte fiorul ~casa parinteasca nu se vinde~~, astazi as avea fantana, asa secata cum este, si curtea, cu toate coltisoarele mustind de amintiri, si podul casei, plin de carti vechi, si decoratiile bunicului, si fotografiile ingalbenite de vreme..
    Greseli, erori, spaime..printre ele- doar aducerea-aminte, incercand sa recompuna o LUME!!
    COPILARIA- cu tot farmecul ei!

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumoasa postare, Gina! Mi-a amintit de un poem al meu din volumul "Dreapta dragostea mea * Mellactonia":

    Cale ferată cu maci

    Dragostea mi-e postulat
    - sunt un câmp amăgit cu copaci -
    Doamne de când m-ai creat
    în iatagan Te prefaci
    şi mă spinteci cu drumul ferat
    drept peste brâul de maci

    Tai paralel şi egal
    rana-mi supură sângele-n flori
    trenul ajuns la semnal
    şuieră macii mă dor
    cad drăgaice la botul de cal
    amirosind a mohor

    Numai pe Tine Te ştiu
    ca pe-o cumpănă-n capăt de lan
    taci răstignit şi eşti viu
    ciutura-Ți trage alean
    macii fragezi mă seacă la brâu
    când mă despici - iatagan

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma inclin in fata gandului tau , despicat in camp de dragaice si rosu de maci!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Mi-e dor de mama. Cred ca nu voi inceta niciodata sa-mi fie dor sa fiu copil si sa stau in bratele ei. Și astazi tot copil sunt, ma joc, ma alint, dar mama nu-i.

    RăspundețiȘtergere


  6. Mie-mi spui??
    Stiu cum este sa-ti fie mereu dor!
    Eu sunt mai mare acum decat mama..( maine este ziua mea, totdeauna , inainte de a ma gandi la mine, tot la mama imi fuge gandul,,)
    Nu sunt o superstitioasa, noi doua, mama si eu, am avut candva, absolut intamplator, o discutie despre fantana; stiu locul, stiu cum arata fantana, avea cumpana, mereu mi-am propus sa merg sa vad daca mai exista..

    MAMA ESTE.Ca o icoana.
    Este in suflet!

    RăspundețiȘtergere
  7. Se vede treaba că apa noastră provine din aceleaşi izvoare, căci altfel, nu văd cum de postările noastre, apropiate ca timp, au aceeaşi trimitere, către începuturi, către omenie, către adâncul sufletului năpădit de amintiri.
    Zi bună şi liniştită să aveţi!

    RăspundețiȘtergere
  8. Buna dimineata, Parinte!

    Ne aduna aceeasi tainica voce a trecutului pastrat curat in suflete!!

    RăspundețiȘtergere