miercuri, 2 iulie 2014

in gest suprem de multumire

 
Ca sunt  castani, frasini, ulmi, salcami, brazi, stejari sau tei,  ca  se incumeta sa-si inalte fruntile  pe semete  piscuri de munti, pe dealuri molcome , in vai sau  ograzi, la margine de sat sau  pe langa  luminate ferestre, copacii- arborii, cum ii place unui prieten sa-i numeasca- isi unesc, parca, eterna lor  ruga, privind  mereu catre cer.
In semn de multumire.
Vin din adancuri.
Tasnesc  din nimic.
Ii ploua, ii ninge, ii mangaie vantul, alteori ii indoiaie, plesnindu-le  in ropot obrajii,  ii rasfata  soarele si roua, unii   isi pierd , cu fiecare toamna, podoaba  de verde, vorbesc in soapte doar de ei stiute, plang, se framanta, zambesc in siraguri de flori...
Mereu cu ochii atintiti catre cer.
 Intr-un gest dumnezeiesc de a-l uni cu pamantul.
Au inflorit teii!
Te imbata parfumul  lor, cules  in fluturari vaporoase, risipit generos , mai apoi, in  stropi de candoare printre  rasfirate buchete  de aur nestins!

4 comentarii:

  1. Mireasma teilor o asociez cu examenele.:))

    Anul acesta,sora mea are emotii pentru cei doi copii.Amandoi sunt in toiul examenelor de bacalaureat.
    La anu' sunt eu la rand.:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Nici ca se putea spune mai frumos, Angi!

    Mi-e dor de acel inconfundabil amestec: emotii, nedumeriri, palpitatii, mirosul florii de tei, bataile ceasului din hol, liste, ploaie, zumzet, fericirea din ochi, strigata cu toata puterea!!
    Mi-e dor de tot ce este Familie!

    Mult succes, mama draga!

    RăspundețiȘtergere
  3. "In semn de multumire.
    Vin din adancuri.
    Tasnesc din nimic.
    Ii ploua, ii ninge, ii mangaie vantul, alteori ii indoiaie, plesnindu-le in ropot obrajii, ii rasfata soarele si roua, unii isi pierd , cu fiecare toamna, podoaba de verde, vorbesc in soapte doar de ei stiute, plang, se framanta, zambesc in siraguri de flori...
    Mereu cu ochii atintiti catre cer.
    Intr-un gest dumnezeiesc de a-l uni cu pamantul."

    Copacii, vazuti asa cum sus ii vedem, ii simtim, cum ni se sugereaza, sfinti spusi vitregiilor naturii, alaturati vietii noastre de fiinte omenesti, ne fac sa intelegem, sa suportam viata, sa o iubim, ne furnizeaza un plus de energie, un plus de dorinta, un plus de iubire. In linistea, la umbra lor, in freamatul si mirosul lor, ne adaugam si noua binefacerile lor. Am putea spune ca sintem mai buni, mai iubitori, mai fericiti cind viata se dfesfasoara linga ei - copacii, linga ele - florile, altfel spus in mijlocul naturii, unde se unesc atitea sperante, atitea binefaceri, atitea nevoi si impotriviri naturale. Cum spune autorul, 'te imbata..." ne imbatam de, din oferta naturii!
    Stelian Paiu (uneori pastel )

    RăspundețiȘtergere
  4. Dacă ar fi să cred că toată natura este MAMĂ UNIVERSALĂ,și că toate ființele: oameni și plante își amestecă sufletele laolaltă, aș zice că eu , altcândva, am fost mesteacăn.

    RăspundețiȘtergere