duminică, 3 august 2014

„leagănul vrerilor noastre„

   ( frânturi de vacanță)
Drum întins,  sate și grădini, livezi de meri  și miriști, păduri  tinere!
Prin sate, casele se țin  protectoare, umăr lângă umăr,lăsând să se vadă doar ferestrele de după ale căror
perdele  râd mușcate  dolofane.
Îmi place Țara Ardealului!
 Micuța mea vecină- în toamnă va fi  școlăriță de-adevăratelea-   îmi pune întrebări, a fost de ajuns să-i  spun că vom ajunge  într-o cetate mare și frumoasă, în care, cândva, intrase, ca un semizeu, Mihai Viteazul, că   întrebările ei  nu se mai opresc. 
Îmi place mirarea din ochii calzi, albaștri! 
 Copiii  mici trăiesc poveștile cu tot sufletul!” Pe culmea cea mai înaltă a munților Carpați se întinde o țară mândră și binecuvântată  între  toate țările semănate de Domnul pre pământ. Ea  seamănă a fi un măreți și întins palat...” 
Pati  îmi urmărește   glasul,  simt în ochii ei  uimire, curiozitate, bucurie.
Când autocarul a găsit  loc de odihnă,  pe  albastra  sită albastră, soarele își  rostogolea greoi  discul dolofan. 
 Ora  când la Alba Iulia se schimba garda. 
O pace solemnă se așterne peste  oameni și locuri. Picură  de aievea  înfiorată emoție, peste  gânduri și visuri. 
Lume multă- români și străini- atenție,   liniște, intense trăiri.
Haine de epocă, peruci și 
catifea,  cai puternici,  adie o  calmă boare de vânt, cerul este tot mai albastru, comenzile vin, parcă, de peste secole, prezentul și trecutul își scriu epopeea, ovații, salve,  tineri și vârstnici trăiesc  laolaltă, fără vorbe,  clipa de  patriotism .
Sunt pentru prima oară pe acest sfânt loc, în sinea mea  sunt bucuroasă  că peste doar o săptămână, o să am  vreme  să-mi umplu  sufletul cu   frumusețea lui, încărcată  de istorie, de mit, de legende!
Alba Iulia- Bălgrad!
Castrul Apulum.
Atestare din mileniul V î. H.
Capitala Principatului Transilvaniei ( 1542-1690), unde, la 1 noiembrie 1599,  intra triumfal Mihai Viteazul, înfăptuind Unirea politică a Transilvaniei cu Moldova și Țara Românească.
Sfânt loc- la 1Decembrie  1918, prin Declarația de la Alba Iulia, se consfințea Unirea Transilvaniei  cu Banatul,  Crișana și Maramureșul.
Alba Iulia- încoronarea , la  15 octombrie 1922 a   regelui
Ferdinand  și a reginei Maria.
Alba Iulia-  1 Decembrie  1990-Ziua Națională a României!
Ne presează timpul, avem răgaz doar pentru o scurtă și plăcută plimbare printre   figuri legendare, îmi place lumea care, dintr-odată, a  primit un fel de aură medievală,  iarba  este parcă mai verde,  înghețată are gust mai  delicios,  vântul adie mai tandru...

4 comentarii:

  1. Mă bucur că ți-a plăcut la Alba Iulia.Este un oraș frumos,iar Cetatea este superbă. Seamănă cu un oraș occidental.Ai descris nemaipomenit de frumos acest loc încărcat de istorie, mituri,legende...
    Maria

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Maria, trebuie să-mi cer scuze, sunt surprinsă și oarecum nedumerită. Avem o pasiune comună - Herta Muller, da? Sper să nu fi greșit.
      Ieri, la întoarcerea acasă, am trecut,în mare grabă,prin Clujul tău visător... fuge tipul, uităm și reîmprospătăm gânduri, reclădim speranțe.
      Te aștept cu drag aici,să povestim despre mereu alta, și de fiecare dară aceeași- miraculoasa Țară a Ardealului!

      Ștergere
  2. ... și eu care te tooooot aștept!
    nu erai departe de ine, doar cam la o oră de timp distanță
    da, eu abia m-am întors de la Cluj
    și încă te aștept

    altfel, ”frumoasa și binecuvîntata Țară a Ardealului” este primitoare și te va convinge să revii mai des

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga mea Ană!

    Am umblat mult ,frumos și cu folos în vara care-și tooot schimbă culoarea pletelor. N-am dus în Ardealul tău și al nostru,în două rânduri, bătătorind poteci,croind altele.
    Sunt ca după un spectacol sub cer, într-o necontenită scrisă și citită din mers lecție de istorie sau de geografie,în care autorul pictează, aleargă, plânge, se bucură, apare, se ascunde - într-un neobosit joc de lumini și umbre, în marea cursă a vieții.
    Pupici, fată dragă!

    RăspundețiȘtergere