luni, 29 decembrie 2014

ce ochiul nu vede...

Ninge blând cu păduri albe din cer,
 iarna își înflorește cojocul, 
se leagănă brazii-n fereastră,
 adie firave crengi de mesteacăn,
timpul își suflă căldură în pumni,
 curg obosite ultime zile din an,
 mintea pătrunde noi înțelesuri,
 inima durează noi punți.




2 comentarii:

  1. Ce frumos aţi surprins iarna, doamna Gina, în toată splendoarea ei!
    Ninge, nu glumă pe la dumneavoastră.
    La noi a nins puţin, aproape că n-a mai rămas fărâmă de zăpadă, doar pe ici pe colo prin locurile mai umbroase câte o pată de zăpadă. Poate o să ningă zilele următoare, sper asta. Copilaşii aşteaptă zăpada cu multă bucurie.
    O seară liniştită vă doresc, doamna Gina. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga mea Ștefy!
    La doi pași de fereastra mea, este un spectacol splendid!
    Ninge dumnezeiește. În spațiul dintre două blocuri paralele, sunt mulți arbori, a căror înălțime a depășit, deja, acoperișurile. Sunt de-a dreptul uriași.
    A răsărit și luna.
    Zău că seara asta are ceva magic!

    RăspundețiȘtergere