sâmbătă, 21 martie 2015

POEZIA este oglinda

 care face frumos ceea ce este deformat, spunea cineva.
Iubesc diminețile însorite,
 cu mărgele verzi în urechi de mugurași!
cu zvonuri de clipe zburând printre crengi.
când iarna se simte încolțită, 

când primăvara poartă fular de ierburi și flori!
Dansuri pe cer
în puncte ghicite,
Stoluri cuminți
în ritm de simțire.
Exclud singurătatea,
tristețea în doi.
Unghi rotitor,
pe cărări mișcătoare.
Nescrisă lecție de fericire
în grai nemuritor de șoapte.
Drumuri lungi,
unduiri repetate
spre zări însorite.
-Neobosite înălțări -
în căutare de alb.
Se întorc cocorii!
Sub aripi, speranța!

Nu m-am gândit să scriu un poem, simt doar atâta spaimă în noi.. .încerc să-mi dau curaj.
p.s. când ai privit ultimul zbor de cocori?//

La mulți ani POEZIEI din suflete!


Vor trece ani,
de Veronica Porumbacu
Nici cupele de-argint nu-mi plac,
nici auritele pocale,
ci dintre toate cel mai drag
imi e căușul palmei tale.
Vor trece ani. Și-nnoitoare,
cu-aceeași dragoste de fată,
voi bea din palma ta, de care
n-am sa mă satur niciodată.
Pe-același drum, ca la-nceput
vom dogorî mereu la față.
Si-ntâia brazdă-am să-ți sărut
pe-obrazul insemnat de viață !
Dar dacă, in aceeași zi,
mi-ai da să beau din mari pocale,
eu, dintre toate, m-aș opri
tot la căușul palmei tale.//


Logodna de primăvară,
Magda Isanoș
Vai, frumusețea ceasului de-acuma
de ce nu-mi este dat s-o sorb cu tine,
și-alături să simțim sub talpă huma
de iarba vieții grea, cum de suspine

mi-i inima de când nu te-am văzut?
Vreau soarele, pe degetele noastre
unite, un inel să făurească;
albastre zările-n privirile-ți albastre

să le privesc și dragostea să crească.
din rădăcini bătrâne ca grădina
(mai mândră decât cea care s-a dus),
să-mi ierți, și eu să-ți iert, de-asemeni vina
de-a fi iubit mai mult decât am spus.

"Și-mi pare-așa ciudat că se mai poate
găsi atâta vreme pentru ură
când viața e de-abia o picătură
întru minutu-acesta care bate ".


-

5 comentarii:

  1. - Vis Vegetal,

    de Magda Isanos

    As vrea să fiu copac

    Si-as vrea să cresc langa fereastra ta.

    Te-as auzi,

    Si-n voie te-as privi intreaga zi

    M-as apuca si iarna să-nfloresc,

    Ca să te bucuri!

    Pasarile cele mai mandre-ar face cuib pe creanga mea,

    Iar noptile mi-ar da cercei de stele

    Pe care, ca pe frunze ti le-as da.

    Prin geamul larg deschis, de-atatea ori

    M-as apleca usoara să-ti sarut

    Când parul ce pe frunte ti-a cazut,

    Când buzele cu buze moi de flori

    Spre toamna m-as juca zvarlindu-ti mere

    Si foi de aur rosu prin odaie

    Cu-a ramurilor tanara putere

    Ti-as apara obloanele de ploaie.

    Si, cine stie, poate ca-ntr-o seara

    De primavara, când va fi si luna

    Va trece prin gradina o zana buna,

    Facandu-mă femeie să fiu iara.

    Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz

    Genunchiul ud de frunze si pământ,

    Cu roua si cu luna pe obraz,

    Eu ti-as sari în casa si senina,

    Uitind de-atata vreme să vorbesc,

    Cu cate-un cuib în fiecare mana,

    As incepe

    să zambesc.

    RăspundețiȘtergere
  2. Bună ziua, doamna Gina,
    Foarte frumos omagiu aţi adus poeziei. Am adus şi eu o poezie în ton cu anotimpul care tocmai îşi intră în drepturi.

    Primăvara...
    - toată firea simte-adânc fiorul dulce
    a vieții ce renaște și putere nouă aduce!
    Inima-n adâncu-i simte farmecul vieții
    bucuria renăscută din frumusețea tinereții.

    Iată primăvara vine! Ghiața iarăși se topește,
    o viață nouă-ncepe-n tot ce mișcă și vorbește!
    - iată iar pădurea-cântec,
    iar cerul, sfântul
    lasă ploaia ce-nverzește veselind întreg pământul!
    - Iată, iarăși cald și dulce vânt de miazăzi adie
    zboară iarăși rândunele și-nfloresc cireșii-n vie,
    ies iar florile prin frunza veștedă din alte toamne
    - cât de mari și minunate-s lucrările Tale, Doamne!

    Ah, așa e și-n viața noastră cea duhovnicească:
    vântul Duhului când suflă toate-ncep să se trezească:
    inima-și deschide poarta pentru Domnul biruinței,
    ochii plâng și caldă curge sfântă lacrima căinței;

    Sufletul tresare dornic după viața cea curată
    iar din ceruri plouă sfântă pacea binecuvântată
    și nu-i glas să poată spune cât e, de fericită
    viața nouă,
    viața sfântă,
    viața Domnului jertfită!

    În iubire te simți una cu toți oamenii deodată
    duhu-i numai bucurie
    inima-i lumină toată
    și-atunci orișiunde-n lume ar vrea Domnul să te poarte
    simți că-i numai fericire
    și-n viață
    și în moarte.

    Primăvara, poezie scrisă de Traian Dorz.

    O duminică minunată vă doresc, doamna Gina şi numai bucurii! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Fiindcă primăvara înseamnă bucurie, dragă Ștefy, ]ți aduc și eu un dar:

    https://www.youtube.com/watch?v=JIJuc9JIaXc

    Cu multe bucurii!

    RăspundețiȘtergere
  4. Vă mulţumesc din suflet doamna Gina pentru darul muzical. Un cântec foarte vesel. Ce mult îmi place. Pur şi simplu am început să dansez! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Știam că o să-ți placă, dragă fată zburdalnică!

    RăspundețiȘtergere