duminică, 6 decembrie 2015

între cer și pământ

Acest episod căruia îi spunem asfințit.
Tăcută, pădurea primește printre pleoape mănunchiuri străvezii. Tresăriri de gene metalice, murmur din depărtări, sunete abia perceptibile,indescifrabile forme despicând zarea, migrări de nuanțe,simplă, sfântă solemnitate!
 Nimic nu poate fi mai frumos!

6 comentarii:

  1. Culorile calde ale cerului imbratiseaza goliciunea copacilor.Doar siluetele locuintelor nu la pasa...
    Seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Apusul în pădure are un anume farmec, Angi! indiferent de anotimp.
      Se îndură greu soarele să plece la culcare...

      Ștergere
  2. Iar ai reuşit să prinzi o stare inefabilă în imagini şi cuvinte... Frumuseţea apusului stă şi în ochii privitoarei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea Zvârlugă, ador deopotrivă apusul și răsăritul soarelui- lumea , pădurea, mai ales, trăiesc altfel momentele astea. Și de ce să nu recunosc, eu însămi sunt, de fiecare dată alta! Simt, în felul meu, cum lumina și întunericul se îmbrățișează!
      Inedit spectacol!

      Ștergere