joi, 21 ianuarie 2016

citesc...de ziua îmbrățișării

Și duminica.Sâmbătă după-amiază, (zi lucrătoare) se făcea câte o convocare a profesorilor în cancelarie și eram anunțați că trebuie să venim la școală și în  ziua următoare, pentru muncă patriotică; adunat păducel, curățénie în curtea CAP-ului etc.  Când situațía s-a repetat a patra sau a cincea oară,  unul dintre profesori a observat  că, totuși, în Constituțíe, duminica este considerată zi liberă. Directorul școlii  i-a răspuns că în Constituțíe nu se precizează că ar fi zi liberă și pentru profesori.„
 pagina  264

În fiecare  duminică  din   primul trimestru al anului  1988, toți profesorii Școlii Nr.13 Pitești am fost nelipsiți de la  muncă patriotică. Venea decembrie, ninsese,apoi, când zăpada  s-a topit, a dat ploaia.
   Undeva, pe lângă Albota, la Mareș, câmpul devenise mocirlă.Trebuia să culegem toți cocenii și să facem „bute„- era invenția  unui activist, al cărui nume îmi scapă.
Ce nu pot uita este că el era spaima tuturor.
 Înotam prin nămol, cizmele unei colege  s-au spart, i-a spus directorului că nu mai poate continua, el a ridicat din sprâncene.
 După  89, fostul director a ajuns inspector de specialitate. 
Și, poate că ar  mai fi fost și astăzi, dacă n-ar fi trebuit să se pensioneze.

6 comentarii:

  1. Cei de azi sunt cei de ieri!
    Puterea tot a lor este.
    Nu sunt oameni potriviti in anumite functii importante,iata de ce merg lucrurile prost!
    Nu am auzit si eu ca un parlamentar sa participe la vreun curs de perfectionare...sau nu e nevoie ptr asa ceva?

    RăspundețiȘtergere
  2. Cine ar trebui să-i instruiască?

    Nu știu dacă lectura cărții acesteia mi-a răscolit aducerile-aminte. Poate că ele se așternuseră , cuminți, pe rafturi... imediat după revoluție, fără să-mi fi cerut cineva, m-am interesat dacă se fac niscaiva cursuri de pregătire/reciclare. Speram să aflu lucruri noi, care să miște căruța școlii altcumva. După ce am ascultat vreo câteva zile poveștile unor inspectori care-mi erau foarte cunoscuți ca profesori, ( între timp se înscriseseră în politică) la școală, a venit, fără să se anunțe, o doamnă, pe care, de asemenea o știam foarte bine .( cumnata unei alte persoane din MEC) Nu auzisem niciodată despre niște performanțe ale respectivei persoane. Ei, bine, a ținut să „mă încurajeze„ să nu mă tem de inspecția pe care mi-o va face, pentru că ea este o femeie bună.
    Am rămas stupefiată, mai ales că, avea un fel de tic:îmi tot lăuda o bijuterie.Am aflat , câteva zile mai târziu, cam cum stăteau lucrurile cu pasiunea respectivei doamne pentru bijuterii. Nu ale ei. ( inițial)
    A fost cea mai nefericită întâmplare din cariera mea

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate batea apropo la vreun dar!
      Stiu cazuri care cand veneau din excursii din strainatate,povesteau ce frumos a fost,neuitand sa maguleasca conducerea si sa le ofere niscai bijuuri!
      Oportunism de ultima speta!

      Ștergere
  3. Tocmai.

    Îi plăcea Nefertiti.
    Îți dai seama cât de mult m-am abținut- eu mă înscrisesem la curs, dornică să aflu niște chestiuni noi, ei, inspectorii, mergeau atunci în alte țări... eu voiam să învăț ceva nou, iar ea, care, ca profesoară, era recunoscută prin neperformanță, voia un dar de la mine, ca să-mi dea un calificativ bun.
    De asta spun că experiența aceea a fost extrem de neplăcută.

    RăspundețiȘtergere
  4. Noi ,ca si liceeni,eram dusi la tot felul de munci agricole,dar fiind la Pedagogic eram poate mai avantajati fiind dusi doar la cules de mere,prune sau decojit de migdale.:)
    Ce vremuri!

    Uite ca eu lucrez si acum sambata sau duminica,dar i se spune "voluntariat",si chiar e o placere .:)
    Raman doar cu placerea si dulcea oboseala...
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  5. Este altceva- tu lucrezi în timpul liber,așa cum fac mulțí educatori, din plăcere.
    Ceea ce ni se cerea nouă era umilire.
    Nu-mi place să mai vorbesc despre asta,este dureros.

    RăspundețiȘtergere