joi, 7 iulie 2016

prea frumos la el în suflet!

Cine și-l mai amintește ? 

 Dac-am uitat, iubito, cum te cheamă 
Și cum se face ziua-n ochi tăi, 
 Ascunde-ți visul plin de vânătăi, 
 Și nu-mi lua uitările în seamă. 
Prea mult colind pe-ntortocheate căi 
Și prea puțin e loc să-mi fie teamă, 
 Că dacă morții eu i-aș spune" Ia-mă!" 
Tu i-ai zvânta și umbra în bătăi.
 Dar nu încerc aceasta nici în glumă, 
Ci doar mă-ntorc la tine și te rog... 
Primește-mă, și iartă-mă și du-mă
 Din partea rătăciților zălog 
La carnea ta de soare și de humă,  
Pe înstelatul cerului polog. 

 George Țărnea, 10 noiembrie 1945/2 mai 2003

2 comentarii:

  1. Daaaa! Superb si George Tarnea, superba si scrisoarea!

    (Reflex 108)

    Prea repede uităm ce-aveam în gând,
    Sub apăsarea vorbelor de rând!
    Nici nu mă strigi de tot, nici nu mă laşi...
    E-atâta ezitare între paşi.
    Prea repede uităm ce-aveam de spus -
    Un zbor în minus, o cădere în plus...
    La tine-i vară şi la mine-i frig,
    Nici nu te las de tot, nici nu te strig.

    RăspundețiȘtergere
  2. Crenguța, astăzi să gândim cu versurile lui:

    Nici nu mă spăl de multele iubiri

    Nici nu mă spăl de multele iubiri
    Mi-e greu să fac din dragoste o vină
    Sau prost îndemn al bietei mele firi,
    Când văd cum arde roua-n trandafiri
    Şi cred cu teamă-n Cel ce va să vină.

    Nici nu mă spăl de multele iubiri
    Cuprinse-n viaţa mea mult prea puţină,
    Când pot clădi cu jertfa lor grădina
    De stânjenei, de crini, de calomfiri.

    Cei sterpi si răi n-au starea să-nţeleagă,
    Eu, păcătos fiind de la-nceput,
    Mi-am dăruit priveliştea întreagă

    Şi cel mai sincer, poate, m-am temut
    Că dacă-n carne clipa rod nu leagă,
    Nici veşnicia-n suflet n-a-ncăput.”

    RăspundețiȘtergere