miercuri, 17 august 2016

nu chiar de-a valma

S-ar putea scrie o carte.

 Sau mai multe, ei, și?
 Auzi asta de nu-știu- câte-ori., mai în glumă, mai în serios, cu zâmbet ironic în ochi sau în colțul gurii.
Cărți se scriu tot timpul . De ordinul…cine să le știe numărul?
 Citim și  citim, mult/ putin, vorba cuiva, după buget-de timp, de bani, de stare, de plăcere.
Adunăm, (încă) adunăm ,pierdem,dăruim, primim, păstram, rătăcim( câte ceva). 
Rămânem
Amestec de fire țesute. 
În uriașe pânze, ca  de păianjen. 
O vreme, țesem în spațiul propriu, în jurul nostru. Pânza rezistă. Vine o mână, a nu știu cui, și rupe  firele toate, le încâlcește, până le nimicește. 
Timpul lovește.Cu capul, cu dinții, cu  brațe ascunse.
 Sau curge.
 Blând, cuminte ca un surâs, cum vrea el. 
Țesem. 
Împreună
Pentru o altă vreme. 
Se strâng firele sau dimpotrivă, slăbesc, se amestecă, brusc, lumea își  pierde culoarea. 
O vezi deodată așa cum este: figuri, mirosuri, pași, închideri, năucitoare întrebări, ironii, tristeți, insulte, flecăreli, aroganță, vrajbă, înghesuială.
 Care pe care?
 Cine minte mai iscusit este mai tare. Jmecherul  nu vorbește, urlă, primește, apucă, se impune.
 Or' fi chiar atât de mulți surzi?
Dreptatea-care dreptate- poartă haină mițoasă, că paznic este lupul. 
Face morală. La porțile adevărului. 
Care adevăr? 
O înăbușitoare încăpere este lumea toată. Liniștea a devenit zgomot. Albul este gri. Cu  inegale pete diforme.
 Lovituri din toate părțile, palme, ghionți, pumni.
Hei! trezește-te! 
Învinge-ți spaima.
Deschide ochii. Caută! 
Uite, chiar ai noroc! 
De prin strâmte unghere uitate, în mers nesigur,se ivesc  alte semne. 
   
În zbor!

10 comentarii:

  1. Se spune ca norocul nu-i semn chiar divin...dincontra, norocul ti-l da aghiuta pentru ispita!trebuie sa fii rabdator,sa suporti,multe!!!
    Nu sa gandesti ca de ce nu ai niscai noroc.
    Frumoasa stare de nestare ai descris...totusi,Iisus spune ca El este calea,adevarul,viata!
    Cred ca suntem prea atasati de viata in sens lumesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu știu cum este (și) cu norocul; nu l-am căutat, nu-l aștept, poate că doar, din când în când, îl evoc.
    Cumva, avem atâta noroc și tot atâta nenoroc, pe cât de pregătiți( sau mereu surprinși) suntem să ne implicăm în evenimente esențiale.
    De ce să nu trăim clipa?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adevarata clipa traita...aici e problema,,,ptr multi tine doar de distractie!
      Adevarata clipa traita e aceea in care ajungi sa resimti ceva superior venit de dincolo de ce este lumesc!
      O punte dintre eul marginit si cel nemarginit!
      Zic si eu...

      Ștergere
  3. când lipsești prea mult iti pierzi dreptul la comentariu...
    Îndrăznesc să repet ' eu am nevoie de tine în real

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anăană,dacă aș aș zice că nimic nu se pierde ar suna aproape de necrezut...

      Ștergere
  4. De ce ar conta alții, câtă vreme tu îți ești unicul stăpân? sau aproape unicul...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poti fi fericit cand cel/cei de langa tine sufera?!Cand lumea asta a luat-o razna?

      Ștergere
    2. Lumea rămâne lume.
      Trăind în nefericire,doar o sporim.Așa cred.

      Ștergere
  5. Multe teme de gandire, multe. Eu am invatat ca nu-i asa important sa ai dreptate, cat sa ai pace, sa fii impacat. Degeaba obtii dreptatea, daca in suflet si in jur e doar neliniste. Poate ca ne suntem singurii stapani, dar nu suntem singuri pe lume. Tot ce facem, e in raport cu ceilalti, se rasfrange.

    Multumesc pentru tot ce impartasiti cu noi si pentru ca ne dati de gandit!

    RăspundețiȘtergere
  6. Aș zice că ”acționând„ cu ceilalți, pierzi cel puțin un lucru- acela de a fi tu însuți/însăți. Sigur că altfel nu se poate, cum bine spui.
    Adultul îl sancționează pe copilul care se încăpățânează să facă doar cum vrea el, dar copilul vrea să fie el însuși.
    Ce are adultul în comun cu „universul „ copilului care se „deschide „ către cunoaștere?

    Crenguța, nu am răspunsuri, îmi pun doar întrebări.

    RăspundețiȘtergere