luni, 5 septembrie 2016

se tot adună anii

și fug. Eu însămi număr mai mulți decât trăirea mamei mele.
Când mi-e greu, când cine știe ce gânduri mă apasă, o simt.
 O aud. 
Ea nu mergea.
Alerga. 
MAMA!

http://incertitudini2008.blogspot.ro/2010/07/margele-colorate.html




6 comentarii:

  1. Sunt partil fericita...mama e alaturi de noi,doar tati e un sir de amintiri frumoase sau regete ca a plecat mult prea devreme de langa noi...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate că atunci când pe părinți îi avem cu noi , îi credem nemuritori. Nu avem vreme să gândim și altfel.
      Multe bucurii, Angi, și o toamnă frumoasă ca o nesfârșită duminică îți doresc!

      Ștergere
  2. Stiu ce simti, si pentru sentimentul acesta nu exista din pacata prea multe cuvinte, imagini sau sunete...ci doar timide si dulci-amare incertitudini despre ceea ce santem.

    Te imbratisez cu drag,

    Irina

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce gând cald, Irina!
    Te-am simțit aici.Îți mulțumesc pentru această atingere ca o mângâiere pe suflet!

    Cu tot dragul,
    Gina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Numai bine Gina draga...iti doresc o toamna blajina si plina de lumina.

      Cu drag,

      Irina

      Ștergere