marți, 11 octombrie 2016

note, bucurii, lumină

”Trăim în rețele,  nu în comunitate....
 Copiii pe care îi învăț sunt materialiști, urmând exemplul profesorilor de școală care, în mod materialist, „notează totul” și al mentorilor de la televizor, care pun la vânzare absolut tot ce există în lume...”
John  Taylor Gatto, profesor  american, scriitor, născut în 1935

Mă tem că  nu vei avea timp  să citești tot. Încearcă, fie doar  partea asta, totuși:
„În cei treizeci de ani ai mei de predat, am observat un fenomen fascinant: școala și învățământul devin tot mai irelevante pentru marile întreprinderi ale planetei. Nimeni nu mai crede faptul că oamenii de știință sunt pregătiți în cadrul orelor de științe, sau că politicienii sunt pregătiți în cadrul orelor de cultură civică, sau că poeții sunt pregătiți în cadrul celor de engleză. Adevărul este că școlile nu mai învață nimic, în afară de cum să te supui ordinelor. Aici este un mare mister pentru mine, fiindcă mii de persoane omenoase, afectuoase, lucrează în școli ca profesori, ca asistenți și ca administratori, însă logica abstractă a instituției depășește totuși contribuțiile lor personale. Cu toate că profesorilor le pasă cu adevărat și își dau toată, toată silința, instituția este psihopatică – nu are conștiință. Ea sună dintr-un clopoțel și tânărul care era adâncit în scrisul unei poezii trebuie să închidă caietul și să se mute într-o altă celulă, unde trebuie să memoreze faptul că omul și maimuța se trag din același strămoș...”

De la o  glumă cu un prieten pe seama cunoștințelor despre cum  să  nu mai pierzi timp și energie în bucătărie,gândul mi-a fugit la  notele din clasa I și la creionul în două culori cu care  doamna Ana Tănăsescu, învățătoarea  mea, picta frumos  în colțul  din stânga al caietului de teme ”Foarte bine” „Bine” ”Binișor„. Niciodată nu am primit „Rău”.
  Poate că și tu îl vei fi văzut vreodată în viață;  jumătate  era roșu, jumătate albastru. Roșu, pentru primele două calificative, albastru pentru celelalte.
Nu mi-a fost deloc greu  să-mi amintesc emoția cu care  pândeam  mâna doamnei, răsucind creionul, până în clipa în care  stabilea  cât merită  munca mea de-o pagină.
 Doar în clasa I am avut note până la 5, adică  după sistemul „ex sovietic„,  cum mi-a adus aminte  un prieten.
Nu știu să-mi fi explicat  vreodată cineva, părinții sau  profesorii, de ce trebuie să merg la școală, de ce trebuie să învăț. 
 Într-o vreme, m-am numărat printre premianți, chiar în frunte, niciodată în partea cealaltă a listei.
Am iubit școala!  Nimeni nu poate să mă contrazică. Pentru aceea, de aceea, mi-am crescut copiii și elevii  în același spirit.
Aseară  am citit, cam în fugă, un material serios, în care  se arată cât de rea este școala zilelor noastre, care va fi făcând instrucție, nicidecum educație. 
Când și, mai ales, de ce  să se fi stins bucuria luminării prin școală?
 Ca să  fiu  mai sigură că nu-mi scapă ceva , ori că nu voi fi înțeles greșit,  de dimineață, am recitit. Dacă vrei, dacă te interesează tema asta, a  felului în care se explică dispariția bucuriei de a  merge la școală, citește  aici:

14 comentarii:

  1. Nici cu cea de ieri si nici cu cea de astazi nu sunt de acord !
    Ar trebui reformata din radacini!Schimbari radicale de conceptie,organizare , stil de predare,evaluare in functie de anumite prioritati.!
    E absurd ce se intampla.
    Instructie?..ptr ca lipsesc cei 7 ani de acasa!Pentru ca se lucreaza cu prea multi elevi la clasa, desi normal ar fi cam 15.Si altele...
    Bucurie?..eu cred ca merg astazi cu mai multa bucurie decat odinioara!Fac ce vor ei,exista activitati inedite ,strategii didactice interactive,mijloace moderne,etc

    Singura scoala care mi-a placut,a fost facultatea!
    Dar nu atat ptr profesori cat pentru spiritul studentesc si munca personala ptr ceva ce chiar imi facea o placere deosebita!
    Cred in spirit autodidact,,,mai putin in profesori!
    Scuze daca te-am dezamagit!
    Insa mie profesorii mi-au luat mai degraba decat sa-mi dea ceva bun ptr viitor!
    Scoala fura timp pretios si adeseori din increderea in tine.
    Ptr ca sistemul e prost gandit!





    RăspundețiȘtergere
  2. Cine îi va schimba pe adulți,pentru că ei:educatori și profesori de la toate etapele de școală, părinți,politicieni, societate- fiecare într-o anume etapă a dezvoltării copilului- au în mână pâinea și cuțitul.
    Ei sunt aceiași.
    Lumea toată este a maturilor.
    Copilul vine în această lume formată, statornicită în fel și chip.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Desigur ca exista si profesori deosebiti care iti pot fi de un mare ajutor ptr formarea ta ca om si profesional...insa sunt extrem de rari acestia!Ori ce reusesc acestia,distrug altii cumva!Cantitatile distrug calitatile!
      Schimbari se pot produce cand va exista un nivel superior de efort colectiv pentru schimbare!Cu o floare pe ici colo...nu se face primavara!







      Ștergere
  3. Adică ajungem la EDUCAȚIE.Educație ca bun național.

    RăspundețiȘtergere
  4. Amintiri frumoase te-au napadit,Gina!
    Zilnic corectez caiete de tema,de clasa si micutii mei astapta cu nerabdare sa vada daca apare in coltul din stanga o fata zambitoare rosie,verde sau portocalie,mov sau roz, cu steluta sau floricica pentru corectitudine si aspect.Deja e un fel de intrecere...cine are "fatuta" langa ceea ce a lucrat,ca doar s-a straduit.:))
    cei din clasa pregatitoare ,daca manutele au lucrat frumos si mintea a fost agera primesc cate un zambet pe manuta...unii imi dau mana dreapta,altii mana stanga ,dar bucuria e aceeasi.
    Cat despre bucuria de a merge la scoala...ma bucur sa lucrez alaturi de micutii mei,dar de multe ori ma simt "sufocata" de tot felul de alte sarcini,hartii,tabele,rapoarte,procese verbale...

    Imi plac stilourile pezentate!

    RăspundețiȘtergere
  5. Angi, tu ai acolo o armată de puști! hi! hi

    Îmi imaginez cum îți arată mânuțele!!

    p.s.cât despre stilouri,mă gândeam la evoluție: la început era tablița; copiii se adunau în curtea bisericii....

    RăspundețiȘtergere
  6. Am si eu o intrebare.
    Tu ai studiat in liceu filozofie?
    Exista asa ceva pe atunci la profilul uman?(in timpul comunismului?)

    RăspundețiȘtergere
  7. O să te surprindă, poate, eu am terminat ”realul”; este o poveste- directorul liceului,care era consătean cu noi și căruia îi fusesem elevă în clasa a VI-a,la fizică,l-a convins pe tata să mă determine să aleg ”real„. A fost ceva de furcă, m-am împotrivit, am plâns, știam ce-mi doresc după bacalaureat. M-am dus la real, profesoara de matematică era foarte slabă și rea, mi-a fost foarte greu, la fizică și la chimie aveam profesori extrem de exigenți. Și apoi, în clasa a X-a am avut ”economie politică, într-a XI_a„ socialism științific„.
    Nu mi-a fost deloc simplu.
    Nu, în liceu, nu s-a studiat filozofie, nici chiar fiul meu cel mare nu a avut în program, abia la cel mic a avut filozofie, în clasa a X_a.
    Eu am avut două materii foarte frumoase; psihologie /logică,în clasa a X-a și astronomie`în clasa a XI_a. Mi-au plăcut mult ambele, chit că la astronomie era tot doamna de matematică...
    Cu toate greutățile din anii aceia, pentru mine, liceul este , în suflet, la fel de frumos, cum mi-a fost copilăria.
    Primii ani de facultate au fost minunați. Mai apoi, viața mi-a impus regulile ei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vezi,eu tot o profesoara de matematica rea am avut,spaima liceului!Invatam de ne sareau capacele,si tot note proaste obtineam,Era subiectiva,avea 2 elevi preferati,in rest ptr ea ceilalti ne ridicam la exigentele ei.
      De parca toti trebuia sa fim matematicieni olimpici!
      Desi cam toti le aveam cu matematica.Sincer.Femeia asta,a distrus in noi increderea,nu avea rabdare,tact pedagogic,nota dupa dispozitia ei,te inhiba prin stilul ei de a fi.
      Noroc ca dupa clasa a X-a am avut alt profesor...un om calm, sensibil,cult.Ptr mine era insa tarziu..matematica ajunsesem sa nu o mai suport.Invatam cat sa trec in a XII-a,ptr ca stiam ce vreau sa urmez,iar el intelegea lucrul asta si nu ne ameninta.
      In clasa noua facusem o teza de 10 in primul semestru,profesoara aceea,mi-a dat 8.Stii cum e in matematica,se poate verifica foarte bine.Am fost atat de surprins incat m-am dus sa-mi explice de ce mi-a dat 8..nu avrut sa discute cu mine.Avea pareri preconcepute despre elevi..ii nota in consecinta.Cate fete nu au plans din cauza ei.Stiau exercitiul,dar ea te lua peste picior la cea mai mica ezitare.

      Unii profesori chiar nu au ce cauta la catedra!

      Ștergere
    2. Te-am intrebat cu gandul la filmul "Liceenii" unde Caramitru joaca pe "Socrate" profesorul cel bun de filozofie...si stii probabil si pe Tamara ,profesoara extrem de rigorista, de matematica,supranumita "Isoscel"
      O fi ea intr-o extrema ,dar avand in vedere cum au deraiat astazi lucrurile cu libertatea asta a elevilor,,,stau si ma gandesc si la dreptatea lui Isoscel!
      Roata timpului se intoarce,inainte profesorii puteau lesne distruge ceva in elevi,acum e viceversa!Cauza si efect!
      Educatie spartana vs. educatie moderna?

      Isoscel avea dreptate;"Elevii trebuie sa stie sa respecte Regulamentul!"
      Cu o conditie desigur,ca regulamentul sa fie bine intocmit!
      Nu sunt de acord cu modele occidentale in care profesorul trebuie sa suporte impertinenta dusa catre mitocanie a elevilor!Am vazut vreo 2,3 filme americane pe aceasta tema..cazuri reale.
      Da ,au reusit ceva,sa-i determine sa invete,sa ia examenul final,,,dar cu ce pret?
      Sa avem pardon ,neuronul tau nu se reface in urma stresului si umilirii.Recunostinta e tardiva,iar un asemenea efort e prea mare,te costa sanatate!




      Ștergere
  8. Da. Și atunci, ca și acum, sunt persoane ajunse întâmplător la catedră. Este greu să stabilești ce /unde/când se greșește. Toate par relative, dar marchează.
    Discutam, la telefon cu un fost coleg de liceu: nu ne-am văzut niciodată de la bacalaureat,nici eu, nici el nu am avut la niciun obiect media anuală 10. Și, Doamne, nu era deloc vreo concordanță între cât știam și cât primeam...Sigur că multe dintre cele câte se vor fi petrecut atunci ne-au marcat. Dar poate că ne-au și „salvat ” în fața unor alte lovituri, ca să zic așa.

    RăspundețiȘtergere
  9. Vezi, eu cred că profesorii ar trebui să treacă printr-un examen de conștiință. Atât atunci când dau examen de admitere, cât și după aceea, la niște perioade bine stabilite .Ca și medicii.
    Chestiunea este că , în ritmul în care toate aleargă bezmetic, omul, ca ființă, cu tot ce are, se pierde în malaxorul ăsta infernal.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta tine de nivelul tau de aspiratie,credinta si simtire superioaraCineva imi explica odatra de ce cutare profesoara e rea...ptr ca nu a avut o copilarie fericita,pentru ca nu s-a simtit un copil iubit.Ca atare ea aborda elevii fara anume ostil,era forma ei de iesi in evidenta,atat putea ea infaptui,intelege ca stil comportamental.
      Spun psihologii adesori ca educatia ar trebui sa inceapa cu parintii!Ori cu profesorii,nu?
      Trebuie ca tu insusti sa te educi continuu ca om daca vrei oferi cei mai bun tinerelor vlastare!Sa ai exigente cu tine insuti inainte de a emite exigente altora!
      Oricum, sistemul educational nu e bine oranduit,gandit,actualizat.....inca e tributar unor retetare cu care nu sunt de acord!

      Ștergere
  10. Da! o școală a părinților ar trebui instituită.
    Și profesorii sunt tot părinți.

    RăspundețiȘtergere