duminică, 20 noiembrie 2016

ca-n visul tău dintâi...

Dac-am putea să luăm , așa, toate stările, să le amestecăm încet, cu sufletul, și apoi, fără  să ascultăm  timpul,  să pictăm pe pânza asta  uriașă  doar frumusețea!
dac-am putea.... 

 Când o să-i vezi numele scris aici, o spui repede; aaaa, proletcultistul ăla de Beniuc( 20 noiembrie 1907, Sebiș/ 24 iunie 1988...)
 Treaba ta, poate ai, totuși vreme să asculți

4 comentarii:

  1. Sublim!!!..totul,poezia,interpretarea,clipul!
    O bijuterie de poezie,,,profund,melodica,atat de frumos leganata in ritm,de fireasca...nu simti nimic fortat,totul e atat de natural,,,ca si cum cuvintele s-au asezat in matca lor fireasca sub condeiul poetului,ca si cum ,,,exact asa trebuia sa fie!!!


    RăspundețiȘtergere


  2. „Noi ne iubim de mult, li fără ură,
    Chiar de scăpăm vreo vorba rea din gură;
    Nu ne-am făcut mult bine, nici mult rău,
    Și totuși parcă ne desparte-un rău.

    Ce ne desparte nici nu știm prea bine.
    Dar știm de undeva ca raul vine,
    Ca de sub sol un gaz otrăvicios —
    Se ofileste tot ce-a fost frumos.

    Io-s vinovat ori tu esti vinovata?
    Viața toată-i pata lângă pată.
    E prea târziu să ne mai despărțim.
    Nu mai e tare mult, mai stai.
    Murim.„

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Finalul,,,e monumental de dureros si frumos!
      Trebuie sa ai stofa de filozof ca sa scrii poezie astfel.Astazi se experimenteaza cuvantul in scris,se cauta noul cu orice pret,,si ies puzderie de bazaconii!
      Dulcegarii,nu mai vorbesc!

      Ștergere
  3. A fost, înainte de fi devenit poet, psiholog,

    RăspundețiȘtergere