duminică, 30 aprilie 2017

cu zbor țâșnind din suflet!

 Ce poate fi mai frumos, într-o duminică indecisă, decât, după- nu-mai-știi-câți-ani, să auzi la capătul celălalt al firului vocea unei foste colege de facultate?
Lucrurile frumoase te cuprind  tandru, se prind  într-o lumină blândă, asemenea unor brize aducătoare de prospețime!
Iar timpul, răbdător, se supune!


http://incertitudini2008.blogspot.ro/2012/12/asemenea-lumanarii.html




4 comentarii:

  1. Pozele vechi au valoarea operelor de arta. Nu ezita sa le postezi pe cele mai vechi, generatiile viitoare vor fi foarte incantate de ele si le vor considera o mostenire pretioasa.
    Imi plac foarte mult, sunt porti spre alte lumi.
    Nu uita sa te si localizezi in poza respectiv personajele despre care vorbesti. :)
    O luna Mai plina de savoare si parfum!

    RăspundețiȘtergere
  2. ”...Și am aflat o veste bună,
    Că-n lumea noastră, orice-ar fi,
    Există proceduri moderne
    De refăcut fotografii.

    Şi pozele-şi găsesc deodată
    Culorile ce le-au avut,
    Recursul nostru tehnologic
    Acționează în trecut...”

    RăspundețiȘtergere
  3. Intr-adevar, o placere - si dureaza, din fericire doar cateva secunde - ca sa regasesti aceasta legatura, indiferent cat timp a trecut. Eu cred ca ramanem ancorati in ritmul adolescentei si tineretei noastre, spune drept, nu te simti si acum ca la 20 de ani? ...."primavara parfumata cu parfum de violet"

    RăspundețiȘtergere
  4. Da,Irina,aceasta este clipa, când sufletul se înfioară și descoperi acea tainică legătură cu tine, persoana de la douăzeci de ani!
    Este ceva divin, imposibil de prins în cuvinte!
    Ce bine că ne-au fost lăsate trăiri atât de profunde, fie ele, chiar trecătoare.

    Mulțumesc din suflet pentru rezonanță!

    RăspundețiȘtergere