vineri, 16 martie 2018

sandale împletite

 Curgeau călduț  streșinile,  creșteau  repede și chiar înfloreau zambilele.   Roz, albe, albastre.  Parfumul lor se amesteca dulceag  cu  aroma  verde crudă a leușteanului.   Zburau  fluturi, prin  curți, femeile spălau  geamuri, preșuri  și perdele. Mirosea a var , a  pământ  reavăn, a  mâncare de prune  uscate, cum să te atingi  de carnea  păstrată  de  cu iarnă  în  oale mari  de  pământ? 
Se  ținea departe  de  ochii   pofticioșilor! 
   Păcat mare  să  vrei  să  mănânci  altceva  decât  ce  rostuia  mama.
Fiecare  colț de  curte, de  livadă  și de grădiniță se  curăța atent. Până și  fumul  buruienilor arse  avea  în  serile acelea ceva, un  miros  viu.
 Veneau  Sfintele Paști!
  Cumpărăturile  le  făcea  tata.
 Crescusem,  urma  să împlinesc  doisprezece  ani,  tata  nu voia  să  recunoască deloc   că ar trebui să fiu întrebată  ce  fel de  haine   vreau.  Ce-mi place.
  Roșie, cu floricele albastre, în buchet, de  stambă, de fapt, parcă  nu era chiar stambă,  era  un material  ușor, pufos.
 Chiar  mi-a plăcut.
  Mătușa,  verișoara  lui  primară, a  măsurat, a  tăiat cu grijă,  m-a ascultat, iar a  măsurat,  a însăilat, au urmat câteva  probe, nu zicea nimic, vedeam cât se străduiește, o așteptau  atâtea cliente. 
Ce, mai!  A ieșit o  rochiță    chiar  frumoasă! 
 Creață, cu plătcuță  și guler  rotund. Cu  mânecuțe  bufante!
  Cu sandalele  n-a mers deloc.
Bej.  De piele. 
 Cât am plâns....erau  băiețești.
106  lei.  
Câte economii  făcuse  biata  mea mamă! Ea nu-și cumpărase  nimic.
Tata nu voia  să recunoască nicicum că a dat-o-n bară.
Și de m-ar fi  bătut, tot nu le-aș fi încălțat.
  Mi-a  cumpărat niște  teniși albaștri, de pânză,  de la  cooperativă. Cred  că erau mai mari  cu un număr.
Sandalele  au stat în vitrină, la nea Mieță, mult și bine.  Nu le-a  cumpărat nimeni.  Venea  vara. 
Care  părinte  ar fi dat   atâția  bani  pentru sandalele  unui băiat?

2 comentarii:

  1. Doamna Rizea pentru ca Dvs trebuie sa fiti o spune bradul din fata balconului si lumina aceea puternica din priviri. Am citit cu mare drag despre nostalgica pereche de sandale si despre bunicuta cocheta,deh cu cine sa semanati? Mi au produs flashback-uri spre timpul cand dormeam cu bunica si copilaream razvratit. Ma opresc aici cu al meu comentariu nu si cu admiratia pe care v-o port.

    RăspundețiȘtergere
  2. Domnule Cornel Popovici, mă înclin în fața gândului dumneavoastră!

    RăspundețiȘtergere