luni, 14 mai 2018

din același trunchi



Într-o zi,  o prietenă  îmi povestea cum  fata  ei,  mamă  fiind  și ea de  niște ani  buni,  întorcându-se  dintr-o tabără într-o  țară muntoasă, o certase  rău, că a lăsat-o , de mică,  să se deprindă cu urcușul pe munte, cu  cățăratul pe pietre. Ce , mai!  a îndemnat-o  să crească băiețește.
Acolo, în tabăra aceea de munte, erau multe   adolescente  de oraș. Se plângeau tot timpul:  vai, nu pooot!  vai , alunec!vai, cât este de greu!
Bine-crescuți,  băieții  le săreau în ajutor.  Doar ea, fata  de la  munte, urca, tot urca, fără pic de ajutor. 
Ajungea, de fiecare dată, prima  în luminiș.
  Prima, dar  fără un băiat  care să o țină de  mână.

Copiii   generației mele, din satele  de  câmpie,  munceau alături  de părinți, cât  și cum puteau ei:  băieții  mânuiau, de  mici, coasa și secera, duceau  noaptea  caii la păscut ,  nu prea aproape  de sat,  trezite în toiul nopții, fetele  își însoțeau părinții  la culesul  tutunului și al cânepii, pentru că treburile astea se făceau  doar  noaptea, pe  răcoare  și  pe  rouă.
 Ascultau  doar  susurul Argeșului și  zvonul ciocârliilor.
  Se  făcea,  fără teorie, educație:   nu, copilul nu era exploatat, învăța   din anii preadolescenței că nimic  nu se obține fără muncă.    Muncă cinstită,  aspră, dar  frumoasă, în felul ei.
  Când  mergea  cu  vitele  la păscut, sub poale de pădure sau pe clete  mereu înverzite, în singurătatea  lui, copilul își încerca, poate  cu teamă la început, curajul de a-și învinge spaimele, temerile pricinuite de fel și fel de  gânduri.
Și, n-o să-ți vină  să crezi, citea.
Îmi vine  în minte  titlul unei  cărți, pe care  am citit-o într-o vară  frumoasă, ”Luntrea  sublimă„.
 Solitar, în mijlocul  imensității  vii, mai și cânta, asculta  zvonul  vânticelului prin lanuri și prin ierburi,  simțea  soarele  prieten și, în desenul  lor   nestingherit, urmărea  norii, rostogolindu-se  în  drumul lor  fără țintă.
  Învăța  să  trăiască armonia  cosmică.

Un comentariu:

  1. http://www.scritub.com/literatura-romana/carti/Victor-Kernbach-Luntrea-Sublim11113171318.php

    RăspundețiȘtergere