duminică, 10 februarie 2019

Profesoarei, cu drag!

În amintirea unei duioase ființe, al cărei suflet a urcat la ceruri - colega noastră de cancelarie- Doamna profesoară de istorie, Mariana Golescu.
Fie-i calea senină și îngerii aproape!
În meseria noastră de educatori, poate cea mai frumoasă și mai aproape de partea nevazută a ființei, meserie care solicită, deopotrivă, mintea și sufletul, petrecem mult timp la școală.
Mai mult și mai intens dintr-o zi decât cu familiile noastre. 
Vibrăm!
Și ardem!
Asemenea flăcărilor.
Devenim o comunitate de trăiri, de gânduri, de simțăminte.
Astăzi, privind-o pe doamna noastră, învaluită in mantia tristeții fără de grai, fără de întoarcere,mi-am amintit cu câtă bucurie primeau colegii, care își incheiau activitatea la catedră, acele modeste medalioane de suflet, pe care le-am dăruit, de fiecare dată, cu toată dragostea!
Acest început de an a rupt , deja, necruțător,din buchetul de dăscălițe cu mulți ghiocei la tâmple, care au slujit demn învățătura de carte, dăruind Școlii Nr. 13 ceea ce știau ele mai bine-lumina din cărți- trei colege dragi, sensibile, dăruite acestei meserii frumoase, care, în felul ei, adună și păstrează acel miracol numit ”tinerețe fără bătrânețe„.
Pioase gânduri pentru Doamnele
Floarea Călin,
Felicia Diaconu,
Mariana Golescu.
Înțelept ar fi să învățăm că veșnicia nu-i aparține omului, ci doar naturii, să păstrăm legătura unii cu ceilalți, să împărtășim experiențe,să amăgim , într-un fel, scurgerea ireversibilă a timpului.
Să nu lăsăm loc pentru tristețe.
Să dăm vieții frumusețe și bunătate!
„Tu parc-auzi cum picură la geamuri
Un ciripit de pui de rândunică
Și-un glas răzleț îți înfierbântă tâmpla
Cu tine-adoarme-o dulce, sfântă frică.”
”Dăscălița„,
Octavian Goga



8 comentarii:

  1. Dumnezeu sa le odihneasca! M-a intristat aceasta postare!

    RăspundețiȘtergere
  2. Tristețile sunt o parte din viață.
    Ca și bucuriile.

    O zi bună vă doresc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Scoala 13, printre cele mai bune din Pitesti, din cate imi amintesc!

    Dumnezeu sa le ierte!

    RăspundețiȘtergere
  4. Așa este, draga mea Crenguță însorită!
    Doar că noua generație de profesori uită că înaintea ei mulți colegi talentați, implicați au construit un nume pentru școală.
    Oamenii vin și pleacă, vremurile și ele....

    RăspundețiȘtergere
  5. Profesoara mea de istorie intre 1991 si 1994. Datorita dansei am fost la olimpiada judeteana de istorie. O persoana calma si rabdatoare, care mi.a oferit pentru participarea la olimpiada o carte cu 5000 de lei in interior.Am mai vazut.o o singura data atunci cand am studiat la IC Bratianu, dar din 1998 de cand m.am stabilit in Bucuresti au fost multe momente in care mi.am adus aminte de dansa. Dumnezeu sa se bucure ca a primit un suflet cald!

    RăspundețiȘtergere
  6. Îți mulțumesc eu pentru calda-ți trăire,stimată domnișoară!
    Poate că, de undeva, din pulberea de stele, cineva ți-a auzit gândul!

    RăspundețiȘtergere