trecutul, încă, viu

Îmi plac sărbătorile cu mesaj profund; ceva vine din adâncuri spre noi, se împlinește un anume tip de armonie!
E ca și cum viața se înscrie într-un cerc al permanenței.
 Poate  că , în adâncuri, păstrăm farmecul vieții alături de bunici, viața aceea curată, limpede, fabuloasă!
Astăzi, în unele sate, auzi și   vezi călușul ;frumos joc  bărbătesc,tulburător, în același timp.
  Pe o  pagină a cuiva , am găsit  călușul din satul bunicilor  mei., satul unde s-a  născut și a crescut mama mea.
  Îl știu  din  copilărie, pentru că „tale„, bunicul meu,  primea   călușarii în curtea lui umbrită de pruni văratici.   Îmi amintesc pridvorul înalt  de unde  îi urmăream  si eu, aproape ascunsă de frica  „mutului„, un personaj ciudat,  cu bici  amenințător,  rapid în  mișcări, cu  buze și obraji vopsiți.
Spaima fetelor!

Ce-ar fi viața noastră fără stropul de fabulos , ascuns în tradiții?
https://www.facebook.com/vera.georgeta/videos/3201364183317673/