peste gard

Nu suntem nici măcar ceea ce vrem să fim.
La cei aproape optzeci de ani, doamna Cornelia pare un titirez, îmbrăcat în bermude violet.
 Joi este ziua ei bună, își cheamă coafeza acasă.
 Domnu Mitu nu are voie să intre în sufragerie, își face de lucru în micul lui atelier.repară o veioză, un scaun o conductă de apă, mai mult le strică, zice consoarta.
S-au stabilit aici, în casa ei părintească, în urmă cu vreo douăzeci de ani. Veniți tocmai din inima Ialomiței. Domnu Mitu a fost toată viața inginer-mecanic la un IAS, dumneaei, contabilă.
Prima s-a pensionat Cori, așa o alinta mîmăca..L-a așteptat doi ani, nu-l putea lăsa acolo, prea îi fugiseră mereu ochii după fustele învățătoarelor., umblau vorbe de tot felul.Cori s-a prefăcut că nu aude.Ce era să facă?
Domnu Mitu stă cuminte în curte, doar la pâ ine iese doar la pâine dimineața. Dacă uită ceva de pe listă, se mai duce odată, atât. Își cumpără ziarul, a rămas fidel, citește tot Evenimentul zilei.
Doamna Cornelia a făcut de toate-- spălat, călcat, prăjituri, grădină de zarzavat.
Gata! Îi ajunge! Nu mai vrea să trebăluiască în curte. Asta îl necăjește rău de tot pe domnu Mitu. Câțiva puișori, un purcel..n-ar fi rău. Nici prea greu.
Chestia cu venirea coafezei o înțelege, l-a convins fecioru-său, tot burlac, la cinzeci de ani, mereu plecat în delegații. - mama are și ea drepturile ei!Las-o în pace.
Doamna Cornelia vorbește subțirel, mai mult ciripește. Îl bate la cap, se plânge el.
Se întorc din grădină.Stropiseră niște răsaduri. El, în spate, cu un bidonel în mână.
-Mână măgarul..
Vorbele rămân suspendate undeva.
Proaspăt coafată, doamna Cornelia face o piruetă pe un călcâi și pleosc ! o palmă pe obrazul nebărbierit al domnului Mitu
-Porc bătrân!//
Printre frunze, un soare cu dinți răsfiră raze gălbui în vârful degetelor lungi.
Dincolo de gard, vecina își face cruce și trage repede perdeaua.
p.s. tu ce zici?