tag:blogger.com,1999:blog-5193946221005365837.post8443597755830979863..comments2024-01-20T18:19:38.221+02:00Comments on INCERTITUDINI: ceva ce poate nu l-ar întristaINCERTITUDINIhttp://www.blogger.com/profile/02865829353742270155noreply@blogger.comBlogger1125tag:blogger.com,1999:blog-5193946221005365837.post-1535415722739900792017-07-30T10:14:23.980+03:002017-07-30T10:14:23.980+03:00Cum le rostuiește cineva pe toate...
S-a întâmp...Cum le rostuiește cineva pe toate...<br />S-a întâmplat ca, în săptămâna care tocmai s-a încheiat,să ajung în Călan. Grație unui prieten comun,al meu și al chimistului, suflet rătăcitor de acum.<br />Era o amiază fierbinte, ne presa timpul, domnul D. ne-a dus, pe mine și pe cele două prietene, mai întâi, în Călanul Nou, ferestrele apartamentului își plecaseră tristețea în spatele jaluzelelor albe, lumea își odihnea mersul. <br />În Călanul vechi, locurile sunt arse de timp și de nepăsare, doar resturi de ziduri, pietre și cenușă <br /> mai amintesc că acolo a fost Viață. Ce viață!<br />Rupt, cumva, de lume, umbrit de niște brazi falnici,cimitirul l-a primit pe cel care a fost inginerul Ion Voicu.<br />Adia vântul, cerul se colorase într-un albastru cuminte, bătea soarele,pâlpâiau,sfioase, lumânările aprinse la căpătâiul lui; dincolo de garduri se mișca încet o turmă de căprițe...<br />Unică, duioasă clipă în Uriașul ceasornic al Timpului!<br />(cuvintele se ascund , doar gândul aleargă....)<br />INCERTITUDINIhttps://www.blogger.com/profile/02865829353742270155noreply@blogger.com