Blând zbor,zidit în lemn și obidă, cerând, parcă, Cerului binecuvântare peste Pământ!
Sabia Arhanghelului Mihail a luat chip de turlă, amintindu-le celor ce au dorit să-i supună credința că Dumnezeu i-a ascultat ruga.
Mândră ca și moroșenii, care au primit ceva din semeția brazilor, turla îmbrățișează văzduhul.
Bat vânturi, o scaldă ploi și viscole, se apleacă în dreapta și în stânga, dar își păstrează verticalitatea de axis mundi, rezistând în fața tuturor vitregiilor.
Construită pe un soclu de piatră, mânăstirea Peri din Săpânța este cea înaltă bisericuță de lemn, din Europa,poate chiar din lume.
Povestea ei păstrează ceva din soarta vitregită a Maramureșului: pe la 1391, nepoții lui Dragoș au construit în mijlocul unui loc binecuvântat o biserică, ca semn al recunoștinței lor pentru credință .
În 1761, ea fost distrusă, pentru că localnicii nu voiau să treacă la catolicism. Peste mai bine de două sute de ani, asemenea Păsării Phoenix, biserica a renăscut din propria-i obidă, și pe locul unde cândva s-au tradus: Psaltirea și Evanghelia, astăzi biserica, a cărei turlă înseamnă șase ani de muncă, fiecare șiță purtând semnul securii meșterului Ioan Macarie, se înalță spre cer, ca o flacără vie .
75 de metri au însuflețit lemnul, sub mâna magică a meșterului Ioan Știopei, Buga de la Bârsana, urmând întocmai planurile arhitectului Dorel Cordoș .
Văzând-o, te pierzi în visare, te uimește misterul rezistențéi unei asemenea siluete, spintecând zarea.
Muzica, pictura, chiar poezia pălesc, în fața acestui simplu, dar măreț edificiu!
Suport de piatră, zvelt trup de lemn , stropit cu sudoare și credință,ocrotit de munți și de cer.
Admirație, uimire, încredere, verdele brazilor și albastrul celest își unesc puritatea în îmbrățișarea credinței!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu