A fost și continuă să fie o primăvară altfel- după frig și ploaie, vremea a trecut direct la ie cu floricele!
Și cercei de păpădii!
Să nu crezi că viața este atât de ușoară..chiar nu este.
Oricum ar fi ea , fiecare zi este o nouă și vie provocare- cântă cucul, în grădină a mai răsărit un firicel, salcâmul își ține zâmbetul pe buze, undeva pe deal pufăie un tractor, o gospodină grijulie albește gardul și pomii, un trecător îți spune, privindu-te în ochi Bună dimineața!
motto: În realitate, magia nu este altceva decât o prelungire a fizicii.
Fizica studiază proprietăţile materiei şi legile care o guvernează. La
fel este şi cu magia, cu diferenţa că magia merge mai departe, acţionând
într-un domeniu mai subtil: cel al forţelor şi materiilor psihice. Şi
este bine că magia nu a fost despărţită de fizică, pentru că într-o zi,
aceiaşi oameni de ştiinţă, mai obişnuiţi, mai înţelegători, vor fi
obligaţi să admită această realitate pe care până acum o calificau ca
fiind neştiinţifică. Omraam Mikhael Aivanhov, filozof, pedagog, astrolog, alchimist
Dacă
te afli în trecere prin Pitești, încearcă să faci un popas.
Poți vizita
centrul orașului, îți poți odihni ochii în multitudinea culorilor firii,
adunate în flori de specii și parfumuri de toate felurile, dar ți-aș
recomanda să mergi un picuț mai departe.
În Trivale.
Nu
doar pentru că vei ajunge într-unul dintre cele mai mari și mai
frumoase parcuri naturale din câte ai văzut. Nu doar pentru asta.
Aleea
principală se rupe de agitația orașului, strecurându-se discret
printre case și curți umbrite de castani, îi lasă pe plimbăreți
să-și continue mersul lor frumos pe biciclete,role, trotinete,
cărucioare sau pe jos și se oprește emoționată în dreptul unor brazi
falnici.
Pe sprânceana unui tăpșan stropit din belșug în
verde crud și panseluțe, printre ramuri bogate, se zărește măreț, în
strălucirea soarelui de primăvară dulce, schitul.
În apropierea casei mele sunt trei biserici. Îmi place să vin aici de câte ori simt că vreau.
Astăzi,
de Florii, curtea schitului a devenit neîncăpătoare.
Figuri și frunți de toate
vârstele- netede, ridate, deschise, umbrite de întrebări, bogații se
recunosc imediat după cum zdrăngănesc cheile bolizilor parcați în
afara schitului- cerșetori, bolnavi, în cârje, fete cochete, capete
acoperite cu eșarfe păstrate doar pentru zilele speciale,
fizionomii liniștite sau disperate, chipuri îndoliate, ochi luminoși,
priviri căutând în gol, smerenie și griji, ochi iscoditori de copilași
veniți la împărtășanie, toate laolaltă.
Se leagănă tăcuți brazii, adie un vânticel, ca o mângâiere ivită de undeva, se întrec în zvonuri glasuri vioaie de păsărele.
Undeva,
în vale, cam neîngrijit, ce este drept, un izvoraș își vede de susurul
lui, pleacă și vin mașini, pâlpâie luminițe fierbinți.
În rând cuminte, omul așteaptă să-și primească mlădițele de salcie, lasă, dacă dorește, un ban..
În această zi de Sfântă Sărbătoare, poate că ar fi fost de preferat veselia lui Alecsandri, veșnic tânăr și ferice, cu ale lui Florii pline de soare.
Eu am ales
Rugă pentru Duminica Floriilor
de Ion Minulescu
Dezleaga-mă, Părinte, de ce-am jurat să fiu Si iartă-mă că-n viață n-am fost decât ce sunt - Un cântec prea devreme, sau poate prea târziu, Un ropot scurt de ploaie
Și-un mic vârtej de vânt..
La mulți ani tuturor celor care astăzi își serbează onomastica!
motto: Savurează lucrurile mărunte, căci odată te vei întoarce și vei exclama: acelea au fost cu adevărat lucrurile importante din viața mea. Robert Brault, scriitor american
Mi
se întâmplă , rar, dar mi se întâmplă să rătăcesc câte un obiect,
este , până la urmă, ceva firesc, nu-i așa?
Tu n-ai pățit asta niciodată?
Nu renunț cu una, cu două, caut, scotocesc, o iau de la capăt.
Îmi
plac beretele.
Mai mult decât pălăriile. Unde găsesc o beretă, îmi fac
repede calculul, trec în revistă hainele din dulap , văd dacă se
potrivește la ceva, și o cumpăr.
Cea mai frumoasă, chiar dacă este
maronie, am adus-o chiar de la Paris.
Foarte greu am găsit-o, că era
vară.
Paltonului meu turcoaz, de care elevele de la 8D erau
îndrăgostite, mai
ales când îi puneam gulerul de vulpe, ( sper să nu mă certe
ecologiștii, dar când l-am cumpărat, lumea nu prea avea preocupări atât
de miloase) la insistențele mele, croitorul i-a lucrat o beretă
din aceeași stofă.
Mă gândisem că n-o să găsesc nicăieri culoarea potrivită. Să nu uit- între timp, fostele mele eleve, studente prin diverse orașe naționale sau europene, își cumpără doar haine de firmă. Când m-au vizitat, printre altele, mi-au povestit cum așteptau ele să vadă ce culoare are pardesiul meu..uite că mi-a picat și o lacrimă.
Prin martie, când primăvara s-a răzgândit pe nepusă masă, era musai, într-o seară, când mergeam la concert, să-mi pun bereta.
Pe unde n-am căutat-o.. peste tot, nu e și nu e, ce mai, n-a scăpat colțișor neverificat- sertare, dulapuri. Nimic.
Vremea s-a mai îmblânzit, eu n-am uitat de beretă..//
Ieri, ca toate gospodinele care se respectă, ( mai mult sau mai puțin) am luat casa la șters, curățat, scuturat.//
Am ajuns în balcon.
Este locul meu drag, acolo beau cafeaua, mă
răsfăț între flori, citesc, văd pădurea și, dincolo de ea, munții.
Îți imaginezi că de când nu mi-am mai găsit bereta , am trecut prin balcon de nu știu câte ori..
Ei bine, aseară, când nu mai puteam de oboseală, ce să vezi? între
perete și fotoliul meu preferat, singură și înghesuită, bereta mea
turcoaz, cu obrazul lipit de peretele exterior al balconului, aștepta
cuminte curățenia de primăvară..// pierzi, rătăcești, găsești?
Greu rău să faci curățenie generală. Nu dau eu casa peste cap de tot, dar , oricum, piguleala este ceva obositor.
Știi ce am inventat? Pauzele!
Fumătoare
nu sunt, la televizor nu mă uit, așa că fug la cartea rămasă
neterminată. Nu-i mai spun titlul, că i-am făcut o poză pentru
imortalizare.
Ceva nu-mi dă pace, nu mi-a fugit din minte de
săptămâna trecută , când am văzut piesa la Teatrul Evreiesc, am
încercat să discut și cu o prietenă, ce mai! uite ce zice Pascal
Bruckner , citându-l pe Chesterton, nu știu cine a fost acest domn,
contează că eu nu găsesc explicația următoarei frazeNebunul este cel
care a pierdut totul afară de rațiune.//
Tu ce zici, crezi? Ai altă părere? Sau poate vrei să vorbim despre curățenia generală?
motto: Smerenia
nu înseamnă că un păcătos să se socotească pe sine cu adevărat
păcătos, ci smerenie este când cel care știe că a făcut multe și mari
fapte bune să se considere păcătos și nemerituos. Sfântul Ioan Gură de Aur Vrei
, nu vrei, recunoști sau nu că te uiți la televizor, nu ai soluții
pentru câte și mai câte (ți) se întâmplă, te revoltă multe.. sunt doar
câteva dintre incertitudinile zilei. Am găsit o soluție- poezia! Nu orice fel de poezie. Să mă scuzi că nu am vreme să pun diacritice, sigur vei înțelege textul și mesajul lui. Despre muzica fadoce spui , îți place? În timp înveți....
Jorge Luis Borges
Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana
si a inlantui un suflet,
si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete... ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni,
si asa, omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi,
si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate pe astazi si acum, pentru ca terenul lui maine
este prea nesigur pentru a face planuri... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca, daca e prea multa, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.
Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori,
si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intradevar are forta, ca intradevar e valoros, si omul invata si invata ... si cu fiecare zi invata.
Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.
Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe,
iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti! Iti dai seama cu timpul ca, daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei,
mai devreme sau mai tarziu, se va vedea inconjurat doar de false
prietenii.
Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.
Cu timpul intelegi ca, daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca prietenia lui sa nu mai aiba niciodata aceeasi
intensitate.
Cu timpul iti dai seama ca, desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange
dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.
Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu, va suferi aceleasi
umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca, grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final,
ele sa nu mai fie asa cum sperai.
Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bun nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.
Cu timpul vei vedea ca, desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine
si acum s-au dus si nu mai sunt...
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor,
sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.
Dar din pacate, toate se invata doar cu timpul...//
Cred că este foarte interesantă cartea în care doamna Aurora Liiceanu a pus alături patru femei speciale- o franțuzoaică, o bulgăroaică, o româncă și o americancă. Vreau s-o citesc, și dumneavoastră, așa-i?
Până atunci, vă recomand un interviu interesant , acordat de respectabila scriitoare unui ziar..Pentru că dintre cele patru celebrități, cunoscută ne este Coco Chanel, am ales treicitate, care poartă semnătura ei:
Nu sunt geloasă dacă îmi văd fostul iubit cu altă femeie.Mama m-a învățat să împart jucăriile vechi copiilor mai puțin norocoși.
Nu-ți pierde vremea, bătând într-un perete, sperând că-l vei transforma într-o ușă..
O femeie are vârsta pe care o merită.
Aurora Liiceanu şi "cele patru dimensiuni ale femeii"
Ce vor femeile? se întreabă bărbaţii. Putere, bani, iubire şi
aventură. Este posibilul răspuns al Aurorei Liiceanu în cea mai recentă carte
a sa, Patru femei, patru poveşti. Cunoscutul psiholog explică
într-un interviu pentru EVZ cum au fost incluse în volum biografiile
personajelor, care exemplifică "cele patru dimensiuni ale femeii".
Există însă şi a cincea dimensiune, am spune noi: "autonomia",
caracterizată de femeia Aurora Liiceanu, care îşi mărturiseşte regretul că în
paginile tabloidelor "e promovat modelul femeii care fugăreşte
fotbaliştii, care vede viaţa ca o pradă". Aurora Liiceanu face şi o
scurtă radiografie a relaţiei de cuplu, insistând pe ideea că "un singur
om nu poate răspunde tuturor nevoilor noastre". EVZ: Cum au fost alese cele patru personaje? Aurora Liiceanu: Am fost
marcată de ceea ce am citit despre o vrăjitoare urbană din Franţa, care spunea
că indiferent de geografie, sex, epocă, oamenii îşi doresc iubire, putere şi
bani. Şi atunci m-am gândit să găsesc din personajele pe care le cunosc, sigur
nu din viaţa mea proximă, ci în general, cine s-ar potrivi pentru fiecare din
cele trei. Am ales-o pentru bani pe Coco Chanel, pe Cecilia Cuţescu-Stork am asociat-o
cu ideea de putere, iar cu iubirea pe Bagreana, poetă, nominalizată pentru
Premiul Nobel. Vorbind despre proiecte, aşa, între prieteni, eu i-am spus
Antoanetei Taneva-Nandriş care este bulgăroaică, ştie foarte bine româneşte,
şi-a dat doctoratul în România şi locuieşte de 12 ani la Londra, că am puterea, am
banii, am iubirea. Şi ea mi-a spus: Ştii ceva? M-am gândit bine. Mai este o a patra dimensiune: aventura. Am spus, da, într-adevăr. Şi aşa
ea a luat-o pe Lee Miller cea despre care a scris. Interesant este că, dacă
primele trei femei au fost fiecare, unidimensionale, Lee Miller e o persoană
care nu s-a mulţumit să aibă o singură dimensiune în raport cu cât de mare
este viaţa. Într-un fel ea încerca să-şi schimbe identităţile tot timpul,
astfel că, într-un fel, pare cea mai ciudată. A fost şi frumoasă rău, a fost
model pentru Vogue, a fost şi bogată, căsătorită cu un sultan, a făcut târziu
un copil, s-a făcut fotoreporter de război. A fost şi în România, a fost
prietenă cu Hary Brauner. A avut o existenţă tumultoasă faţă de celelalte,
care, oricum, urmăreau o valoare, dar au fost mult mai lineare. Să fie această carte răspunsul la întrebarea: Ce vor femeile? Da... Ce vor femeile. Numai că femeile astea trebuie să spună că şi ei
(n.r - bărbaţii) vor acelaşi lucru. Problema este că, sigur, vrând aceste
lucruri, fiecare sex sau element gender, ar face să vedem că femeile şi
bărbaţii au totuşi strategii diferite. Sau au strategii comune, dar şi
specifice apartenenţei lor la sex. A fi îndependent nu înseamnă neapărat a fi autonomCare este
personajul dvs. preferat din cele patru incluse în carte? Să ştiţi că mă întreba cineva dacă este o legătură între alegere şi persoană,
adică dacă e simptomatic pentru mine că am ales aceste exemple, pentru că sunt
multe femei care şi-au dorit putere, bani sau iubire. Poate că e
simptomatic. În orice caz, la
Antoaneta cred că există o relaţie. Mi-ar fi greu să spun cu
cine m-aş identifica. Toate îmi plac. În diferite momente ale vieţii, văzând retrospectiv, am simţit că îmi place
mai mult modelul Cecilia, care era foarte doritoare de ascensiune socială. Dar
nu consider că semănăm. Ea îşi dorea ascensiunea socială ca poziţie, să vadă
lumea cine este. A fost profesoară la Academia de Belle Arte din Europa. Eu mă
consider o persoană individualistă, dar nu mi-am dorit niciodată posturi, căci
astea reprezintă preocupări care îţi cer timp, te pun prea mult în legătură cu
oamenii. Ea îşi supraveghea foarte mult relaţiile ca să obţină ceva de la
oameni, era extraordinar de diplomată, ceea ce mie mi se pare că este o
preocupare care ia timp şi energie. Care ar fi dorinţa care vă caracterizează, acum, ca femeie? Cred că autonomia. Toate aceste patru femei au avut un grad de autonomie.
Adică ideea că până la urmă în viaţă eşti pe picioarele tale şi nu trebuie niciodată
să te pui sub poala cuiva sau să te ataşezi. Se foloseşte în psihologie teoria
ataşamentului. Sigur, nu sunt independentă. Trebuie să facem o deosebire. A fi
independent nu înseamnă neapărat a fi autonom. Autonomia este o trăsătură de
maturizare şi reaţionalizare a identităţii tale, ca eu. Lumea este atât de
incertă, încât trebuie să te gândeşti întotdeauna că tu trebuie să ai şi
planul A şi planul B, când îţi construieşti viaţa. Ce ar putea învăţa din această carte o tânără vânzătoare din Mall? Două lucruri. În primul rând, trebuie să te autocunoşti, să te accepţi, să
faci un pact cu tine, că nu avem numai calităţi, numai atribute pozitive, avem
şi limite şi scăpări, şi preferinţe, care nu sunt întotdeauna cele mai
potrivite. Al doilea: în momentul în care te cunoşti şi ştii ce vrei, atunci,
fără îndoială, trebuie să-ţi construieşti viaţa în aşa manieră, încât să obţii
ceea ce vrei. Din multele motto-uri ale cărţii am ales la Lee Miller cel care mi
se pare că este esenţa cărţii, şi anume: Este foarte greu şi nu e deloc simplu
să ştii ce vrei în viaţă. Femeile tinere se îmbracă toate la felÎn spaţiul public modelele
feminine s-au deteriorat. Vedem zilnic pe prima pagină a ziarelor personaje
care nu ar trebui să reprezinte un exemplu, şi totuşi ele asta sunt. Epoca în care trăim şi liberalizarea femeilor pun mult preţ pe valorile
materialiste. Toată lumea a crezut că după 1990, femeia va avea o altă
înfăţişare. Culmea e că a ajuns la vechile stereotipuri în care sexul e mai
important decât mintea, banii sunt mai importanţi decât echilibrul şi liniştea
în viaţă sau armonia în relaţii. E foarte interesant că într-o epocă în care variaţia e foarte mare şi ai
alegeri multiple, oamenii se înregimentează cam în aceleaşi valori. Femeile
tinere se îmbracă toate la fel, deşi există o variaţie mai mare decât în
comunism. Efectul de turmă încă funcţionează. De aceea, prin această carte,
femeile trebuie să înţeleagă că trebuie să se întoarcă la ele şi să nu copieze
la nesfârşit, să se respecte ca individ. Noi semănăm între noi, dar nici o
persoană nu e identică cu alta. Media nu face decât să promoveze o turmă
negativă. Citesc sociologic tabloide. Ei, se promovează un anume tip de
femeie, care fugăreşte un fotbalist, face un copil imediat, ca să se pună la
adăpost, şi consideră că asta este misiunea ei. Se promovează o femeie care
vede viaţa ca o pradă, fără să se gândească la faptul că ceea ce trebuie să
dezvolte şi să vadă este în ea nu în afara ei. Da, dar tocmai aceste femei
vin şi îşi vând povestea la ziare. Ştiu. Este adevărat. Este ca în străinătate, când paparazzi primesc telefoane:
Vino, că eu o să mănânc cu nu ştiu cine la masa cutare, restaurantul cutare. Este exhibiţionism. Dar să ştiţi că oamenii ăştia nu sunt fericiţi. Deşi par
să aibă tot ce le trebuie pentru asta, nu sunt fericiţi. Echilibrul ne
poate face fericiţi. Dar ce ne-ar putea face fericiţi? Se uită că viaţa calitativă este determinată de partea materială, adică să
nu mori de foame, să nu ai curent electric sau mai ştiu eu ce, dar şi de partea
spirituală, care înseamnă relaţiile, prieteniile, iubirea, care rămân valori
umane. Ori dacă dai calităţii vieţii numai o singură dimensiune, aceea nu e o
viaţă cum trebuie. Echilibrul e cel mai important. Extremele nu duc la
fericire. Oamenii geniali nu sunt fericiţi, oamenii hiperbogaţi nu sunt
fericiţi, cei îngrozitor de săraci nu sunt fericiţi şi proştii nici ei nu sunt
fericiţi. Viaţa trăită pe mijloc e cea mai bună. Există vreo femeie pe care
o admiraţi? În spaţiul românesc îmi admir prietenele, dar nu sunt persoane publice. Pe
anumite dimensiuni mă întâlnesc foarte bine cu cineva, dar am înţeles că nu
poţi cere de la un om totul. Pot să fiu ca o albină şi sunt fericită dacă
cineva îmi răspunde la o nevoie a mea, altcineva la o altă nevoie. Nu am
naivitatea, şi oamenii trebuie să înţeleagă acest lucru, că cineva trebuie
să-ţi bifeze la toate nevoile. Nu există aşa ceva. Femeile controlează bărbaţii foarte mult Aşa e şi în cuplu? Absolut. Numai că aici trebuie să ai priorităţi şi să ştii la ce poţi renunţa
şi la ce nu poţi renunţa deloc. Îţi trebuie o analiză. Să dau un exemplu: o
prietenă nu s-a măritat cu un băiat drăguţ, simpatic, tot ce vrei, pentru că
nu ştia să se îmbrace foarte bine şi umbla la costum şi cămaşă cu mânecă
scurtă. Era minoră această chestiune. Anumite lucruri nu sunt esenţiale. Sunt
esenţiale loialitatea, sinceritatea, să avem teme comune... Nu vom găsi un om
care să răspundă la toate nevoile noastre. Şi prezenţa, absenţa într-o relaţie
e importantă. Doar că e nevoie de încredere. Ori femeile controlează bărbaţii
foarte mult. Cu ceasul. E una din greşeli, ca să nu rişte. Nu rişti, dar
produci rutină. Nu este oare rutina inevitabilă? Se poate şi fără. Trebuie să ai şi proiecte individuale de viaţă. Fiecare are
destinul lui, până la urmă. Nu putem să trăim siamezi sau fuzionali. Regula
fuziunii duce la rutină. PORTRET Aurora Liiceanu s-a născut pe data de 1 august 1941, în
Basarabia. În 1963, a
absolvit Facultatea de Psihologie, din cadrul Universităţii din Bucureşti.
Este cercetător senior la
Institutul de Filosofie şi Psihologie „Constantin
Rădulescu-Motru“, Academia Română, şi psiholog la Institutul Naţional
de Criminologie. Are un băiat de 36 de ani, Ştefan, care locuieşte în Japonia.
A publicat: „Rănile memoriei. Nucşoara şi rezistenţa din munţi“, „Nici Alb,
Nici Negru“, „Dincolo de bine, dincoace de rău. Despre iubire“, „Care pe care
- femei şi bărbaţi“, "Prin perdea". Săptămâna trecută a lansat
"Patru femei, patru poveşti", un volum semnat alături de prietena
sa, Antoaneta Taneva-Nandriș. Citiți și aici: Vorbim ? S-ar cuveni și un fond muzical..
De câteva ori pe lună, merg cu trenul. Nu iau în seamă
vremea, nu vreau. Încerc să văd partea plină a paharului. Citesc, mă
uit pe ferestră, aș vrea să nu văd grămezile de gunoaie, în care
maidanezii scormonesc disperați, căutând oase de ros.. Schimb impresii cu câte cineva. Deunăzi, am cunoscut o tânără născută și crescută în orășelul adolescenței mele. Este căsătorită în Elveția. Îi
râdeau ochii vorbind despre trecut. Da, trecut, la 39 de ani. Îmi
povestea despre o fostă vecină de apartament , femeie simplă, care
avea grijă de ea, când era mică, până la întoarcerea mamei de la serviciu: - Mă culca pe cea mai pufoasă și frumoasă pernă!
În orașul ei elvețian, lumea este foarte civilizată. Școala este școală, oamenii sunt oameni, statul este stat.
Familia se implică mult, nu doar în educația, dar și în instrucția copilului.
Când,
la o ședință cu părinții i s-a sugerat să ducă televizorul în magazie,
nu prea a crezut că este normal. După o vreme, a făcut treaba asta
fără să aibă vreo reținere. Cineva mi-a trimis un cod. Citisem cu doar câteva minute înainte întâmplarea cu bogătașul lumii. Parcă ar fi un fel de legătură între întâmplări. Mă
gândeam așa, cum ar arăta lumea, dacă noi toți, fie chiar pentru o zi
dintr-un an, ne-am comporta după codul acelei lumi simple a
amerindienilor?
1. Trezește-te împreună cu Soarele și fă-ți rugăciunea. Roagă-te singur. Roagă-te des. Marele Spirit te va asculta, trebuie doar să-I vorbești. 2. Fii tolerant cu cei care s-au pierdut pe cale. Ignoranța, Înșelătoria, Mania, Invidia, Gelozia și Lăcomia izvorăsc din înstrăinarea de Suflet. Roagă-te pentru acești oameni, ca și ei să-și găsească îndrumare. 3. Caută-te pe tine – prin tine. Nu lăsa ca alții să-ți impună pe ce cale să mergi. Este calea ta și doar tu mergi pe ea. Alții pot merge, eventual, alături de tine, însă nimeni altcineva nu poate să trăiască viața ta. 4. Poartă-te cu multă considerație, cu oaspeții care îți intră în casă. Servește-le mâncarea cea mai gustoasă, dă-le patul cel mai bun și onorează-i cu bunăvoință și respect. 5. Nu-ți însuși ce nu este al tău, nici de la altă persoană sau de la comunitate și nici din natură. Dacă nu ți-a fost oferit sau dacă nu ai muncit pentru el, atunci nu-ți aparține. 6. Respectă tot ce se află pe acest Pământ: oamenii, ființele, planetele, tot ce este viu
7. Onorează gândurile, dorințele și cuvintele oamenilor cu care intri în contact. Niciodată să nu-l întrerupi pe cel care vorbește, să nu râzi de el și să nu-i copiezi comportamentul în batjocură. Permite-i fiecărui om dreptul la exprimare personală. 8. Nu-i vorbi niciodată de rău pe alții. Energia răutății pe care o emiți cătreUnivers va veni înapoi către tine, multiplicată. 9. Toți oamenii fac greșeli. Și toate greșelile pot fi iertate. 10.
Gândurile rele produc îmbolnăvirea minții, a trupului și a
spiritului. Practică optimismul.
11.Natura nu este aici pentru noi, este
parte din noi.Toți facem parte din familia planetară.
12. Copiii sunt semințele viitorului nostru. Plantează iubirea în inimile lor și udă această iubire, cu înțelepciunea și lecțiile vieții. Copiii au nevoie de spațiu ca să crească. Asigură-le acest
spațiu.
13. Evită să rănești inimile celorlalți, fii conștient că, rănind pe altul, otrava durerii se va întoarce înapoi la tine.
14. Fii cinstit întotdeauna. Corectitudinea este un test de voință în acest Univers. 15. Toate sunt interconectate. Fii echilibrat. Activitatea fizică dă forță minții. Bogăția spirituală vindecă problemele emoționale. 16. Ia decizii conștiente, legate de cine intenționezi să fii și cum intenționezi să reacționezi. Asumă-ți responsabilitatea pentru propriile
acțiuni. 17. Respectă spațiul personal al celorlalți. Nu te atinge de proprietatea altora, în special de obiectele de cult religios. Așa ceva este un lucru interzis. 18. Fii cinstit cu tine însuți. Nu poți să îngrijești sau să ajuți pe altul, dacă întâi nu te îngrijești și nu te ajuți pe tine însuți. 19. Respectă alte credințe religioase. Nu le impune credința ta. 20. Împarte din ceea ce ai. Participă la lucrarea de Caritate.// Încotro ne îndreptăm?
Alegerea numelor de botez nu este întâmplătoare. Dacă
poreclele sunt asocieri , adesea, răutăcioase, ale unor cuvinte care
desemnează atitudinea față de cineva, numele de botez este, de cele
mai multe ori, rezultatul unor îndelungi discuții între părinți și nași. În ce mă privește, mama și nașa îmi aleseră alt nume-Adriana. N-a fost să fie, a învins bunica dinspre tata.
Măicuța, așa îi spuneam, mi-a dat numele ei. Din
câte am citit, Gheorghe își are originea în Grecia și a cunoscut
o mare
popularitate în perioada bizantină. În greaca antică, acest prenume
înseamna lucrător al pământului, semnificație care, multe secole mai târziu, a devenit ironică. Eu nu mă supăr nici chiar când aud , pentru a nu știu câta oară, istorioaraatât
de tânăr și, deja, Gheorghe... Cartea zice că trăsătura de caracter cea mai importantă a celui botezat Gheorghe este
capacitatea de a se adapta schimbărilor. Modificările temperamentului ar fi lente, durând uneori ani de zile. Așa o fi! Dacă
în acte, numele meu este cel de botez, rostit pe diverse tonuri de profesori, la ascultare și la examene, în realitate, am primit o
mulțime de alte mici sau mari prenume, cele mai multe fiind diminutive.
Unele sunt foarte cunoscute-Gina, Gicuța, Gica, Georgeta, Ginuța, Ginuca, Ginette, Ginuțel, Ginuțica. Cel
mai simpatic alint l-am primit în liceu-Giuculuș, nașul a fost un
coleg, pe care, de la bacalaureat, nu mai l-am întâlnit niciodată.
Până la ora asta, mă pot declara fericită- atâtea persoane dragi și-au amintit că astăzi este onomastica mea! La rându-mi, spun un însorit La mulți ani!tuturor tiz(e)(i)lor, dar și celor care, voit sau din întâmplare, se opresc prin fața acestei ferestre virtuale! Și un dar muzical-
n-a meritat, parcă nu m-aș pronunța. Am
sărit peste Simfonia anului, în schimbul unei foarte târzii seri de
teatru evreiesc Hoții de frumusețe, în regia lui Chris Simion, după romanul lui Pascal Bruckner, în a noastră prăfuită și nervoasă capitală dâmbovițeană, peste care atârna sprijinit, într-un cot, un ciob de
lună. Să amintesc că am primit scuze, pe mail, doar pentru modificarea orei
spectacolului, nu și pentru întârzierea dincolo de sfertul academic a
apariției pe scenă a artiștilor travestiți în hoți de frumusețe?
Când am văzut că nici spectatorii Oana
Sârbu și R. Turcescu nu se impacientează, mi-am zis împăciuitoare cu mine- uite că nu doar eu și verișoara mea, tenismena, ne-am încumetat să batem drumul de acasă până în strâmtorata sală din
Dr. Iuliu Barasch, la o oră mult prea târzie, s-o vedem pe Medeea Marinescu într-un rol, în care a fost cam prea dezbrăcată , pentru o ființă delicată cum o știam din alte piese. Program pentru spectacol n-a existat, am aflat doar
că miercuri, 24 aprilie, orele 16, dacă ai timp, ești așteptat Cu
cărțile deschise să-i asculți pe câțiva artiști , între care Maia
Morgenstern, citind din romanul Daniel Stein, traducător, al
scriitoare ruse Ludmila Ulițkaia.. să nu uit- primești gratis o
prăjitură și un pahar de ceai! Și am mai câștigat ceva-am cumpărat romanul lui Bruckner, din care deja am citit jumătate.
Bine că am fost prevăzătoare, și mi-am făcut provizii de imagini, furate joi seară de pe strada orașului meu cu lalele.
Vi le ofer cu drag!
Am suficiente motive să mă laud!
Dacă așa arătau străzile joi, vă imaginați cum s-a gătit orașul sâmbătă și duminică!
Oricât de capricioasă este primăvara, la Pitești, a îmbrăcat
rochia cea mai cochetă, și-a dat discret obrazul cu fond de ten
trandafiriu, iar în pletele-i verzi și-a aninat fundițe din toate
culorile firii!