miercuri, 31 decembrie 2008

circiter

De la bunici am invatat
povesti,
De la parinti am invatat
sa ascult,
De la scoala am invatat
multe,
De la copii am invatat
sa ma schimb,
De la viata invat
de toate...

marți, 30 decembrie 2008

cu sony ericson prin lume

Intr-o zi, in primavara lui 2002, in cancelarie, o tanara colega, profesoara de fizica, sotie instarita de marinar, arata niste fotografii. Din diverse colturi ale lumii.
A fost scanteia declansatoare a rotitelor, care zavorau undeva, intr-un coltisor al memoriei mele afective, niste dorinte .
Cam de prin clasa a x-a . De la orele de limba franceza si de geografie. Am avut doua profesoare superbe: Frantuzica si Domnisoara- le-am intalnit in primavara trecuta la "revederea de o caruta de ani".
Gratie Frantzuzicai am vazut cateva dintre minunatele castele de pe Loire si buchinistii Senei, asa cum ii stiam de la lectiile de franceza.
Domnisora- pe jumatate copil, pe jumatate vrajitoare, m-a invatat sa visez cu ochii deschisi.Tremuram de frica ei- luam cu mare usurinta 9( cativa privilegiati furau cate un 10), dar, peste cateva zile "imi articula " un 4, pentru invatare de minte.Cred ca n-a scapat nici macar unul dintre cei"40 de hotzi"( asa ne-a botezat Mihai Calin la banchet), de stiloul pacatos al Domnisoarei.Cum spuneam, gratzie ei, am vazut mare parte din Spania-Andaluzia, cine si-o mai fi amintind ca mereu ne spunea:" auzitzi cat de minunat suna, asa sa va botezatzi prima vostra fata-Anda-Luiza! apoi , Sevilla, Granada ,morile lui Don Quijote, m-am plimbat, cu vaporasul, intr-un asfintit dumnezeiesc pe Guadalquivir, apoi Madrid, Barcelona cu UNICELE constructii ale lui Gaudi.
Am trait experiente fascinante, am vazut locuri pe care doar le visam- din Italia, Grecia, Anglia.

Peste tot am fost insotita de telefonul meu SonyEricson( un dar de la fiul cel mare), cu care am facut poze.Usor de purtat si mereu la indemana.
Am adunat , in timp, sute de fotografii, mai mult sau mai putin reusite, albume, carti, pliante, flori- acum uscate-, pietricele, scoici, frunze, marunte suveniruri- clopotei, prosopele,o fusta, o bratzara, un parfum ...Tin la ele ca la o comoara.

In primavara asta, printr-o intamplare, am vazut Maramureshul.A fost o vreme rea, timp scurt, dar mi-am umplut un coltzishor al sufletului, am pus intr-un sertarash amintiri scumpe.

N-am reusit sa-mi ordonez fotografiile, recunosc sunt, hai s-o spun pe-a dreapta, nepriceputa.Daca se gaseste vreun suflet doritor sa ma ajute in alcatuirea unui album mare sau a catorva mai mici, pe tari/teme/idei, as fi foarte recunoscatoare.Fie chiar cu sugestii.Pot lua notite, invat si ma straduiesc.

Ce am postat ieri este cadoul meu pentru toti cei care au avut bunavointa si rabdarea sa ma viziteze si sa ma citeasca.Tuturor va urez din tot sufletul sanatate si multe bucurii, la anul si la multi ani!

luni, 29 decembrie 2008

Maramures- 2008
























Franta-2006

Imi cer scuze pentru nepriceperea mea in ordonarea fotografiilor. Am dorit sa ofer un mic dar celor care au ragaz sa treaca pe aici. Promit ca in saptamanile urmatoare , voi tine seama de sfaturile primite si voi face un album.




















melancolie

Virgil Mazilescu:Obiceiul de a rupe hartiile destinate viitorului

"pentru ca isi luase obiceiul sa rupa una cate una( la intervale nu prea mari) hartiile si feluritele chitante destinate viitorului- i se nazarea dintr-odata ca vede stralucirea apuselor zile deschizandu-se in fata lui ca o rana sau ca o palnie de obuz in care i-ar fi murit rand pe rand toti prietenii.daca se intorcea noaptea acasa vedea cu jale cum navalesc asinii si boii din vis peste o vegetatie arsa- numai scrum si aducere aminte. si cu toate acestea urechile lui in flacari captau fara intrerupere semnalul.era unul si acelasi semnal: intoarce-te intoarce-te .erau ochii lui in flacari.a pus atunci mana pe o crenguta de mesteacan: si-a luat incetisor ramas bun. o crenguta intamplatoare de mesteacan.apoi( inalt si cu haina pe umeri) nici n-a mai asteptat minunea- cand vantul i-a trimis prin fereastra regala fum de trestie si ramasite ale parului tau, melancolie! a cunoscut fericirea deplina si a ajuns la tinta cu mult inaintea propriului sau sfarsit inecat in lacrimi."

superlative relative

cel mai scurt mandat/

cel mai lung carnat;



cel mai greu si dulce tort/

cel mai scump suport;

sâmbătă, 27 decembrie 2008

ramai , gazda sanatoasa...

Agitatia incepe cu vreo doua saptamani inainte.
Inghesuiala in trafic.
Inghesuiala in magazine.
Inghesuiala in casa. In agenda. Peste tot.
Deranj total, pentru curatenie generala.
Pom.Natural . Sau ecologic. Ornamente. De anul trecut. Si noi.
Famila-nu chiar completa. Mereu lipseste cate cineva.
Daruri, la schimb.
Sarmalute. Vin . Cozonac.
Colindatori .Cu sau fara traistute. Cei mici se multumesc( deocamdata) cu mere si covrigi .
Semseuri- rapide, ieftine si gata facute.

Cu greu , cerul isi calca pe inima; slobozeste, unul cate unul, fulgii ramasi de anul trecut pe fundul sacului.

vineri, 26 decembrie 2008

sens UNIC


In urma cu un an ,
ma lasam ispitita de ceva; foarte interesant- aveam sa-mi dau seama putin mai tarziu.

In cea de-a doua zi de Craciun, imi faceam blog.

A trecut un an ;

stiu mai multe,

blogul meu a prins radacini,

s-a ridicat copacel.

Eu
si
el
ne completam:

avem prieteni, mari si mici,

primim cu placere musafiri,
pe care ii ascultam si
de ale caror sfaturi tinem seama.


Iar TIMPUL zboara...

miercuri, 24 decembrie 2008

Ajun









Unde sunt zapezile de altadata?
Va deveni acesta laitmotivul viitoarelor nostre ierni?
Cine stie?
Cu sau fara zapada,VIN SARBATORILE!!

Celor care popositi pe aici- mari si mici- va urez CRACIUN FERICIT!


Sa gasiti diseara sub POM tot ce v-ar putea aduce in priviri si in suflet licarirea inocentei si bucuria ca sunteti in gandul bun al celor dragi!

vineri, 19 decembrie 2008

Între două semne

În seri lungi , încă netroienite , când tristețea dă ocol, las totul deoparte și mă întorc în colțul meu cuminte, pașnic.
Intru pe furiș...hoțește, casa are alți stăpâni, altcineva îi știe rostul.
 Zăvorul se lasă ușor, îmi știe căutarea și dorul.
Aplecate de vânt, tufănelele  nu mai au culoare, lipsește mâna iubitoare a mamei.
Mă apropii de fereastră, mângâi în gând  bogata perdea, în joc de  ajure galbene și verzi, rezemată -ntr-un cot luna  trimite firave   săgeți de lumină, cunosc fiecare colțișor.
 Revăd totul, limpede, clar, simt chiar mirosul de gutui coapte.
 Și fumul țigării tatei, aud  muzicuța.
 Copilăria mea toată își spune povestea păstrată-n colț de   batistă. 

Pașii mă duc spre  grădină.
 Mângâi cu privirea poarta întunecata ei poartă. Prin perdeaua  grea a  nopții, deslușesc dincolo de ea siluetele prunilor.Și nucul bătrân, cu ramuri osoase.
Nu pot rămâne prea mult. Mereu mi-a fost teamă de câini .
Șterg lacrima.
Pun semn amintirilor, dau ușor pagina...

miercuri, 17 decembrie 2008

de sus in jos

Pe batranul plai mioritic,

politicienii , urmasi ai maniosului si degraba varsatoriului( la ospete) de sange nevinovat, Stefan, tot mai des, desi a venit frigul,

se dezbraca,

fara pic de jena. In fata lumii. Nu de haine.

De caracter.

Si arunca , democratic, unii intr-altii. Cu vorbe. Prea grele.

Cate unul este si creativ. Inspirat de DOINA eminesciana ,varsa( tot democratic) din rarunchi , in preajma Nasterii Domnului, la care se mai si inchina , printre injuraturi , stihuri , imposibil de citit cu voce tare.

La celalalt capat al lumii, in tara tuturor posibilitatilor, democratia , rascoapta, de atata amar de vreme, este pragmatica.
Un jurnalist irakian la o conferinta de presa, din Bagdad, exercitandu-si, democratic , "libertatea de expresie",

se descalta

si, cu precizia ghiulelei , isi aruna pantofii , in obrazul democrat al americanului, vinovat de suferintele bastinasilor ; cu oarecare umor, fostul Nr. 1 de la Casa Alba apreciaza masura obiectului zburator - 10- cum ar veni la noi- 42.

..se intampla spre sfarsitul lui 2008, cand incepe CRIZA.

duminică, 14 decembrie 2008

la tv

In seri confuze , ca aceasta, cand zapada , acolo, sus , inca n-a fost pregatita, iar ploaia este tot ce are cerul la indemana , uimita de ce se intampla pe scena politica , unde se fac si se desfac noduri gordiene, ma uit la televizor.
As vrea sa vad ceva placut, asa ca pentru o duminica de decembrie.

Se poarta galele. Pe multe posturi . Gale de tot felul. Ca doar se apropie sfarsitul altui an.
Se aniverseaza tot felul de evenimente . Se premiaza , dupa gustul publicului , fel si fel de profesii.

Nimeresc la o asemenea aniversare , a carei varsta are a doua cifra "0 ".

Ce ma distreaza , fara sa-mi placa , este ca , din multimea de femei frumoase , cate se foiesc prin televiziunea nationala , pentru prezentare , in aceasta seara -omagiala- asa i se spune , n-a fost aleasa niciuna. Au fost gasiti- dupa ce criterii vor fi fost alesi??- doi baieti speriati rau. Fac o pereche ciudata. Ca Stan si Bran. Cel bran poarta un costum croit cu doua numere mai mic, drept care nu sta bine incheiat; printre nasturii sacoului i se vede o parte din camasa. Celalalt pare venit direct de la un meci.
Spun vorbe fara nicio noima.

Se elogiaza compozitori si cantareti , se impart multumiri , asortate cu falsele zambete , de rigoare, se ofera flori , in tipla , nu se biseaza..
Sonorizarea este defectuoasa, iar publicul nu si-a pregatit tema. Cand i se cere sa intervina , mormaie , desi in sala sunt sute de confrati ai celor de pe scena.

Sigur, am de ales-sa mut pe alt post sau sa -mi petrec altfel restul serii.

Imi vine in minte ca nu numai politicienii traiesc bine din banii contribuabililor.

duminică, 7 decembrie 2008

"fiti MONDENI"!

La inceput am fost nervoasa.Foarte. Mai ales ca sunt punctuala.

Cu vreo doua saptamani in urma , am primit o invitatie ; la a 4-a intalnire a bloggerilor argeseni.Cum din informatiile mele, lista acestora este mare , am acceptat provocarea , gandindu-ma ca voi intalni lume de toate varstele. Am retinut corect ora si locul si m-am conformat. Sala , in locatia unui elegant hotel , cu vedere larga spre orasul gatit de sarbatori , este atent pregatita de cativa tineri , liceeni si studenti , asa par: Adi, Killer,Vali.

Activitatea a inceput cu mare intarziere. Nu-mi luasem nimic de citit, am incercat de cateva ori sa plec, dar mi-am invins orgoliul si am ramas. Eram chiar curioasa. Am primit ecusonul, m-am mai relaxat si am asteptatat. Ca o eleva constiincioasa , in asteptarea profesorului care a uitat la ce clasa are ora.
Citisem atent programul:
1. Scurt rezumat al rezultatului intalnirilor precedente si scopul editiei a 4-a
2. Eficienta promovarii pe online (prezenta online)
3. Blogul -ca fenomen -si promovarea blogurilor
4. Notorietatea bloggerului pitestean - este inexistenta in Pitesti-
5. Blogger vs. Jurnalist -"duelul" dintre un blogger si un jurnalist-
6. Solutii pentru promovarea online-ului in Pitesti

Primele informari au fost interesante, nimic de zis, dar cu prea mica atingere pentru mine. Am retinut destule informatii, pe care le voi comenta cu fiii mei in vacanta de Craciun.

In pauza l-am cunoscut pe organizator, DUMIS, un tanar entuziast, atent, politicos si manierat, cu care am avut o interesanta conversatie.
Am inceput sa ma simt"de-a lor".

Cine zice"tinerii de azi"... si stramba din nas sa incerce sa vada lucrurile din interior.Lumea lor este altfel-sunt degajati, inteligenti , informati , preocupati de lucruri serioase si folosesc un limbaj nou, care face ca adultilor sa li se strepezeasca dintii si sa li se cam incurce limba.
Daca n-ar fuma , ar fi perfect!
Nu m-am simtit deloc stinghera , ca eleva. Chiar mi-a placut!

Prea multi ani m-au ascultat copiii! Schimbarea din seara asta mi-a aratat o alta fata a realitatii. Pot invata multe, ascultandu-i pe cei care , pana ieri imi puteau fi elevi.

Mi-a placut mult prezentarea lui TIBI PUIU- un tanar absolut fascinant, ca toti ceilalti , de altfel, emotionat, pragmatic, dar si un pic romantic, un vizionar.Urmarindu-l , nu numai ca mi-am ordonat multe idei, dar am gasit si raspuns pentru niste intrebari.

Am trait, pret de cateva zeci de minute, o comunicare relaxanta cu lumea unor tineri , care construiesc un alt fel de viitor.
Le multumesc!









vineri, 5 decembrie 2008

nu l-au prins niciodata

Cu fiecare an , pierd putin cate putin din farmecul venirii Mosului-copiii mei au devenit barbati , cel mare este demult tatic , nepoteii locuiesc departe.

Mi-e dor de clipele cand , dupa ce-si aliniau ghetutele lustruite la usa , pandeau , pana ii lua somnul , sa apara de undeva batranelul bland si bun.

joi, 4 decembrie 2008

prea tarziu

Daca astazi ar fi ziua mea de nastere
si
daca parintii mi-ar mai fi in viata,
as putea gasi cuvintele prin care sa -mi arat recunostinta?

miercuri, 3 decembrie 2008

mult zgomot pentru nimic

Atatea discutii despre teza cu subiect unic: la sfarsitul anului scolar trecut, in vacanta de vara , la inceputul anului scolar 2008/2009!!!

mai intai:

EXPLICATII -in legatura cu importanta si ponderea notelor obtinute la teze in calcularea mediei de admitere;
- au fost excluse , nejustificat , din media de admitere pentru acest an scolar, notele obtinute de actualii elevi din clasa a 8-a, in clasa a 7-a ;
motivul se poate identifica astazi , studiind continutul cerintelor variantei date: neprofesionalismul echipei centrale de evaluare;

au urmat

PRECIZARI; fie vorba intre noi , n-au fost deloc ceea ce ar fi trebuit sa fie , pentru ca obiectivele de referinta din vechea programa scolara au aparut laolalta pentru doua clase: a 7-a si a 8-a , ca si cum , in doi ani , la limba romana , s-ar invata aceeasi materie;
- apare , ca fiind foarte important un anume obiectiv: identificarea valorilor morale intr-un text, prin exprimarea impresiilor si chiar a preferintelor elevilor, punandu-se accent pe opinia PERSONALA. Nimic mai fals!!!imi pun intrebarea : cum isi poate exprima un copil care studiaza la clasa 3 poezii..ce studiu! OPINIA PROPRIE in legatura cu un text poetic , la prima vedere????
Unii profesori, din excess de zel sau , mai degraba din totala nepricepere, ii obliga sa retina tot felul de ineptii, ca:" opinia mea este , in primul rand..", in al doilea rand ..etc. Se ajunge astfel - nu numai la pierderea interesului unui copil dornic sa invete literatura fata de actul in sine , dar si la formarea unor stereotipii paguboase.
- teme , precum eseul structurat si eseul nestructurat , sunt inserate in programa , inutil , raman vorbe goale;

apoi

a aparut , pe internet, cu doua saptamani in urma , cate o varianta pentru fiecare clasa, astfel incat elevii si profesorii sa aiba un model - nimic nou- :la clasa a 7-a trebuie sa se faca dovada alcatuirii rezumatului unui text , la prima vedere ; cerintele pentru partea de vocabular au ramas neschimbate fata de anul anterior;
- la clasa a 8-a itemii sunt identici cu cei din anul precedent;

si a venit


cu(in) mare viteza
TEZA!


De aici poate incepe o discutie serioasa pentru ca actiunea , in sine, apare foarte neserioasa.
Iata de ce: elevii din clasa a 8-a au avut de realizat, pentru 30 de puncte , o compunere, cu tema IDENTICA celei pe care- tot EI- au realizat-o anul trecut, cand erau in clasa a 7-a.
O fi repetitia mama invatarii, dar e prea de tot..Ma intreb , cum , de altfel , se poate intreba orice parinte, indiferent de pregatirea lui: daca nu se mai tine seama de notele obtinute cu un an inainte, acum , care sunt considerentele gratie carora , acelorasi elevi li s-a dat un subiect identic? De ce au mai mers la scoala inca un an?

Un personaj de comedie ar spune" curat murdar"; nici macar partile esentiale " nu s-au revizuit".

Si modul de evaluare a respectivelor teze lasa loc pentru multe semne de intrebare: ele se noteaza , mai intai, in scoala, de catre profesorul de la clasa, apoi se trimit la un centru de corectare , unde primesc nota unui profesor strain- sa dea Domnul sa nu fie strain de limba romana!

luni, 1 decembrie 2008

vae victis!

De dimineata-invingatori;

la panz-invinsi;

spre seara-nu se stie ce si cum;

Noaptea e un sfetnic bun!
asa ca

maine poate fi altceva!

duminică, 30 noiembrie 2008

iute ca sageata

Daca te-ai decis (ne)inspirat sa meargi spre capitala , sambata , cu sageata albastra , ca sa ajungi la locul inscris pe biletul de calatorie, ai avut doua optiuni, nici mai mult , nici mai putin: ori sa cobori si sa astepti trenul urmator, ori sa te strecori , anevoie, ocolind :

- sacose burdusite de rafie- recunosti de departe patratelele lor albe, rosii, albastre sau mirosul de chiftelute cu usturoi, branza, sarmalute ;probabil ca nu toti studentii s-au lasat convinsi sa vina acasa , la vot, asa ca merg parintii la ei.

-tabla ondulata, cat sa ajunga pentru acoperirea vreunui cotet; stransa bine cu sarma , se propteste langa usa; sa fie usor de coborat, la statie.

- ceaun mare , tuci, de aluminiu , pentru topit untura- vine Craciunul! porcii se sacrifica , inca , dupa metoda neaosa.

-cos inalt , de nuiele, regional " tarna, in care, se inghesuie , de-a valma:prune afumate( nevandute) , varza rosie , boia, mere, halva.

Ai , orice s-ar spune, mare noroc! n-au aparut" colindatorii".

joi, 27 noiembrie 2008

carnaval cu antena

Seamana tot mai mult cu Pinocchio.

Ceilalti?- doua jucarii stricate , de pe obrazele carora curge pudra , lasand dare labartate.

Trei masti, dansand dupa o muzica absurda , chinuita de criza.

Sarabanda fara nicio noima.

sâmbătă, 22 noiembrie 2008

tango final

Pe afiș citesc numele unei piese cu doar două personaje interpretate de Maia Morgenstern și de un tânăr actor a cărui mamă este; nu știam absolut nimic, nici măcar subiectul piesei.
Vineri. Seară tăioasă de noiembrie. Plouă mărunt. Nu contează ,în sala mare a Cs, îmi zic, va fi cald și bine, și apoi, o sa văd un spectacol mai puțin obișnuit.
La intrare ni se spune că programe nu există, fiindcă le-a uitat șoferul(??) la București.
 Sala, ocupată pe jumătate, un bilet costa 35 de roni , este neîncălzită , doar nu plouă, în rest este ca afară. Spectatori - de toate vârstele, bine îmbrăcați, adică gros. Și copii . Somnoroși.
Decor simplu-aveam să-mi dau seama că reprezintă o cameră de hotel argentinian?; o canapea ,două fotolii, o ladă albă de lemn , plină cu rochii, eșarfe, pălării, o masă pe care așteaptă două pahare înalte și o sticlă de șampanie.
Se trage cortina:
EA ,
într-o ușoară rochie neagră de seară,păr grizonat, strâns cu o panglică strălucitoare, o fostă mare actriță,Valeria Duran, un fel de Greta Garbo,retrasă de mulți ani-20 -din lumea artistică, dar și din cea socială, pentru că într-un moment nefast a făcut niște declarații șocante din viața personală.
El-
Tudor Aaron Istodor, un tânăr jurnalist evreu  pacient frecvent al unui medic psihiatru, dispus sa facă orice îi stă în putință, spre a obține un interviu de la divă.
Uit și, ca mine, uită toți ceilalți, de frigul din sală și-mi ascut bine auzul- sonorizarea este defectuoasă- către povestea- metaforă.
Două personaje  potrivnice;
ea-
rafinată, experimentată, carismatică, ironică, plină de ură"„dragostea este un joc crud", sarcastică, dar nostalgică , se privește în oglinda ochilor tânărului interlocutor, amestecând medicamente antidepresive cu alcool.Necruțător, timpul  nu a cruțat chipul, nu a iertat sufletul.

el-
Diego Goldstein ,provenit dintr-o familie destrămată , admirator al divei, de pe când o văzuse în "Contesa desculță", a cărei scenă finală îi deschisese" o fereastră spre lume", dar îl și făcuse gelos pe iubitul ei cu nume uitat, este dispus să intre în jocul paranoic, înfumurat al amfitrioanei, care ar fi putut avea în dormitor un cadavru.Este metafora prin care ea "ucide" cu ură imaginea tuturor bărbaților care, fie au iubit-o târându-se în genunchi în fața ei, fie au hăituit-o, dornici de senzațional.
Scena devine un cabinet psihanalitic, în care cei doi,"o fostă" și" un viitor",(re)parcurg drumul anevoios, adesea murdar, dar magic al ei și urcușul lui, prin care își pune în valoare toate armele unui versat jurnalist: timiditate, suferință , înflăcărare, prefăcătorie, patimă , chiar despotism.

Cei doi actori- mamă și fiu- in realitate, vânat și vânător, în piesa argentinianului Mario Diament- astăzi i-am auzit prima oară numele-și a regizorului american Moshe Yassur, născut la Iași, fost elev al lui Miluță Gheorghiu, se molipsesc, parcă, unul de la celălalt, aruncându-se într-un delir teatral" tot timpul oamenii se grăbesc să ajungă undeva".El joacă tare, ea devine fragilă, ea este amenințătoare, el se gudură, ea este anxioasă, el devine tandru și protector;
mama îl provoacă , fiul învață de la ea.

Tangoul îndrăcit,un tango Final de familie, precede crima; tânărul plătește scump îndrăzneala de a fi încolțit o celebritate, care nu mai delimitează bine realitatea de vis.
Într-un colt al scenei pâlpâie lumina unui sfeșnic...dispare și ea.

Ovațiile îndelungate ale publicului, câteva flori, pe care mama le așază grațios în brațele fiului, încheie un spectacol complex.
Am senzația că am văzut mai multe spectacole într- unul singur.

joi, 20 noiembrie 2008

avatar

Marea este linistita. Si albastra . El inoata. De placere.
Ea priveste lumea prin ochelari mari , negri. De sus in jos.

Laolalta au 30 de ani.

marți, 18 noiembrie 2008

8D


Copiii astia chiar sunt extraordinari!

Mai intai D.S - prima dintre cele 3 Diane- pana mai ieri sefa, iar de la bal-MISS BRATIANU -ma anunta ca vrea sa vina pana la mine.Ne vazuseram alaltaieri si nu mi-a spus ca o sa revina.Ma tot gandeam ce vant s-o aduca pe ploaia asta rece, marunta si deasa?Suna , deschid si surpriza!- in spatele ei -jumatate de clasa! Doamne! Sunt atat de frumosi, inalti , cu zambetul pana la urechi , cu parul siroind.

Sufrageria mea este neincapatoare, dar se asaza fiecare pe unde poate.

Vorbim de toate-, vrute si nevrute; ii intreb, ma intreaba , povestim cate-n luna si-n stele.

Cele 3 Diane sunt diferite, dar adevarate domnisoare , delicate si dornice sa-mi spuna 1000 de noutati. -E.raenne-Diana1- o completeaza pe Tomeasca , Diana2 , despre care cred ca "m-a copiat", dar n-am prins-o niciodata , asta e!, ..cum ca una dintre palariile mele avea culoarea piersicii ; eu o vedeam altfel..mai, mai ! ce le interesa pe fetele astea...Nu uita sa-mi amintesca" in treacat"- cere din priviri votul multimii- ca i-am dat media 9 pe semestrul I , in clasa a 7-a si , de aia , n-a iesit ea cu media generala 10. Ancuta asculta , intervine putin, dar apasat-mami este prea exigenta, vrea numai note mari. Geo era "etalonul" meu- cand simteam ca devin prea cicalitoare, o intrebam cum vede "problema". Aproape de fiecare data gandeam la fel. Acum ii priveste pe toti pe sub ochelarii ei simpatici , este vesela si vrea sa adauge cativa de 10 la matematica si la fizica. Flory roseste ca in clasele mici , este inalta si supla , zambeste" cu masura". Anamaria a fost mereu una dintre simpatiile mele: sensibila , cititoare pasionata, talentata la desen, are un deosebit simt al nuantelor: aminteste de paltonul meu turcoaz - baietii se mira- si se lasa completata de Diana2, ca , in pauze, daca il lasam in cuier, se jucau , mangaiind labutele si ochisorii vulpii, devenite guler, incalcand restrictiile ecologice.

Au crescut , sunt dezinvolte, vorbesc frumos , au atatea de povestit.

Eduard , matematicianul, poarta sacou , vorbeste rar si raspicat, Andrei stie sa asculte, dar nu uita sa-mi spuna ca la prima verificare a lecturii suplimentare i-am dat 7 si ca la urmatoarele a luat lejer 10. Albert a ramas copilaros- uite ca nu si-a amintit sau poate ca n-a dorit s-o spuna ca intr-a 7-a , la teza cu subiect unic, corectata- mai degraba , necorectata, de nu stiu care profesor , a luat nota 9 ; am revazut-o si i-am spus ca este de 7 , dar in catalog am trecut nota data initial. A inteles atunci si nu mi-a purtat pica. Leo- cu poantele lui , cu fotbalul-acum cu latina; amuzandu-ne, reia o scena simpatica petrecuta la un obiect , la care o tanara profesoara nu reusea" sa-i strunesca".

Vine si randul notelor- multe mari, dar si cate una, pe ici, pe colo, mai nedorita, ei sunt copii destepti , nu-mi fac probleme.
Imi spun cat de incarcat este programul de liceu, zilnic de la 13 la 20, cat de repede vin tezele..

Sunt exuberanti si placuti ; au frumusetea pe chip, in priviri si in atitudine. Sunt mandra de ei!

M-au uimit, ne-am bucurat impreuna, eu am devenit o gazda , care a ocolit cu buna stiinta niste principii pedagogice , doar un degetel de visinata..Timpul a zburat.

Mi-e atat de bine , ca si cum am fi fost din nou la scoala-cei de la 8D si diriga lor!

vineri, 14 noiembrie 2008

lectura cu

Parfum exotic
BAUDELAIRE- cele mai frumoase poezii

" In calde seri de toamna cand sorb cu adancire
Mireasma care molcom din sanul tau adie,
Un tarm al fericirii in mintea mea invie
Orbit de-o monotona fierbinte stralucire:

Un ostrov lenes unde marinimoasa Fire
Da arbori stranii, poame cu care te imbie,
Barbati cu trup subtire si sprintena tarie,
Femei cu-o fara seaman de sincera privire.

Privirea ta ma duce-n meleaguri minunate
Si vad un port cu multe corabii adunate
Ce-s inca ostenite de valuri si lumina,

In vreme ce parfumul ce-l dau tamarinarii
Domol imi umfla nara si-n sufletu-mi se-mbina
Cu cantecul pe care -l ingana marinarii."

vals de toamna

Vestede , umede, alungate din ramuri de bruma taioasa , plutesc o clipa ca niste pasari pribege, laolalta , dar solitare, fara a se atinge , apoi se indeparteaza, discret si , obosite , cad.

Se astern, parca, impacate , pe iarba inca verde.
Somnolente , ca dupa marele bal.


Cate una, increzatoare in razele shirete , intoarce obrazul plapand , primind mangaierea. Doar pentru o clipa.Isi agata codita de plapuma pestrita , facandu-si loc langa surate si adoarme.

Din cand in cand, cate un caine ratacit sau cate o mata jucausa le tulbura somnul.

marți, 11 noiembrie 2008

cum se (mai) invata romaneste

Am incercat sa evit momentul , adica sa nu scriu; este ceva aproape ridicol sau poate ca doar pare. Scriind , nu ma adresez nimanui , vorbesc , ma razboiesc , cum cu cine? cu nimeni , poate cu un intreg sistem , ee , prea de tot , cum cu un sistem.?La o adica , am si eu , ca multi altii , macar , asa, din cand in cand , niste rabufniri- apa de ploaie- pentru ca , de fapt , cine ma aude? si daca m-ar auzi , ce-ar face?

Chestiunea a inceput de la un copil, adica de la doi copii; in aceeasi zi , unul mi-a pus o intrebare, celalalt , justificandu-se ca n-a inteles cum este cu schimbarea valorii gramaticale, mi-a povestit ceva. Hazliu , in opinia lui. La inceput , am ras si eu, pentru ca era de ras. Apoi mi s-a parut, de-a binelea , stupid. Punand cele doua situatii una langa cealalta, a iesit ceva care m-a tot sacait.M-am intrebat daca pot schimba ceva, apoi mi-am zis ca poate doar mi se pare ca este grav, pana cand , uite, la ora asta imi astern aici nedumeririle.

Teza asta cu subiect unic , de la clasele a 7-a si a 8-a , a produs o intreaga isterie in legatura cu proba de limba si iteratura romana:manualele sunt elaborate de vreo 15 ani , iar tipul de evaluare amintit mai sus are 3 ani de viata.
Cum pe acolo de unde vin marile idei , a se citi gaselnite, se tot fac schimbari de ministri, plecati la altar cu avionul si negocieri de salarii , inainte de alegeri , elevul si ale lui necazuri au devenit elemente auxiliare. Cert este ca mare parte din ce se invata acum la clasa devine materie de teza abia la sfarsitul lui mai. Orice adult , care are o cat de subtirica legatura cu scoala , isi da seama ca nu este deloc simplu. Profesorii nici nu intreaba, nici nu striga, cum la cine? la inspectorii , care ar trebui sa lase politica pentru altii si sa-si faca meseria de INDRUMATORI , dar nici nu se documenteaza , ci CREEAZA(?).

Doua dintre subiectele care compun atat de comentata lucrare sunt compuneri , prin care elevului i se cere sa-si exprime opinia:a) in legatura cu un text liric la prima vedere, b) sa redacteze, intr-un numar limitat de randuri, o compunere , in care sa-si exprime propriile sentimente cu ocazia unui eveniment personal; evidentierea unor trasaturi ale unui obiect , peisaj , opera de arta , persoana.

Cred ca ar fi trebuit ca in cei 3 ani sa se fi realizat o carticica in care sa apara un numar de poeti , ale caror poezii sa fie citite de catre elevi sau , cumva , sa se faca niste precizari in intalnirile profesorilor la inceputul anului scolar. Neexistand niste directii clare, modul de lucru ramane la cum crede fiecare profesor , dar, mai ales, la bunul , cum sa-i zic: simt, plac sau (ne) priceperea fiecaruia .

Asa ca, o juna profesoara, posesoare a gradului I, care se adreseaza unei clase de 20 si ceva de perechi de urechi si tot atator perechi de ochi , in incercarea de a fi cat mai originala , adica de a-i invata pe elevi cum sa inteleaga mesajul unei poezii, ca " Lacul" lui Mihai Eminescu, printre altele, interpreteaza versurile"Ea din trestii sa rasara/Si sa-mi cada lin pe piept", dictandu-le :

trestia devine " axis mundi", iar iubita este o fiinta acvatica.

Copiii scriu in caiete, muti de uimire, incercand sa inteleaga ciudatul mesaj.Unii , neintelegand ce va sa fie asta , cauta. Unul a alergat la mine, fosta lui profesoara, sa ceara lamuriri.Mai intai , m-am mirat, apoi m-am intristat, pana cand , am inceput sa scriu aici, ca sa ma linistesc.

Daca la matematica, totdeauna -(minus), in fata parantezei schimba semnele din interiorul acesteia, la geografie, Carpatii tot acolo stau, cel putin pana in clipa urmatoare, la literatura , o poezie se poate interpreta , chiar in fel si chip? Da, pot fi multe variante de interpretari, dar ideile sunt aceleasi. Nu este permis sa-i spui pustiului de 13- 14 ani orice iti trece prin minte ca fiind un mod de abordare a unui text liric.

"Axis mundi", pentru vechii greci , era Olimpul.Toate religiile si-au ales cate un ARBORE, simbolizand AXA LUMII. Acesta face legatura dintre PAMANT si CER.

Eugen Simion, vorbind despre SALCAMUL lui Moromete , vede in acesta o valoare premonitorie, reprezentand unitatea , trainicia Morometilor, salcamul este , in viziunea criticului literar, un arbore cu autoritate, un punct stabil de referinta; reprezinta un simbol si o pavaza , iar prabusirea lui anunta un sfarsit, o destramare...salcamul este un element axial.
Recunoscutul critic "indrazneste" , abia dupa o suita de explicatii ajutatoare , sa definesca axul lumii ca arhetip al puterii , un simbol , totodata , phalic. Incheie subliniind ca Marin Preda nu s-ar fi gandit la toate acestea.

Trestia este o planta de apa , firava- nu poate supravietui iernii si nici nu renaste viguros primavara- este flexibila , poate fi, cumva , un simbol al unduirii, al tineretii schimbatoare; se si zice"mladie ca o trestie" sau" este firava ca un fir de trestie".

A o transforma in " axis mundi" mi se pare, deja , mult mai mult decat ridicol, suparator, iar pentru copilul pe care trebuie sa-l apropii de inefabilul poetic , pagubos.

Iubita-fiinta acvatica? Nu se poate! Este visul de iubire neimpartasita , la care natura participa , mai ales , in valoarea ei estetica ; el , indragostitul , isi asteapta iubita intr-un decor atat de drag poetului- lacul , inconjurat de toate acele elemente care compun cadrul liric eminescian: codrul, nuferii, trestiile, luna, luntrea, ferit de ochiul strain, indiscret. Accentul cade- nu pe frumusetea iubitei - ci pe starea eului liric: dezamagit, solitar, suferind , se retrage in natura , care il intelege si se deschide pentru el.

Sintagma " fiinta acvatica" striveste frumusetea textului , il trimite pe copil intr-un decor cu desene animate , cu sirene , unduindu-si miscarile.

Cealalta discutie pe care am avut-o cu un alt elev de la o scoala centrala a pornit de la ceva mai ciudat. O doamna profesoara , timp de o saptamana, si-a acompaniat predarea elementelor de vocabular la clasa a 7-a cu diverse genuri muzicale, ascultate de la casetofonul de pe catedra, preferate fiind formatiile contemporane , cu texte inspirate din viata de cartier.
Daca ar fi fost vorba de insusirea elementelor de argou , treaca/mearga, dar temele erau: conversiunea , polisemia , sensurile cuvintelor.

Am fost profesoara in ambele scoli-in cea"muzicala" un an, in cealalta mai mult de jumatate din intreaga mea cariera.

Da , au trecut anii , dar Eminescu este EMINESCU.
Lacul este incarcat cu flori de nufar, indragostitul asteapta, viseaza , ea nu vine si..singuratic sufera, vraja dispare , doar lacul ramane martor suferintei.

Profesorii sunt altii..ma gandeam , uitandu-ma in urma , ca, la absolvirea facultatii , nu poti sti prea multe , sunt atatea discipline care se studiaza din cine stie ce motive, dar, daca iti iubesti meseria si , mai ales , daca te respecti , inveti tot timpul , inainte de a le cere celor in fata carora te afli , sa te creada.

Profesorul este un actor-in fata unor spectatori -pe care nu trebuie sa-i manipuleze, ci sa-i ajute, putin cate putin, sa inteleaga lumea, lumea ca o mare scena.

duminică, 9 noiembrie 2008

ochelarii

Chiar daca vreodata , cand va avea timp ,se va uita pe aici si-si va incrunta sparancenele , ca si cum m-ar certa , nu pot sa nu scriu .O fac , mai ales, din dorinta de a nu rataci intamplarea in vreun coltisor ascuns al memoriei, dar si pentru ca m-a impresionat placut.Ce mi-a placut? Ca pentru el, aflat atat de departe, parerea mamei conteaza inca..Si a aparut si morala, abia dupa aceea; adica dupa ce am spus ce-am gandit.

La discoteca, intr-un moment de prea mare veselie, dar si de tot atata neatentie, fiul meu a atins ochelarii unui unui prieten italian।Au zburat,pur si simplu. Cum toti dansau, cineva a calcat pe ei.S-au facut praf.
Erau destul de scumpi.Mai ales rama. El s-a oferit , pe loc, sa-i cumpere, desi pagubasul a refuzat, spunand ca daca un necunoscut i-ar fi spart in aceleasi conditii, acela, sigur, nu ar fi dorit sa-i plateasca dauna.

G. si-a cumparat chiar a doua zi cei mai ieftini ochelari;cred ca a procedat asa, pentru ca nu putea ramane fara ei.Intre timp, sigur,isi va cumpara altii, la fel de buni si de frumosi, precum cei sparti.

Fiul meu, care poarta ochelari , de vreo 5 ani, spune ca daca i s-ar fi intamplat lui necazul, s-ar fi suparat.Intrebarea adresata mie era daca sa-i achite sau nu prietenului sau contracostul ochelarilor.I-am spus un DA categoric,fie chiar jumatate de pret, 125 euro.

Acum imi dau seama ca amandoi am procedat cam..balcanic.De ce doar jumatate din pret?

luni, 3 noiembrie 2008

clipe

Luna se sprijina intr-un cot. Grava , rece , solitara.
Doar cateva stele ratacite indraznesc sa-i stea in preajma. Sfioase , palpaie, cu stangacie, pe furis. Cerul pare o broboada cernita pe margini , aruncata peste pletele umede ale noptii tacute.

Bradul din fata ferestrei mele isi poarta atent cerceii de conuri. Sa nu piarda vreunul. Are motive sa fie mandru si noaptea. In lumina slaba care coloreaza intunericul , podoaba lui arunca reflexe intunecate. Confratii , pana mai ieri , vopsiti de o mana ascunsa in zeci de nuante , au ramas golasi. Abia in primavara vor primi hainele noi cusute cu muguri si frunze. Pentru o vreme , le-ar putea imprumuta Mosul cate o manta alba. Fara maneci.

Obosita , luna se asaza intr-un cuib de nori . Casca discret pe sub batista stravezie si se culca.

Credincioase , cele cateva stele raman sa-i vegheze somnul.

Mi se inchid pleoapele.

sâmbătă, 1 noiembrie 2008

ce si cat

(mai) conteaza
daca ( nu) se observa
ca:



te nasti , tipi , surazi , ganguresti , zambesti , plangi , razi , mananci , te joci , bei , dormi , te trezesti , cresti , vorbesti , inveti( de toate) ,TRAIESTI , construiesti, pleci, vii, muncesti, te impiedici, cazi, te ridici , lenevesti, intarzii, apari, dispari ,TRAIESTI , revii, rupi, repari, imprastii, plangi, aduni, cumperi, daruiesti , te emotionezi, te indragostesti, iubesti, zbori, suferi, TRAIESTI, dansezi, citesti, pictezi, scrii, povestesti, EXISTI , intrebi, raspunzi, urasti, ierti, acuzi, eviti, uiti, speri, mergi( mai departe) ,TRAIESTI, dai, primesti, multumesti , fagaduiesti, respingi, castigi, pierzi, arunci, cauti, tremuri,TRAIESTI, calatoresti, privesti( cerul , apa , florile, copacii, oamenii, drumurile, marea, muntele), recunosti , te imbolnavesti , zaci , te inzdravenesti ,TRAIESTI, taci , asculti , astepti , te clatini , iesi , nu te mai intorci... niciodata.

miercuri, 29 octombrie 2008

fara titlu





Adesea, bucuriile vin , cand te astepti cel mai putin!!

Fostii mei elevi, boboci ai celor mai frumoase colegii din oras, au dorit sa se intalneasca online cu fosta lor diriga, inaintea balului de maine seara!!!