sâmbătă, 27 mai 2017

Ne scapă mereu câte ceva în viață,

”Ne scapă mereu câte ceva în viață, de aceea trebuie să ne naștem mereu”
 Marin Sorescu 

 „Ai socotit că soarele mai arde 
 Abia vreo cincisprezece miliarde
 De ani... Numai atât? 
De azi pe mâne? 
 Şi-atunci, cu veşnicia cum rămâne? 
„Căutătorul„, Alexandru Philippide
 

 Bătrânul orășel patriarhal, Curtea de Argeș, în zi de mare sărbătoare,în zi de mare sărbătoare, mașini printre stropi, străzi forfota de lume, da,mai există doamne cu păr alb, ondulat discret, ivit de sub boruri cochete, domni cu mers elegant, parfum de tei, ferestre curate. Întâlnirea din parcare, zâmbete, îmbrățișări. scurte ironii, pupici în vârful degetelor. 


De ce așteptăm cu drag revederile cu foștii colegi de generație? 


 Poate pentru că sperăm să prindem.miraculos, în căuș un strop din clipa aceea când simțeai cum îți crește o aripă chiar din suflet. 
Poate că vrei să speri că timpul nu are vârstă. 
 Poate că... cine mai știe de ce?

 O seară de mai, când am privit doar în oglinda din suflet.La urma urmei, ce este fericirea, decât acea clipă vie, care șterge toate granițele ? 
 O seară bleu,în fâlfâit de unduiri verzi, risipite pe foi scrise în poetice teoreme! 
 Matematicienii de ieri, mereu îndrăgostiți de „filoloage„, care, dacă nu-i luau în seamă, deveneau , brusc,”tocilarele alea cu nasul pe sus„!😉 ”
....dansul - ca un miros de fum 
 ca un gest de înţelegere cu focul 
care în tăcere se agaţă de tine.„„

 Veșnicii în care doar clipa contează! 

„Şi când din lungi peregrinări 
 Te-ntorci pe căi de raze şi de unde 
 În lumea dinăuntru, a inimii profunde, 
 Tot mai găsești acolo întrebări.”

miercuri, 24 mai 2017

ce rămâne din libertate?

Ador liniștea curată a dimineții de mai:muguri de brad în ciorchini, castanii frunzoși, verde pe ramuri, verde în ierburi. nelipsiții guguștiuci, în treacăt,câțiva porumbei.
Și cerul!
Atât de albastru, așa de pufos, acoperiș pentru toate !
Gândul nu are hotar:undeva, niște copii, mulți, mulți de tot, petrecuseră o seară frumoasă.
Ei și muzica lor.
La câțiva pași, cineva țintuia în piroane viața,cea mai crudă moarte pândea printre cuie și foc.
Raiul și infernul, atât de aproape...

duminică, 14 mai 2017

”În creierul meu plânge un nemilos taifas. ...”

„..Un haos vrea să mă ducă
De unic uitând, și de număr -
Un foșnet uscat mă usucă, 
Pe-un arbore plâng ca pe-un umăr....”
George Bacovia,
”Gol”








(pentru oarece  conformitate)
https://ro.wikipedia.org/wiki/Statuia_lui_George_Bacovia_din_Bac%C4%83u

p.s.   nu știu  de ce , dar imaginea  parcă ar trimite  la versul acela  din „Dușmancele ”lui  Coșbuc:”fă  cruce, fa, să  nu-l visezi...„








joi, 11 mai 2017

”septembrie va septembri zâmbetele și crepusculul Galei„

”Din neatenție, m-am lovit  zdravăn la cap. Apoi am scuipat repede de câteva ori, amintindu-mi ce-mi spuneau părinții, că, dacă fac așa,  efectul loviturilor dispare. Dacă apeși ușor un cucui, simți o durere la fel  de dulce și de morală ca melancolicele prune„reine-claude„, care se coc la 15 august.”
(pagina136, ”Jurnalul unui  geniu”,

Salvador Dali, 11 mai 1904,Figueras, Calalonia/23 ianuarie 1989, Figueras.

Cartea  are  ca  motto   spusele lui   Michael  de Montaigne:
„Între un om și altul sunt deosebiri mai marei  decât  între  două animale  din specii diferite” și este  dedicată soției lui,”unica  femeie  mitică a  zilelor  noastre„ (pe  care i-a  furat-o  poetului   Paul  Eluard)
GENIUL MEU  GALA  GRADIVA;
ELENA DIN TROIA,
SFÂNTA ELENA,
GALA GALATEA  PLACIDA„.

”E greu  să  ții trează atenția publicului mai mult de o jumătate  de ceas. Eu  am reușit  s-o fac  timp de  douăzeci  de ani-și zi de zi.
Am avut următoarea deviză: Să  se  vorbească despre Dali, chiar dacă se vorbește  de bine.”https://www.google.ro/search?q=Galerie,+Dali&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0ahUKEwjz1NCAxOfTAhWMJVAKHaTZC34QsAQIJw&biw=1366&bih=662