marți, 17 septembrie 2013

fără nicio legătură

  cu ziua de ieri, nici cu altele..poate așa, pentru clipă. și pentru gândul meu.
În  marea și neobosita lui curgere, timpul își cântărește veșnicia. Trece ștergând urmele.
Din când în când clipește.
Sunt și amprente netrecătoare. //

Numai iarba știe gustul pământului..

A  țâșnit  în lume, când s-au revărsat zorile, căutând”Sensul iubirii”. Avea in suflet „Viziunea sentimentelor”; a cucerit, necondiționat ,„Dreptul la timp”, prin ”11 Elegii”, căutând , printre aștri, ”Obiecte cosmice”, el , ivitul pe „ Un pământ numit România”.
A iubit culorile curcubeului, dar a cules”Roșu vertical” și s-a intrebat despre tot și despre toate, descoperind legătura dintre"Ou și sferă”.
A cules stele și ,recunoscător, a înălțat „Laus Ptolomei”.
Din cremenea vorbelor strivite a ales „ Necuvintele”, dar, deopotrivă, iubea rostirea „În dulcele stil clasic”.
Trăia pentru oameni și a văzut” Belgrad 5 prieteni”. A cunoscut "Măreția frigului” și a oprit timpul , pentru o clipă, într-o"Epica Magna”. A simțit că sunt”Opere incomplete". De aceea, făcea”Noduri și semne”, într-o”Ordine a cuvintelor”.
Pentru a se purifica în apa limpede a izvoarelor, a îndurat”Spălarea cu pietre”, ascultând”Oase plângând”, vrăjit pentru totdeauna de „Leoaica tânăra, iubirea”, ca un „Amphion constructor” .

TRIST CÂNTEC DE DRAGOSTE
, de Nichita Stănescu

"Numai viața mea /
va muri pentru mine-ntr-adevăr, cândva./
Numai iarba știe gustul pământului. /
Numai sângelui meu îi e dor într-adevăr de inima mea, /
când o părăsește. /
Aerul e-nalt,/
tu ești înaltă, /
tristețea mea e înaltă. /
Vine o vreme când mor caii. /
Vine o vreme când se învechesc mașinile. /
Vine o vreme când ploua rece /
 și toate femeile poartă chipul tău /și rochiile tale. /
Vine și o pasare /
mare /
albă." /


 

6 comentarii:

  1. Minunata aceasta poezia a lui Nichita...vezi,arta ne ajuta sa redescoperim anumite stari subtile,stari fundamentale cresterii noastre spirituale.Asta cred si simt.
    Nu inteleg de ce teologii nu vorbesc despre natura si arta....rastalmacesc mereu versete si uite asa s-au ajuns la diverse culte,secte,curente sau mai stiu eu cum sa le spun.
    Sfantul Augustin avea dreptate...dupa ce a citit Biblia a exclamat astfel" Iubeste si fa ce vrei!"...adica vb lui Steinhart ,Iisus nu a venit sa propavaduiasca domnia literei,fariseismul,bucherismul,chitibuseala....

    ps ; scuze ca am divagat nitel de la subiect,dar tot citesc in ultimul timp diverse dispute intre crestini si atei...am impresia ca ambele tabere nu-si asculta cu adevarat glasul inimii....adica fac un exces de uz al ratiunii si se cam pierd,,,
    I

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-am trezit,în gând, cu niște versuri de-ale lui lui Nichita. Când am deschis calculatorul, cineva tocmai citise pe blogul meu o însemnare despre poet.
      M-am dus în bibliotecă, am luat cartea, și, deși trebuia să plec la țară, am citit și recitit vreo zece poezii.
      Mie îmi place poezia lui.
      Poate că astăzi ar fi trebuit să postez despre Bacovia. Data zilei lui de naștere este incertă: 4 sau 17 septembrie.

      Credința și iubirea? eu cred că ele sunt surori, poate chiar gemene!

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. Ce bine-mi pare să vă „văd”!! mă bucur mult!

      Ștergere
  3. superb omagiu! superb îndemnul tău către frumos.
    mulţumesc mult. vreme de toamnă, vreme de vers...

    RăspundețiȘtergere
  4. psi, cam lungi vacanțele noastre.. nu prea ne-am văzut de ceva timp.

    Poate că astăzi ar fi trebuit să postez despre George Bacovia.
    Am ales Nichita. Pentru că-mi place mult.

    Seară bună îți doresc!

    RăspundețiȘtergere