Din barba lui netoarsă, cerul scutură picături reci.
Arbori și flori, ierburi, case și drumuri se supun cuminți , ca și cum ieri a fost ceva foarte îndepărtat.
Plouă cenușiu în această dimineață sărbătorească pentru frații catolici, plouă monoton, plouă, parcă, și în sentimente.
Din colțul ei, crăciunița mea, cu mintea ei de plantă bună ce este, și-a amintit că mai are de oferit bucurii, chiar dacă i-a trecut de câteva luni vremea clipocitului în ciorchini colorați.
Vezi? dincolo de tot, totdeauna rămâne ceva curat :gândul că a dărui înseamnă, de fapt, a primi!
La mulți ani de Floriile catolice!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu