Mi-e dor de toate toamnele mele adunate în suflet, în pași, în doruri spuse șau nespuse.
Mă revăd școlărița, merau ambițioasă, dornică să înceapă școala. cu uniformă nouă sau de anul trecut, cu manuale și caiete învelite în hârtie albastră, până seara târziu, etichete cu lipici,cărți noi, foșnitoare, în ghiozdan de prins în spate.
Liceul cu atâtea necunoscute, emoții și spaime, bilețele ascunse-ntre file, extemporale și teze, aldehide și cetone neuitate niciodată, de spaima babacului, scurte plimbări pe sub castanii din apropierea gării.
Liceul!
Mereu mă întorc cu gândul la anii aceia fugari în haina lor frumoasă!
Mi-e dor de studenție!
Alte gînduri, cursuri notate în caiete mari, ocheade și dansuri, sesiuni cu săli de lectură- locurile se ocupau repede de tot, cărți împrumutate, notițe și temeri, vacanțele altfel- la munte, cu schiuri de împrumut, fug mult prea repede toate...
Întâiul an de profesoară, pe alee plesneau nucile-n coajă, ce director, spaima tuturor, navetă, necontenitele fugi dimineața de tot, către autobuz și seara către casă- profesoara este și mamă și soție, întocmește planuri de lecții, are griji de tot felul.
Toamne cu examene, concurs și emoții, mereu, alte necunoscute.
Mai tare și mai frumos păstrez în toate buzunarele inimii toamnele mele de mamă, pe rând- să nu lipsească nimic din tot ce le trebuie copiilor mei.
Câte emoții frumoase!
Câte ceva se repetă, apar alte și alte noutăți- examene, admiteri, plecări și scurte, tot mai scurte sosiri.
Toamnele s-au ales, de la sine, pentru căsătoriile fiilor mei, profesoara este și „buni„, lecții, îndemnuri, povești și gramatică, plimbări cam prea scurte, vremea fuge, ca nebuna!
Deunăzi, mi s-a făcut dor adânc de școala pe care am slujit-o mai bine de un sfert de veac.
Vacanță fiind, la porți sunt lacăte, îmi fuge privirea către ferestrele de la parter, unde am fost, ultima oară, profesoară și dirigintă.
Mă întreb a cui va fi fost inspirația să pună containerelor pentru gunoi chiar la intrarea în școală?
Cad frunze întomnate înainte de vreme, poate că undeva se adună în zbor rândunele și cocori, altă toamnă își vopsește rochia, cătând către cer, alți gureși copii vor bate la porți...
”Luni e un măr, marți e o pară, iar miercuri
e un strugure agurid...„ Nichita Stănescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu