și nu va muri niciodată”.
Geo Bogza.
În urmă cu niște ani, într-o splendidă duminică de august, aflându-mă la Paris, am ajuns la atelierul Maestrului, din fața Centrului Georges. Pompidou.
Era închis, am făcut fotografii prin transparența ferestrelor, simțind cu fiecare clic tristețea că nici așa nu reușesc măcar să ating măcar un obiect sacru al Geniului .
Am citit că energia emanată de de suprafața Coloanei ar bate până la 200 de metri.
Construită din plăci de fontă, după legea armoniei plastice- descoperită și adaptată de către Artist, ea a rezistat atacurilor tancurilor nemțești din timpul celui de-al doilea război mondial.
Între timp, a devenit obiect de studiu pentru cercetători, care au ajuns la concluzia că acest edificiu unic emite radiații de energie pe patru direcții( dr. Ing. A. Măruță). Fundația Coloanei este în centrul unui nod de rețele geobiologice, care colectează energii, pe care apoi le emite în afară.
Dacă așa stau lucrurile, cercetătorul lansează câteva întrebări foarte interesante: -să fi fost Brâncuși înzestrat cu al șaselea simț, care să-i fi permis să-și
aleagă locul perfect pentru monumentala zidire?
- să fi știut el că acolo era axul paralelei 45 de grade, latitudine nordică?
- să fi cunoscut , atunci, în 1935/1936 efectul de piramidă?
-să fi foat el înzestrat cu o putere sacră, asemuindu-și, astfel, opera cu o punte între terestru și celest?
Au trecut alți ani....
De unde știi care este diferența dintre împlinirea unei mari dorințe și un vis?
Cum afli?
Împlinindu-ți dorința! de bună seamă.
Toată stima pentru această doamnă!
” Nu vedeți acești ochi? Profilurile celor doi ochi? Aceste emisfere reprezintă dragostea. Ce rămâne în amintirea celorlalți după moarte? Amintirea ochilor, a privirilor cu care ne-am arătat dragostea pentru oameni și pentru lume”. Constantin Brâncuși.Arbori înalți, bogați, străjuiesc „Aleea scaunelor„, pe care mi-am purtat, timidă, pașii. Stăpânea un fel special de nerostită disciplină, simțită de nu știu unde, simbol al ordinii și al împrejurărilor, ca și cum spiritul lui, de dincolo de timp, te trimite spre meditație: ”Nu mai sunt al lumii acesteia, sunt departe de mine însumi, desprins de propriul meu trup. Mă aflu printre lucrurile esențiale„.
”Calea eroilor„-drumul vieții..
Și am zărit apoi”Brândușiana- Dragostea oamenilor„, doi îndrăgostiți, alunecând unul către altul, în cea mai divină înlănțuire. Real și fabulos într-o miraculoasă împlinire!
Soarele își rostogolea discul către apus, când am revenit la Coloană. Nicio adiere, niciun nor pe imensitatea albastră a cerului de toamnă. Doar prospețimea verdelui crud și ea, Coloana fără sfârșit, nemuritoare și mândră, spintecând văzduhul, ”axis mundi„, legământ între Cer și Pământ. ”Coloanele mele..am făcut mai multe, doar una a reușit să urce spre cer„.Poate că localnicii se vor fi obișnuit să vadă, în
trecerile lor către casă, slujbă sau promenadă,
operele nemuritorului Constantin Brâncuși.Eu am trăit o mare sărbătoare!Un șir de emoții, imposibil de așternut în cuvinte, la sfârșitul unei zile, în care am simțit frumusețea pătrunzându-mi în minte, prin fereastra sufletului.//Odată ajuns la simplitate, ești foarte aproape de adevăratul înțeles al lucrurilor” .
Constantin Brâncuși.19 februarie 1876/
16 martie 1957.
