Spune legenda că în urmă cu câteva sute de ani, undeva, pe valea Argeșului,
într-o zonă fertilă, umbrită de zăvoaie bogate în sălcii, plute și salcâmi,
atrași de pământul gras al
locurilor, doi unguri, aflați în trecere, și-ar fi
făcut niște colibe. Iarna a fost blândă, primăvara a venit devreme, vara i-a
dăruit cu bune recolte de grâu și porumb , așa că ungurii nu s-au îndurat să
mai plece. Și-au găsit câte o fată frumoasă și vrednică în satele din jur, au
făcut copii, iar neamurile lor s-au tot mărit.
Satul a primit
numele Ungureni.
Cu vremea, alte așezări s-au tot ivit între Neajlov și
Argeș.Când eram copil, comuna cuprindea trei sate, unul mai frumos decât
celălalt.
Lumea nu era prea bogată, puțini erau cei care lucrau pentru un
salariu, cei mai mulți munceau , din greu, pământul, creșteau animale și
păsări, de sărăcie lucie nu am auzit.
Leneși erau și atunci. Sunt și astăzi.
Din fiecare sat, au plecat spre lume tineri care au dus faima școlii. Numele
profesorului Gheoghe Fulga era cunoscut până dincolo de Crevedia, Vânători,
Mânăstioară, Uliești
Au trecut anii, satele sunt parcă ceva mai goale, alte
case, altfel de oameni, s-a mai ivit un parc colo, un bufet dincolo, o farmacie
lângă primărie. Lumea s-a schimbat, toate se schimbă.
Dacă te hotărăști să-ți
saluți neamurile, să revezi școala unde ai învățat ori să aprinzi o lumânare
la căpătâiul părinților,dacă te hotărăști, zic, să vii acasă, o
să găsești drumul ușor. Este chiar la jumătatea distanței dintre Pitești și
București, treci prin Corbii Mari, astăzi centrul unei comune care adună cam
vreo unsprezece sate. Le poți povesti copiilor o legendă- uite am cules-o
pentru ei, ca să știe de unde le vin moșii și strămoșii.
În Ungureni, nu prea
departe de școală, pe drumul către Popasul Iancului, musai trebuie să te
oprești.
Dacă ar ști dinainte, copiii te-ar obliga să-i aduci chiar de
dimineață.
Doi tineri entuziaști, Adi Gândilă și soția lui, Tatyana- cred că
el are legătură cu locul- au construit ceva puțin obișnuit în zonă, un loc în
care copiii sau adulții cu suflete de copii pot învăța lecția curajului!
Lecția dragostei pentru animale! Prilej de mândrie pentru localnici!
Spun
asta, pentru că a fost neașteptat, frumos, original, ceva de la suflet pentru
alte suflete.
Cei doi îndrăzneți și entuziaști tineri, împreună cu
asociația ”Învingem autismul” le-au oferit copiilor care învață la o școală
specială din București, veniți cu familiile lor, o zi minunată!
Ce
poate fi mai frumos pentru copii decât să ajungă în șaua unui cal,precum Rapsodia, să mângâie un câine mare, alb, blând și prietenos, să vadă de
aproape o căpriță, un papagal viu colorat, să se bucure de soarele pritenos,
de verdele câmpiei, ale cărei margini se opresc pe malul neobositului Argeș!
Eu nu sunt decât o părticică din sufletul unor locuri cărora le aparțin!💖