joi, 12 decembrie 2024

Copilul


 În niște vremuri extrem de agitate, pe care le trăim, se nasc, totuși, mulți copii.

❤️
Lumea asta o fi conștientă că aceste suflete au nevoie, înainte de acoperiș deasupra capului, de mama și de tata?
Complicat.
În viața mea de profesoară- dirigintă, am întâlnit nenumărate "cazuri "de copii aflați în situații dure de tot; toate aveau ceva comun: absența din viața lor a unuia dintre părinți sau chiar a ambilor .
În clasa a V-a, D.Z.a participat cu rezultate bune la Olimpiadă.
Treptat, s- a delăsat; mânca mult, chiar și în timpul orelor, se îngrășase, copiii îl porecleau" gogoașă ".
Devenea tot mai înstrăinat.
I- am chemat la școală pe părinții lui; erau într- un divorț oribil.
Nu ne- am putut înțelege.
Copilul nu locuia cu niciunul dintre ei.
Dormea în pat cu bunica maternă.
Fără să mă privească, mi- a încredințat" taina" nefericirii sale: într- o dimineață, descoperise alături trupul fără viață al bunicii.

miercuri, 11 decembrie 2024

de (ne)-ar fi bine!

 Fotografia nu-mi aparține;

la vremea când citeam la lumina lămpii nr. 11, nici prin minte nu-mi trecea că va veni o vreme când o să-mi fie foarte dor de lumina ei caldă... și de perdeluțele brodate de mâna pricepută a mamei.

În perioada asta din an, copilă fiind, adoram venirea serii, când , liniștiți după agitația zilei, ai casei dormeau.
Era timpul meu de lectură, de ”eu cu mine„.
Acum, nu-mi lipsește nicicum timpul, îmi lipsește blândețea casei părintești, mi-e dor de tot și de toate!
Mi-e dor de cumsecădenie, de tihna pe care mi-o confereau paginile cărților citite, jinduiesc după clipele când fiecare mergea drept, înțelept, fără ură, fără grandomanie.
De ce spun, de ce simt așa?
În dimineața asta, voiam să lămuresc ceva, la o primărie sătească.
Să vorbesc cu primarul comunității de care, vreau, nu vreau, aparțin.
Câte minciuni, ce fofileală... ”este plecat/ reveniți mai târziu, nu eu stabilesc ” etc.
Să mai crezi că ei, acești funcționari îmbuibați , sunt în slujba cetățeanului onest,că înțeleg ceva din câte se întâmplă?
Aiurea!

marți, 26 noiembrie 2024

”Arta este chipul sufletului îngenuncheat la rugăciune”.



 


  • Timpul nu iartă pe nimeni; în iureșul tumultului vieții, lucrurile care ne fac fericiți sunt chiar în mâinile noastre. Trebuie doar să fii atent  la fereastra care se întredeschide, în locul ușii închise  cu zgomot.



  • Să fiu cu copiii mei de două ori, la Paris în acest an,a fost ceva dincolo de așteptările mele, a fost ceva ce mi-a umplut sufletul de bucurie.
  • Am simțit, de



    fiecare dată, cum mă inundă acea stare blândă de bine, de mângâiere ce se poate trăi  doar împreună cu cei dragi sufletului.
  • A fost soare vesel  de toamnă la Paris, a și nins așa, părintește, a ieșit, din nou, soarele,am  gustat cât s-a putut din spectacolul unei lumi deschise, frumoase, așezate, elegante.
  • Punctul culminant al vacanței mele a fost vizita de 90 de  minute într-un loc pe care îl văzusem, în 2006, doar în treacăt, într-o excursie organizată. 
  •   Opéra  Garnier!
  • Simfonie arhitecturală de culori, de stiluri,  și de măiestrie  omenească, concurând  cu perfecțiunea, Opéra Garnier, zidită în fier și  fontă,  îmbrăcată  ca o extraordinară  Doamnă, hlamida-i  generoasă de marmură albă, roșie, verde, căptușită în aur și catifea, se înalță ca o spirală rafinată  către sanctuarul  artei și  culturii, luminată de  concertul candelabrelor de  cristal.
  • Construcția îndrăznețul edificiu cultural al secolului al  XiX-lea, construit din ordinul lui 
    Napoleon al  III-lea_ care nici  nu a reușit să vadă un concert, pentru că a  căzut ostatic, în mâinile prusacilor., în 1870),i-a fost încredințată  baronului Haussmann, care inițiază ridicarea edificiului  în 1861 sub  mâna și mintea  celebrului,  în acele vremuri,  a arhitectului Charles   Garnier(1825/1898), care a  construit, mai apoi, ”Opera Garnier de Monte- Carlo„, din Monaco.
  • Magnifică  realizare!
  • 36  milioane de franci.
  • Belle Epoque!
  • ( lungime 173 m, lățime= 125 m înălțime în total 73,6 m
  • treptele principale: înălțime 30 m
  • sala:  înălțime 20 m, lățime-31 m
  • scena: înălțime 60 m, lățime-48, 5 m, adâncime 27 m, spațiul deschiderii 16 m
  • foaierul principal: lățime 31 m, înălțime 18 m, lungime 54 un impresionant candelabru, cântărind 8 tone).

  •   Extrem de eclectic,stilul ”Napoleon al III-lea„ după cum l=a  numit însuși arhitectul, a  adus laolaltă elemente de baroc, de clasicism și renascentism, combinate  în fel și chip în simetrie axială, prin folosirea  unor materiale și tehnici moderne,  asamblate într-un uriaș cadru de fier și fontă.
  • Războiul  franco- prusac și prăbușirea celui de-al  III-lea Imperiu Francez  au făcut ca realizarea  imensului  edificiu să dureze 14 ani
  • Tavanul  este acoperit cu o frescă celebră, lucrată de Marc  Chagal, în 1964.
  • Biblioteca palatului adună 3 secole de istorie a teatrului francez.
  • Pentru că terenul pe care  s-a  construit  extraordinarei construcții, arhitectul a adunat, într-un bazin uriaș, apa provenită din  pereții subsolului, din care, și astăzi  pompierii parizieni își alimentează mașinile, pentru stingerea incendiilor.
  • În  interiorul  construcției, s-a turnat  celebrul  film, „Fantoma de la  operă„.
  • Legenda spune că în timpul săpăturilor de dinaintea începerii construcției, s-ar fi descoperit osemintele  unei balerine,  ceea ce l-a  inspirat pe Gaston   Leroux  să scrie romanul omonim.
  • Se povestește  că în 20 mai 1896, în timpul operei ”Faust„ candelabrul a căzut, iar un om și-a pierdut viața.
  • Pe  uluitoarea scenă, au concertat Maria Callasși Luciano Pavarotti.


  •     În multitudinea de vizitatori, am văzut  6 grupuri de copii, unii dintre ei, chiar  de grădiniță, veniți  să  învețe  cum se prețuiește arta!
  • Îi mulțumesc lui  Dumnezeu  și le le sunt recunoscătoare  copiilor mei că  am avut privilegiul  de a admira , timp de 90 de minunate, una  dintre cele mai  faimoase  opere franceze precum Notre-  Dame (  se deschide  pe 7 decembrie, anul acesta, refăcută total după incendiul  de acum 5 ani)   Louvre, Sacré Cœur.
  • Am trăit  o  bucurie de necuprins în cuvinte, în mijlocul acestui splendid  paradis terestru, ridicat de Om, pentru oameni!💔

luni, 4 noiembrie 2024

când clipa rătăcește stingheră

   Dimineața îmbrăcase  haina ei de frunze jilave, cam țepoasă  pentru început de noiembrie.

Eu și  prietena mea, Maria, tot amânaserăm  vizita în niște locuri  dragi.
  Ca și cum  ne-ar fi  intuit dorința, soarele 
binevoitor ne-a întâmpinat chiar de la intrarea în  Gheorghe Doja!


 Ziua se și schimbase la față!
În mersul ei  studențesc, își pusese un strop de larmă veselă, cam  modestă după părerea  noastră. 
Călcam sfioase,Maria  venea  după mulți, mulți ani, eu mai fusesem, dar tot  emoționată  eram.
  Ne-am dorit să ajungem, mai întâi, în   amfiteatru,m-am uitat pe vizor, curios lucru, la  imensa catedra  unde  i-am ascultat de atâtea ori  pe profesorii noștri, regretații. Marin Z. Mocanu,proaspăt întors de la Sorbona, renumitul eminescolog, Augustin ZN Pop,  cunoscutul folclorist,Gheorghe  Vrabie, Gheorghe Dragomirescu și mulți alții, acum  am zărit  un preot, în bănci - liniște,  un student  lua  notițe, cumva...
  Am cutreierat  culoarele cam  tăcute ( ici- colo se zăreau doi/trei studenți), am  mers chiar într-una din sălile bibliotecii, care și-a păstrat locul. 
 Am lăcrimat cu duioșie și recunoștință, văzând că una dintre sălile.  unde chiar am susținut cândva examenul de „Teoria  Literaturii”, poartă numele  excepționalei noastre asistente pe atunci, Luiza  Petre Părvan.
Ne-am întors în amfiteatru, venise o studentă,  am rugat-o să ne facă o poză....
Mușcate la ferestre, liniște, prea multă liniște, afară  toamna  își  cerne soarele sfios printre  frunze și  plante, aleile  se mai opresc obosite de vreme, căminul pare  ușor încremenit în uitare, ne așezăm pe o băncuță.
 Doamne, unde sunt  toamnele acelea  vesele,cu zumzet atât de plăcut, cu aripi crescute din suflet,pregătite  pentru cel mai temerar zbor?