marți, 16 aprilie 2019

NOTRE- DAME de Paris, ca o pasăre Phoenix?




Emmanuel Macron: "Vom reconstrui Notre-Dame, acesta este destinul nostru profund"
 Matei Vişniec




de credință, de cultură . Era o coadă uriașă în duminica aceea fierbinte de august.. Ne-a venit rândul târziu, mie și unei colege de liceu. Cum am fi putut bănui că suntem privilegiate de a ne fi aflat, fie chiar pe fugă, în acest loc sacru? Acum inima Catedralei se zvârcolește în flăcări. Notre-Dame, ce tragedie s-a abătut asupră-ți....în Săptămâna Mare.?? Lumea toată te plânge... 

 ”De ziua mondială a artei, de ziua nașterii marelui patron Leonardo da Vinci, de ziua scufundării Titanicului, în ziua morții lui Abraham Lincoln...arde Catedrala Notre Dame din Paris. Se fac cenușă 8 secole de istorie. Un loc în care în secolul al XIV-lea se definitivează construcția, un loc care a fost prădat în timpul Revoluției Franceze, o bijuterie în care a fost încoronat Napoleon Bonaparte, o catedrală care a supraviețuit celor două conflagrații mondiale sângeroase, tendințelor de distrugere ale naziștilor. Ar plânge și Victor Hugo cu tot cu acel cocoșat de la catedrală, despre care citeam în copilărie. Vorbind despre vitralii, trebuie să amintim de cele trei roze ale catedralei, care reprezintă una din marile opere de artă ale creștinătății. Roza de sud, numită și La Rose du Midi, este un dar din partea regelui Ludovic al IX-lea al Franței și este consacrată Noului Testament. La începutul Paștelui catolic... Construcția a început în anul 1163, pe locul unui lăcaș de cult dedicat sfântului diacon Ștefan. În 1182, episcopul Maurice de Sully a sfințit altarul, dar construcția catedralei a durat din 1163 până în 1345. Salt în istorie până azi, 15 Aprilie 2019, când Catedrala Notre Dame din Paris este mistuită de flăcări... Nu arde doar un monument, nu arde doar un simbol al Franței, ci una dintre emblemele artei europene. Incendiul a izbucnit la ora 19:00 ora Franței...din neglijență, din dorința de a restaura, din...am rămas fără cuvinte.” „Istoria pe răzătoare” 

 ”Helali Salem Je pleure Paris , je pleure Notre Dame de Paris ,je pleure la splendeur de cet édifice qui part en fumée , je pleure la Culture et l'Histoire ...UN VRAI DRAME !!! je compatis , je suis triste !” 

 ’”ANÁΓKH” „Omul care a scris cuvântul pe zid s-a șters, acum câteva veacuri, din mijlocul oamenilor, cuvântul, la rândul lui, s-a șters și el de pe zidul bisericii, biserica însăși poate că se va șterge și ea curând de pe fața pămîntului. Asupra acestui cuvânt a fost făcută cartea de față. februarie 1831,„ Victor Hugo „....între morții mai de soi, oamenii au găsit, printre hîrcile acele hidoase, două schelete, dintre care unul îl cuprindea pe celălalt într-o ciudată îmbrățișare. Unul dintre cele două schelete, fără doar și poate al unei femei, mai avea pe el câteva zdrențe dintr-o rochie odinioară albă, iar în jurul gâtului un șirag de boabe de adrezarac cu o punguliță de mătase, deschisă și goală, împodobită cu pietre false, verzi. Obiectele acestea erau atît de lipsite de valoare, încât niciun călău nu râvnise la ele. Celălat, care îl ținea strâns îmbrățișat pe acesta, era scheletul unui bărbat, S-a observat că avea coloana vertebrală deviată, capul vârât între omoplați și un picior mai scurt decât altul.... ””Notre-Dame de Paris, volumul II, 349.

luni, 15 aprilie 2019

joi, 11 aprilie 2019

Cântă totdeauna

ca şi când te-ar asculta un maestru.„

Robert Schumann

Cum altfel decât înfloritor, putea fi concertul din această seară al Filarmonicii noastre, care anunță deschiderea ”Simfoniei lalelelor””?
Dirijor,tânărul muzician german, cu origini românești,Christian Câşleanu, concert/ maestru, Mădălin Sandu,
invitată, carismatica pianistă, Sânziana Mircea, mult îndrăgită de publicul piteștean.
Am audiat două frumoase piese :
*”Concertul pentru pian și orchestră în la minor, op. 54, de Robert Schumann, a cărui premieră a avut loc la 1 ianuarie 1846, Leipzig., la pian, fiind Clara Schumann, soția compozitorului.
*”Simfonia nr. 3 în Mi bemol major.”, de Antonin Dvorak
.Pentru câteva clipe, am revăzut cu ochii minții frumosul oraș Praga, cu a ei Vltava , în voaluri crețe de valuri, când liniștite, când învolburate, cu farmecul trecerii în același neschimbat ritm, al jocului de imagini care o înconjoară, cu același farmec al unui ieri suspendat între realitate, istorie, poezie, muzică!,orașul vechi.
O seară cu mult romantism și energie, cu delicatețe, varietate culoare și intensitate.
Broderii sonore în nuanțele firii!
Un concer frumos, ca o curată ploaie de aprilie!
Felicitări, Filarmonica Pitești!❤️

joi, 28 martie 2019

cerând elevului numai să tacă,

 nu vei reuşi niciodată să-l faci atent, nu-l vei face să progreseze, oricât te-ai chinui, dimpotrivă, cu cât îl sileşti să fie atent pe muteşte, cu atât îl vei tâmpi mai mult... Dar dacă îi dai să lucreze ceva, îndată mintea i-o vei cuceri, facând-o să se fixeze la obiectul tău.  ”


Jan  Amos Comenius

Astăzi este ziua lui.
S-a născut la  28 martie  1592, undeva, în Moravia. S-a stins la 15  noiembrie 1670, la Amsterdam..
Învățător, pedagog, lingvist, om de știință, teolog, absolvent  al Universității din Heidelberg.
„Părintele educației moderne”.
M-am gândit  la acest învățat din două motive. Întâi, pentru că,  în ultima vreme, pentru  toate neîmplinirile  din societate, de fiecare dată   se  aduce în discuție lipsa de educație, iar mai apoi, pentru că profesorul  nostru  de Pedagogie  din facultate, domnul Iosif  Antohi, căruia  eu  și  alții ca mine  îi purtăm un mare respect, îl adora pe   acest ilustru pedagog.
 I-a tradus lucrarea  „Didactica  Magna ”, realizând   foarte interesante  note, comentarii și   studii,pe  care  ni le-a prezentat la  vremea  când noi  băteam la porțile  cunoașterii.
Mă întreb, fără să-mi doresc a supăra pe cineva,  câți dintre cei care  vor să fie profesori   sau  chiar  sunt  în plinătatea    vârstei  au timp, răbdare și  interes  spre a   mai  citi    niște   cărți scrise  în urmă cu mai bine  de șase  veacuri. 
Poate că dacă  ei și  ocupanții unor înalte fotolii  ministeriale ar  face  treaba asta  ar  înțelege  pentru  ei, urmând   să-i convingă și pe alții, că ”
 EDUCAȚIA  ESTE  ÎNTRE  LUCRURILE  CELE MAI SEMNIFICATIVE PE CARE OMUL LE POATE REALIZA ÎN  TOATĂ VIAȚA SA.”
   JAN   COMENIUS.
Se zice  că    citatele  nu  rezolvă cine-știe-ce- mare-lucru.  Eu  contrazic ”teoria ”asta, așa  că  voi încheia  citând   nu unul, ci două convingeri ale  pedagogului  la care  ne  gândim măcar astăzi.
”A învăța  înseamnă a merge  către știința  unui lucru nercunoscut prin ceva  cunoscut”.
 Simplu, da?
Pași mărunți, dar siguri.
Se ține seama  în  viața de zi cu zi, indiferent de   sfera de activitate,  de  miezul acestor  atât de limpezi  cuvinte?
Și ca să nu-l uităm pe  Comenius, să  aflăm, dacă   nu știam deja  că:
”Un om  cu cunoștințe, dar needucat, este ca și un inel de aur pus  în botul unui porc”.

vineri, 22 martie 2019

cum zâmbește primăvara!

”De câte ori deschid portița și intru în gradină-mi pare
 Că mă cuprinde-o vrajă dulce, și florile-mi dezmiardă ochii. 
O fantazie uriașă le-a dat un strai la fiecare, 
Și fete nu-s pe tot pământul să-mbrace mai frumoase rochii.”
 Dimitrie Anghel