luni, 23 ianuarie 2023

e ziua scrisului de mână


Fiecare scrisoare: un mic episod de roman.

Dacă realitatea este compusă dintr-o multitudine de fapte, lucruri, întâmplări, stări, atitudini, unele chiar neînțelese, sufletul adună, pe îndelete " nimicuri " dulci, simple, dar profunde.
Cu ele, prin ele, poți fi sărac sau foarte bogat!

p.s. când ai trimis/ primit ultimul mesaj scris de mână?

vineri, 20 ianuarie 2023

”Ah, un prinț- nu ai probleme”


Un prieten mi-a trimis în pdf cartea  prințului  Harry.
 Tocmai am terminat de citit.
 Poți spune  ce  vrei- este treaba  ta. 
 Opinia mea  este:  nu  batjocori  ceea  ce crezi  că știi, fără să faci un minim efort de a înțelege.
Nimeni nu poate trăi în locul altcuiva, nimeni.
  Te-a întrebat cineva, înainte  de a te  fi adus  pe lume  dacă îți place lumea în  care  vei trăi?
 Că vei fi”rezervă”, prinț sau  cerșetor?
  Că  vei educat  să nu poți plânge?
„Îmi amintesc  că mă simțeam amorțit. Îmi amintesc  că  mă strângea fiecare din fiecare parte( tatăl și  Willy). Îmi amintesc  că am păstrat o fracțiune  din  Willy mereu în colțul vederii mele și că am tras o grămadă de putere de acolo. (în spatele  cortegiului  mamei lor )

„O scriitoare pe care mulți britanici o admirau, o autoare
de romane istorice groase care adunau premii literare,
scrisese un eseu despre familia mea, în care spunea că
suntem pur și simplu... panda.
Actuala noastră familie regală nu are difficultățile de
reproducere pe care le au panda, dar atât panda, cât și
persoanele regale sunt scumpe de conservat și neadaptate
la nici un fel de mediu modern. Dar nu sunt ele interesante? Nu sunt
plăcute de privit?
Nu voi uita niciodată eseistul foarte respectat care a scris
în cea mai respectată publicație literară din Marea Britanie
că "moartea timpurie a mamei mele ne-a scutit pe toți de
multă plictiseală". (S-a referit în același eseu la "încercarea
Dianei cu pasajul subteran.") Dar această fisură de panda
mi s-a părut întotdeauna atât de acut perceptivă, cât și de o
barbarie unică. Trăiam într-adevăr într-o grădină zoologică,
dar, în aceeași măsură, știam, ca soldat, că transformarea
oamenilor în animale, în non-oameni, este fiecare prim pas
în maltratarea lor, în distrugerea lor.
Dacă până și un intelectual celebru putea să ne respingă drept animale, ce
speranță pentru omul sau femeia de pe stradă?
I-am oferit terapeutului o privire de ansamblu asupra
modului în care această dezumanizare a avut loc în prima
jumătate a vieții mele. Dar acum, odată cu dezumanizarea lui
Meg, era mult mai multă ură, mai mult vitriol - plus rasism.
I - a m spus ce văzusem, auzisem, fusesem martor, în
ultimele luni. La un moment dat m-am așezat pe canapea, mi-
am strâmbat gâtul ca să văd dacă mă asculta. Avea gura
căscată. Locuitoare dintotdeauna în Marea Britanie, credea că
știe.
Ea nu știa.
La sfârșitul ședinței, i-am cerut părerea profesională:
Ceea ce simt eu este... normal?
Ea a râs. Ce e normal, oricum?
Dar a recunoscut că un lucru era foarte clar: mă aflam în
circumstanțe extrem de neobișnuite.
Crezi că am o personalitate dependentă?
Mai exact, ceea ce am vrut să știu a fost: dacă aș fi avut o
personalitate dependentă, unde aș fi fost acum?
Greu de spus. Ipotetic, știi tu.„/

”Când am ajuns la capela St. George, în zgomotul a zeci de
cimpoaie, m-am gândit la toate marile ocazii pe care le-am
trăit sub acel acoperiș.
 Despărțirea bunicului, nunta mea.
Chiar și momentele obișnuite, simplele duminici de Paște,
mi s-au părut deosebit de emoționante, cu întreaga familie
vie și unită.
 Dintr-odată m-am șters la ochi.
De ce acum? M-am întrebat. De ce acum?
În după-amiaza următoare, Meg și cu mine am plecat în
America.”

duminică, 15 ianuarie 2023

despre optimism!

Când zici că ai o viziune cât de cât clară despre mersul lucrurilor, și îți apare așa, brusc în față, o astfel de imagine, crezi că  ar  fi vis, nicidecum  realitate.
  Este ca și cum cineva  te-ar așterne într-o altă lume, fără anotimpuri, fără griji, fără temeri...

 

EMINESCU


 „Cauza decadenței școalelor e dar declasarea generală, care se răsfrânge  asupra corpului profesoral ca asupra țării întregi. 

Răul trebuie  scos din rădăcină, trebuie ca fiecăruia, fie director de bancă, fie amploaiat la  Regie, la Domenii, la drumul de fier, să i se ceară în schimbul  echivalentului material probe că  posedă un capital intelectual de resort, probe  că a învățat carte, că pricepe treaba la care e pus.”
Eminescu, Opere, III, Publicistică.
”Școalele noastre  sunt
rele”, pagina  614.