joi, 13 mai 2021

„trece lebăda pe ape...”

 ”Trebuie să iubeşti lumea căreia îi aparţii. Să munceşti pentru mai binele ei.„

Camille  Saint-Saëns.

9  octombrie 1835, Alger,/ 18 decembrie 1921, Paris

Un veac de  nemurire!

Concertul de astă seară  al Filarmonicii Pitești, dirijor, maestrul Alexandru Iosub, concert/ maestru, Mădălin  Sandu, a  fost dedicat  compozitorului  francez, Camille  Saint- Saëns.

1.”Lebăda pentru  violoncel și orchestră”, solist- violoncel, Paul Oneci.

2.”Concertul nr.3 pentru vioară și orchestră în si minor”.solistă,  Simina  Croitoru, vioară.

3.”Simfonia nr. 2 în la minor.”.

  În acest an, lumea muzicală  îl omagiază pe  compozitorul  francez, cunoscut, mai ales,  prin opera ” Samson și  Dalila”,  a cărei geneză a durat  10 ani,  premiera având loc  la Opera  din Weimar, în 1877,  textul și muzica fiind  adaptate de către autor în limba germană.

 Succesul a fost răsunător! 

  Totuși, în Franța,  opera   a fost recunoscută, abia în 1890, jucată fiind  la  Theatre de l; Eden,  Rouen.

     De atunci, această creație a intrat în circuitul   muzicii universale.

 Poate  că  ar trebui să ne amintim  cine a  fost copilul-minune Saint- Saëns: la trei ani, compunea  prima piesă, talentul  fiindu-i  descoperit  de mama sa și de o mătușă dragă. La 13 ani  este admis, ca student,  la  cea mai înaltă școală  de  muzică  din capitala  Franței. Studentul iubea, deopotrivă: matematica, astronomia, geologia, literatura franceză,  latina și greaca.

Muzicianul, care a fost admirat de către Wagner, pentru strălucita lui  tehnică pianistică, a  compus. douăsprezece opere, cinci simfonii, cinci concerte pentru pian, trei pentru  vioară și   două pentru violoncel, un Recviem, un oratoriu pentru Crăciun, multe piese  pitorești, cea mai cunoscută fiind„  Carnavalul  animalelor„,  o  parabolă alcătuită din paisprezece  părți,  prin care sunt satirizate  defecte umane  (  cea de-a  treisprezecea, ”Lebăda„, devenind, în timp, hit),, lista   creațiilor  nu se oprește aici.

Saint- Saëns a fost  primul compozitor  recunoscut, care a compus  muzică pentru coloana sonoră  în ”Asasinarea  ducelui  de  Guise”.

Astăseară,ne-am  bucurat de farmecului  unui concert, în care personajele principale  au fost, în prima parte,  violoncelul lui  Paul Oneci, acompaniat  de   prestația  deosebită  a   Orchestrei  Filarmonicii noastre.  Am plutit  frumos, într-o lume de basm..  Devenită simbol, în  fine unduiri  sonore,„ Lebăda” Le  Cygne„ este  un ideal luminos, o imaculată   vietate,țesută  din  note muzicale,  în dans divin.

 Tu, spectatorul, asculți, ca și cum trăiești  partea  netrăită a  vieții,dincolo de spațiu și de timp, în timp ce lebăda își desăvârșește  trecerea lină în zbor înșirat de  limpezimi  sonore.

Un  ”balet„ pe notele de  violoncel, ca un basm  de note suave! !

”Lebăda   este  poarta deschisă  către toate  visele”   ( Francis  Blanche)

   În partea a  doua a concertului,Simina  Croitoru  și vioara ei  vrăjită  au creat  o  adevărată revelație. Artista, vioara și arcușul au captivat total sala. Mă  întrebam  cine cui  aparține? frumoasa artistă   are o vioară magică  sau  vioara este parte din sufletul ei?

   În cazul copiilor atât de talentați, așa cum este această superbă domnișoară, nu poți să nu amintești de tatăl ei, maestrul  Gabriel Croitoru.   


   Aș  pomeni maximatel arbre tel fruit„ 

 Artista pe care publicul piteștean a ascultat-o astă seară  cu  sufletul în palme, ovaționând-o îndelung  este strălucitoare!

 Superbă interpretare!

 Extraordinar talent!

 Ultima parte a concertului a fost  ca o împlinire, armonizându-se perfect  cu celelalte două.

 Am avut parte  de un concert frumos,  încărcat de lirism și de  farmec,  cu  elegante  străluciri  sonore, o adevărată  încântare .

O seară pe  măsura geniuluicompozitorului căruia i-a fost dedicat concertul.

  Felicitări și mulțumiri , Filarmonica Pitești!

Felicitări, maestre Alexandru Iosub! 



vineri, 7 mai 2021

pentru unii o fi simplă fizica

 Prietenia  noastră a început în primul an de liceu.   De atunci, chiar dacă nu ne vedem, pentru că  așa  decide  viața,  suntem  și mai apropiate.

  În prima zi de Paști, ne-am  cam dat  la  vorbă.
  Și  tot povestind noi una/ alta, ne-am amintit  cum cum a fost  într-a   X-a, cu prima teză  la fizică.
Cândva, Dom  Bălcescu fusese o somitate. 
Între timp,  devenise un  moșneag cusurgiu și tot   mai ciudat.
La oră,  ochelarii cu rame   grele îi tot  cădeau, alteori lentilele  i se mai  abureau, pentru că  se mișca  încoace și încolo,  gâfâind,  ca nu cumva să  ne scape din ochi.   Nu prea știai către cine  se îndreaptă.  Soluția  era să stai smirnă la ora lui. 
  Dacă  aveai  nenorocul ca el să creadă că  nu ești ochi și urechi,  tu, cel din fața lui, ajungeai  la lecție. Și începea adevărata odisee, la capătul căreia   erai terminat.  
Nota?  Cum dădea  Domnul.
  La teză, musai  să  tratezi  subiectul de teorie și, neapărat, să rezolvi problema.   
 Teoria, fie ea chiar  perfect detaliată ,  fără  rezolvarea problemei,însemna ” Alb în alb, nimic problemă.  Nota  4  ( PATRU)GH. BĂLCESCU.”
Urma  ca documentul să fie prezentat părinților,  unul dintre ei având obligația să-și pună  semnătura pe ultima pagină.
  Nico și-a amintit  că   fiecare dintre  noi  a semnat teza celeilalte, pentru că.... ai ghicit:  niciuna  nu a rezolvat problema.

vineri, 30 aprilie 2021

ziua de neuitare

 Copil fiind, așteptam Vinerea Mare cu mare, mare emoție!


Nu aflasem, încă, prea multe despre rostul și semnificația acestei zile.
Ce știam era că, spre seară,când tot satulse scălda într-un parfum delicat, în care se adunau zambileși leuștean, îmbrăcam rochiță și pantofi noi.
Și hainele noi aveau un parfum special, pe care nu l-am mai întâlnit, de atunci,niciodată.
Ulițele satului fremătau: copii, părinți, bătrâni se îndreptau către biserică și, mai apoi, către cimitir.
Masa încărcată cu flori, Prohodul, oale de lut, în care mocneau tăciuni și tămâie... ceva înălțător plutea în aer!
Toată lumea era bună.
În toate curțile era curat, trunchiurile pomilor și gardurile se văruiseră proaspăt.
Nu-mi amintesc să fi auzit în anii aceia că bogăția și sărăcia i-ar separa pe oameni.
Poate, cumva, doar știința de carte.
Mi-aș dori o fărâmă din farmecul de odinioară!❤
Există și aici, în spațiul virtual, ceva care hrănește frumos nu doar ochiul.
Pinterest.
Astăzi, când am primit o mulțime de modele noi, undeva, în suflet, am descoperit-o pe fetița cu funde în cozi, care ar vrea să pășească pe vechea uliță înflorită, purtând una dintre rochiile astea.
Să te întreb ce spui?

joi, 29 aprilie 2021

dor, mereu Dor!

de cu zori, în spuză

Cerc de foc, în lujeri de bozii uscați, 

adunați grijuliu de cu toamnă, trosnet  în scară spre cer,
 prin zorii iviți între pleoape grele de somn, 
perdeaua de alb, vișini, pruni și gutui, 
apă neîncepută în oala de lut,
mâna bunicii adună jarul în vatră

foc rupt de restul lumii,
colaci împletiți în noapte târzie,
rostuiți pe câteva scaune mici, rotunde și ele,
așezate în cerc tăinuit,
vecine tăcute, împărțind pilaf de post cu prune uscate, păstrate în podul de taină al casei.
Joimărița, zicea nașa Rada, sprijinită în bățul alb, noduros,
Joi Mari, spunea bunica-

rebegite de frig, sufletele morților se adună la foc, își încălzesc degetele, li se luminează drumurile.
Se întorc pe la casele lor.
Laolaltă, morții și viii, vis și speranță, ieri, rătăcit în cotloane de suflet, azi, în lumină și flăcări, rugăciune și mit, vrajă în dimineața rece de joi.
În revărsat de zori, urcă la streșini, abia pe la Moși, în oale arse, primesc neuitarea.

miercuri, 28 aprilie 2021

salutul dimineții

 Toate florile sunt frumoase; ele adună, duios, în petale doar zâmbet și parfum. Generoase, își dăruiesc harul spre încântarea noastră.

Cu aceeași liniște, fie soare , lumină, ploaie sau frig.💓