joi, 29 septembrie 2022

Soare, tufănele, o școală nouă

Acasă!



Am văzut și eu niște locuri în viață,dar, orice aș spune, dintre toate, satul meu cu sufletul lui pe care îl simt chiar și când sunt în grabă îmi este cel mai drag.


 Acolo îmi sunt rădăcinile.
 Acolo, eu sunt chiar eu.

   A fost o dimineață frumoasă, călduță.  
Mi-am revăzut ulița căreia, într-o vreme, îi știam parcă toate pietrele,mi-am odihnit privirea pe fereastra  camerei mele, pe care vopseaua este scorojită.
  Mi-am spus oful la  mormintele părinților. 💓💓
 Și am deslușit, undeva, în vale, susurul Argeșului. 
 Chiar dacă timpul nu mi-a permis să ajung  să-l văd.

Satul meu va fi mereu Al Meu!💓

marți, 27 septembrie 2022

„Nu poate guverna cu folos decât cel ce cunoaște scăderile unei națiuni și caută să i le îndrepte.” Victor Eftimiu

 „Am luat ocara, şi torcând uşure,

Am pus-o când să-mbie, când să-njure...„

  Tudor Arghezi

Domnul acela spilcuit, dat cu gel pe freză,informatician de meserie, fiu de profesori, împins ca mai ieri de mai-marele  lui să fie prim/ ministru, fotoliu de pe care a căzut, de era să-și frângă gâtul, dar  nu n-a trecut prea multă vreme și a primit alt fotoliu, de unde conduce transporturile, o fi știind cam ce se petrece în ograda măriei sale?
Astăzi, a trebuit să  călătoresc cu trenul  două stații, din orașul meu, la  Găești.


  Nu pun la socoteală  că treaba asta se putea rezolva  prin ceea ce se tot vântură, cum că ar fi existând digitalizare, chestia este, că la ducere, biletul a costat11,50 lei
Pentru aceeași distanță, la întoarcere, călătoria se plătește cu 18 lei.
 Știu să înjur, cred că am învățat de la Maestrul Tudor Arghezi, dar, pentru că  sunt o doamnă, doar întreb:domnilor, care stați în fotolii foarte înalte, în jos, ați uitat să mai priviți?

 Am avut vreme să mă uit pe geam; pe câmp, a crescut și a tooot crescut o plantă cu flori galbene.
 Mie, sincer, îmi plac florile astea mai mult decât  oricare altele, înghesuite în buchete, prin florării. 
 Acelea nu au nici parfum, nici personalitate.
Ea, floarea asta sălbatică, are demnitate!
Luminează!
  Uitându-mă la aceste flori strălucitoare, mi-am dat seama  că persoana cea mai cinstită cu care am interacționat, în  ultimele 10 zile, este  băbuța de la care le-am cumpărat.
 M-am minunat de ce le dă așa ieftin. 
Le culesese din câmp. 

sâmbătă, 17 septembrie 2022

vineri, 16 septembrie 2022

oglinzi paralele

  A simți aroma proaspătă de franzelă era, pe atunci, visul oricărui copil, ajuns din cine știe ce motive, la spitalul „ Grigore Alexandrescu” .

Doamnele și domnii, în alb, se purtau atât de frumos!

Uitasem de spaima înțepăturilor!Mă adusese tata, de mână, la primele ore ale dimineții, după ce noaptea îi speriasem cu țipetele mele, din cauza unor dureri , despre care nu știam să povestesc prea multe.

Operația de apendicită despre care se vorbea în jurul meu, mai mult pe semne, ca să nu mă tem și mai tare, avea să fie, brusc, peste mulți ani .Tot în urma unor dureri seci.

Am rămas în spital vreo câteva zile, pentru analize, un medic era consăteanul nostru.

Zi de zi, mă vizita mătușa mea, sora cea mică a tatei. Lucra într-o librărie mare.

Păstrez amintirea primelor cărți, pe care mi le-a adus atunci, învelite în hârtie foșnitoare, subțire, roz-”Nuielușa de alun„ și ”Palatul de cleștar”.

Mă doare că le-am rătăcit, am în minte doar paginile înalte, scrisul frumos, ilustratele colorate.Citeam cu voce tare.

Se adunau în patul meu alte două fetițe, rețin numele întreg al uneia, Nela Coporan, am corespondat ani mulți și prenumele celeilalte, Valerica, pe care am căutat-o, fără s-o găsesc, undeva, pe lângă Drăgănești-Vlașca, când am cumpărat ”Dacia„.

Mătușa mea este frumoasă și acum.

Un alt fel de frumusețe, blândă, așezată.Atunci avea păr lung, purta costum- taior gri, ca turnat pe ea, pantofi cu tocuri înalte.Mă mândream că domnul doctor, cât era el de doctor, se roșea cînd o găsea lângă patul meu...

Când m-a luat de la spital, m-a dus în cămăruța ei îngustă din Piața Romană, cu două ferestre mici, la nivelul străzii.
Dinăuntru,vedeam mersul grăbit al trecătorilor.
Am pândit-o până când a plecat la serviciu și i-am probat toate rochiile.
Și pantofii .
Cocoțată pe masa cam șubredă, inghesuită într-un colț al camerei, oglindă fiindu-mi geamul de deasupra patului.
În urmă cu ceva timp,când am invitat-o la Teatrul Național, am rugat-o să plecăm mai devreme.
Am vrut să văd fereastra.
Cineva o astupase.
p.s.ai o mătușă dragă?❤️

joi, 15 septembrie 2022

bucuriile serii de joi

motto:
” Iubirea-i fum ce din suspine crește,
Aprinsă foc ce-n ochii dragi zbucnește,
Gustată e izvor de armonie
Ce-ngână-auzul; dar inăbușită
E val clocotitor de mare-adâncă
De lacrimi... Ah, și ce mai este încă?
Sminteală înțeleaptă! Dulce fiere!...”
William Shakespeare,„ Romeo Și Julieta„”
Filarmonica Pitești deschide ,în forță, stagiunea toamnă/ iarnă 2022, cu două structuri sonore, care omagiază, parcă, muzica fără frontiere.
Total diferite, dar la fel de frumoase.
1.N. Rosauro, ”Concertul pentru marimbă și orchestră Nr. 1„
și
2.S. Prokofiev ,”Romeo și Julieta (selecțiuni din suitele 1 și 2)”
„Montague și Capulet
Julieta copilă
Călugărul Lorenzo
Romeo și Julieta înainte de despărțire
Dansul tinerelor fete din Indiile de Vest
Romeo în mormântul Julietei
Măști
Moartea lui Tybalt”.
Dirijor de excepție, Tiberiu Soare,
concert/maestru, Mădălin Sandu,
invitat,percuționistul Sorin Rotaru, un muzician deosebit.
Fabulosul Instrument muzical, pe care l-am ascultat astă seară, construit din lemn de trandafir- poate că de aceea este și foarte scump- vine din îndepărtata și fierbinte Africă, probabil când membrii unui trib Zulu vor fi cântat pentru zeița lor, Marimba
.S=a răspândit în America Latină,, unde a înflorit.
Compusă în 1986, piesa pe care tocmai am ascultat-o aparține compozitorului- percuționist, Ney Rosauro, născut la Rio de Janeiro.
Ritm brazilian!
Ce mai poți spune?
Despre cea mai dragă compoziție proprie, la a cărei partitură s-a întors de multe ori, Prokofiev spunea „am făcut eforturi uriaşe ca să ajung la o simplitate care, sper, va ajunge la inimile tuturor ascultătorilor. Dacă oamenii nu vor găsi nici o melodie şi nici o emoţie în această piesă, îmi va părea foarte rău – dar sunt sigur că, mai devreme sau mai târziu, vor găsi.”
Poezie în muzică!
Dans nevăzut, melancolie și dramatism, dar și mult, intens lirism.
Strălucire, energie, multă emoție!
Excepțională realizare!❤️
„Atunci, ascultă-mă: ți-o spun curat
Că sunt înamorat nebun de fata
Lui Capulet, - și prea frumoasa fată
De-asemeni e de mine-namorată.
Suntem deci una și rămâne doar
Să fim uniți de preot la altar.
Cum, unde, când ne-am cunoscut și cum
Ne-am logodit, ți-oi povestit pe drum,
Dar te implor chiar azi să ne cununi.„
( Romeo)„William Shakespeare, ”Romeo Și Julieta„
O seară minunată!
Felicitări, Filarmonica Pitești!❤️
Suntem privilegiați să ne petrecem serile de joi cu voi!❤️