miercuri, 5 iunie 2013

Rapsodia, o poveste vie pentru copii!


Spune legenda că în urmă cu câteva sute de ani,  undeva, pe valea Argeșului,  într-o zonă fertilă,  umbrită de zăvoaie  bogate în sălcii, plute și salcâmi,  atrași  de pământul gras al locurilor,  doi unguri, aflați în trecere, și-ar fi făcut niște colibe.
Iarna a fost blândă, primăvara a venit devreme, vara  i-a dăruit cu  bune recolte de grâu  și  porumb , așa că ungurii nu s-au îndurat  să mai plece.
 Și-au găsit  câte  o fată frumoasă și vrednică  în satele din jur, au făcut copii, iar neamurile lor s-au tot   mărit. Satul a primit  numele Ungureni.
 Cu vremea, alte așezări s-au tot ivit  între Neajlov și Argeș.
Când eram copil,  comuna  cuprindea trei sate, unul mai  frumos decât celălalt.Lumea nu era prea bogată, puțini  erau cei care  lucrau  pentru un salariu, cei mai mulți munceau , din greu,  pământul, creșteau animale și păsări, de  sărăcie lucie nu am auzit.
 Leneși erau și atunci. 
Sunt și astăzi.
 Din fiecare sat, au plecat spre lume  tineri care  au dus faima școlii. Numele profesorului Gheoghe Fulga era cunoscut  până  dincolo de   Crevedia, Vânători, Mânăstioară, Uliești.
Au trecut anii, satele sunt  parcă ceva mai goale, alte case, altfel de oameni, s-a mai ivit un parc colo, un bufet dincolo,  o farmacie lângă primărie. 
Lumea s-a schimbat, toate se schimbă.
Dacă  te hotărăști să-ți saluți  neamurile, să  revezi școala unde ai învățat  ori să aprinzi o lumânare la căpătâiul părinților- o să  te strecori cu  greu   în  cimitir, că, de, asta este vremea, plouă mult, cresc buruieni,   cine să le ducă  unde le-ar fi locul, că  la  țară nu se scot bani din asta-dacă  te hotărăști, zic, să vii acasă, o să găsești drumul ușor.
Este chiar la jumătatea  distanței dintre Pitești și București, treci prin Corbii Mari, astăzi centrul unei comune care adună  cam vreo unsprezece sate .
Le poți povesti copiilor o legendă- uite am  cules-o pentru ei, ca să știe de unde le vin moșii și strămoșii.
În Ungureni, nu  prea departe de școală, pe drumul către Popasul Iancului, musai  trebuie să te oprești.
 Dacă ar ști dinainte , copiii te-ar obliga să-i aduci chiar de dimineață.
Doi tineri  entuziaști, Adi  Gândilă și soția lui, Tatjana-  cred că el are legătură cu locul- au construit ceva  puțin  obișnuit în zonă, un loc  în care copiii sau  adulții cu suflete de copii pot învăța lecția  curajului!
 Lecția  dragostei pentru animale!

Prilej  de mândrie pentru localnici!
Mare mi-a fost bucuria,  sâmbătă, 1 iunie,  să ajung, din întâmplare, ce este drept, la un adevărat spectacol. 
Spun asta, pentru că a fost neașteptat, frumos,  original,  ceva de la suflet pentru alte suflete. 
Cei doi  îndrăzneți și entuziaști tineri, împreună cu asociația  Învingem autismul  ,  le-au oferit copiilor care învață la o școală specială din București, veniți cu  familiile lor, o zi frumoasă, inedită! 
Ce poate fi mai frumos pentru copii decât   să  ajungă în șaua  unui cal  precum Rapsodia, să mângâie un câine mare, alb, blând  și prietenos,  să vadă de aproape o căpriță, un papagal viu colorat, să se bucure de  soarele pritenos,  de  verdele câmpiei, ale cărei margini  se opresc pe malul neobositului Argeș!

 Eu nu sunt decât  o părticică din sufletul unor locuri cărora le aparțin!
 Las fotografiile să-ți vorbească!

8 comentarii:

  1. Omul sfinteste locul!
    in general,prin ardeal,satele unguresti au o ordine si curatenie aparte.:)
    Cred ca n-o sa uite in graba aceasta zi de 1 Iunie,iar ocazii s-or mai ivi sa mai mearga in asemenea loc.
    Zile frumoase va doresc1

    RăspundețiȘtergere
  2. Angi, cred că ai rețínut- Ungureni este locul nașterii și al copilăriei mele !
    Am fost foarte fericită să ajung, cam întâmplător, acolo, și să descopăr ceva special,fără să fi știut asta, bineînțeles.
    O întâmplare foarte frumoasă, care mă îndeamnă să cred că nimic nu este ( chiar) întâmplător pe lumea asta!
    Gânduri bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Satul natal ne atrage parca ,fara sa vrem,ca un magnet,iar sufletul nostru se hraneste din aceste locuri.:)
      La fel simt si eu pentu Remetea mea draga!

      Ștergere
    2. Tu îmi poți înțelege perfect starea, Angi!

      Ștergere
  3. Bună seara, doamna Gina!
    Foarte frumos gestul celor doi soţi şi lăudabilă iniţiativa lor de-a amenaja un loc de-a veni în sprijinul copiilor bolnavi de autism!
    Să de-a Bunul Dumnezeu, ca toţi copiii care le trec pragul să învingă autismul!
    O seară minunată vă doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ștef,
      Cei doi tineri conduc o asociație, care a oferit copiilor un dar de 1 Iunie.
      A fost, probabil,un parteneriat între ei și asociația „Învingem autismul„!
      Gestul s-a dovedit a fi fost inspirat și primit foarte bine de către toți copiii!

      Gânduri bune, draga mea!

      Ștergere
  4. Sunt frumoase intoarcerile la locurile magice ale copilariei. Pline de imagini cunoscute: casa copilriei cu ferestrele in care se oglindeste un cer albastru ireal, raul sau valea, campurile cu mirosul lor, cimitirul in care odihnesc sub soaptele greierilor, din iarba inalta, cei dragi si plecati, ulitele pline de praf, oamenii satelor cu privire blanda si calda, asteptand aici parca pentru vesnicie sa te intorci. Pana lumina ce umple satul e alta. Vezi, si mie mi-e dor!
    Cred ca nepoteii s-au simtit bine acolo, se vede si din fotografii. Chiar daca nu stiu poate, ori au uitat, copiii au simtul radacinilor.

    RăspundețiȘtergere
  5. Gabi,
    Întoarcerile ”acasă” au parfumul lor unic, amestec de nostalgie, duioșie, tristețe, dor!
    Da, până și pietrele au poezia lor!
    Puțini sunt cei care înțeleg asta.. nu prea îmi dau seama ce au simțit nepoții mei, poate că au fost mult prea obosiți după activitatea la care participaseră, ca să le rămână timp să se gândească la întâmplarea deosebită- să vină în satul bunicii lor, sat în care și tatăl lor a copilărit o vreme.

    Gânduri bune, draga mea!

    RăspundețiȘtergere