luni, 17 aprilie 2017

există mereu alte dimensiuni

Din barba lui netoarsă, cerul scutură picături reci. Arbori și flori, case și drumuri se supun cuminți valului de frig, ca și cum ieri a fost ceva foarte îndepărtat.
Plouă cenușiu în această dimineață sărbătorească, plouă monoton, plouă, parcă, și în sentimente. 
 Dincolo de tot, rămâne ceva curat, gândul că a dărui înseamnă, de fapt, a primi.

3 comentarii:

  1. Postul tau l-am citit ca pe in poem...chiar daca aparent in proza...de fapt in rime, chiar daca nevazute, totdeauna muzicale. Si incheierea, Gina - un aforism? O hieroglifa a sperantei?

    RăspundețiȘtergere
  2. Cuvintele tale sună atât de blând, atât de prietenește, Irina!
    Îți mulțumesc cu sufletul tot!

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere