luni, 26 decembrie 2011

suntem făcuți din plămada visurilor noastre!

  În a doua zi de Crăciun 2007, am primit în dar un blog( de incertitudini).
 Între timp, unele au dispărut, au apărut altele.. 
-bunăoară-
În urmă cu vreo câteva seri, din graiul limpede al  rapsodului ,  am aflat ceea ce simțim toți, cu fiecare bătaie de ceas

 mută-i întrebarea ce răsună afară
în fiecare clipă ne batem joc de  păsări, de iubire și de mare,
  trăim într-un deșert de disperare, 
în care
Copiii noștri au au făcut dinți/
Mușcă  din bunici și din părinți/
Mușcă din văzduh și din pământ/
Mușcă și din morții din mormânt
și că 
rareori femeile surâd.
Un picuț mai târziu, niște vorbe grele  răsunau altundeva, tot în vorba unui alt rapsod despre mersul lucrurilor-
mai bine ca acum nu ne-a fost niciodată- suntem liberi, putem lucra, avem unde merge. 

Pentru ca aseară, altcineva, un mare actor- Fii demn! spune el-să ne amintească trist, dar adevărat

suntem chiriași în viață,  nici săracii, nici bogații nu trăiesc de două ori, 
 Câtă vreme lumea se înghesuie nu doar să prindă tigăi promoționale, dar să și pupe moaștele Sfintei Paraschieva și să cumpere cărți și să vină la teatru,  nu suntem doar o populație, suntem, încă un popor,
dar , atenție 
-sămânța de neam- prost dăunează grav sănătății//
   Supusă, autostrada  își potrivește mersul în goana bolizilor zburători. 
De o parte și de alta, câmpul doarme sub șuierul liber al vântului.
Rostogoliți de vânt, vălătuci de ciulini   se dau de-a dura.
  Un tractor  își înfige din răsputeri lama în țelina uscată.
  Este Ajunul Crăciunului.
Zeci de hectare au rămas nearate- tăranii au primit pământ, sunt liberi, le este bine, zicea rapsodul..cât de bine le este, doar ei știu. Le-o fi bine unora, Dumnezeu  îți dă, dar nu-ți pune și-n traistă, ar  completa careva.//
După o viață bătucită pe ogorul ceapeului, furat din zestrea tatălui ei, mort la Mărășești,  mătușa mea, una dintre cele peste o sută de văduve din sat,  din pensia ei, de două cifre, mici cât un covrig uscat, de sărbători, își plătește trei pomelnice pentru morții din casă- treizeci de lei, fata mea, cum să nu-i dau,  să mă facă popa de râs în fața lumii?//
Vezi cum este cu incertitudinile mele?
Pot eu, după patru ani de blogging, să renunț la prefixul incertitudinilor?
Dacă și la anul vor fi alegeri libere, aș alege Elveția , spune un optimist. //
 Așa că nici eu nu pot să  închei pe un ton pesimist- patru ani  sunt, totuși, o felie  de viață-  mâine este ziua Sfântului Ștefan!
Pentru toți musafirii mei- o surpriză muzicală!
 
Potrivește volumul  apoi , scrie-ți prenumele, așteaptă  un minut să se încarce și urmărește până la sfârșit. 

www.obtampons.ca/apology

Ce zici?

22 de comentarii:

  1. Ce este de spus?
    Un foarte mare şi foarte răspicat LA MULŢI ANI! blogului, dar mai ales, ŢIE!
    Romulus vulpescu, Tudor Gheorghe, piese grele ale culturii române.
    La Mulţi Ani şi Ştefaniilor, şi Stefanilor, purtătorii numelui primului mărturisitor al lui Hristos, primul om care a plătit cu viaţa sa, dreptul de a crede în Iisus.

    RăspundețiȘtergere
  2. Te cred. Multii din popii astia sunt doar niste putori ordinare, lingai si turnatori, ei ar trebui facuti de ras in fata oamenilor, dar de, ei au studii asa ca tot necajitii de batrani ajung de ras... cred ca ar trebui desfiintate facultatile de teologie, asa nu ar mai ajunge lupii paznici la oi, cine traieste ce spune acela sa fie cinstit de oameni

    RăspundețiȘtergere
  3. Tibi,
    Mulțumesc frumos pentru gândurile bune!
    Mă simt onorată!
    Aș recunoaște vorba veche, potrivit căreia nimic nu este întâmplător- venim unii către alții firesc, deși avem orizonturi diferite, ne apropie dorința de a ne exprima trăirile, de a ne clarifica îndoielile, incertitudinile.
    Cel mai greu este să găsim echilibrul.
    Avem cam același profesor-experiența,- care ne-a tooot dat teste și abia acum ne verifică dacă am înțeles ceva din marea lecție a vieții.
    Încă o dată, mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  4. Robert,
    Vezi, pentru a fi atât de categoric, îți trebuie mult curaj, trebuie să ai tăria de a lua o decizie.
    De câte ori mă întâlnesc cu o situație ca aceasta, mă gândesc la „Popa Tanda„.
    Eu cred în el, nu doar ca personaj creat de către Slavici. Cred în el ca intelectual special.
    Cred în forța preotului de a deveni model, de a-i ridica pe oameni din umilință, de a-i călăuzi.
    Întrebarea mea este- unde se află???

    RăspundețiȘtergere
  5. Puric a spus un mare adevar ,, suntem chiriasi in aceasta viata,,.
    Problema este ca ne platim singuri chiria si altii hotarasc ce primim.
    Un sportiv poate bate recorduri, poate sa fie cel mai bun o perioada de timp. Apoi boala sau batranetea il inving si il imping pe locuri tot mai mici. Daca nu se afla nimeni care sa povesteasca despre el , cu timpul ceea ce a facut el dispare. Cam asa este si cu un popor, cu o natiune. Exemple sunt multe in istoria lumii. Necroza a cuprins si natiunea noastra , a umilit oameni de stiinta , oameni de cultura, oameni de sport, a umilit oameni .Problema este ca acum sa gasim doctorul care sa realizeze amputatia neamului fara prea multa durere si cu reusita de 100%.
    Nu trebuie sa luam oamenilor ultimul strop de credinta. Scolile teologice nu trebuie inchise, trebuie reformate cu duritate doar de bunul Dumnezeu. Noi, umili trebuie doar sa starpim coruptia si necredinta din aceste scoli. Fiindca sunt de acord ca au fost napadite de oameni care vor doar avere si putere. Dar sunt si oameni adevarati care vor sa/L slujeasca. Aceia trebuie alesi si pusi in frunte. Pana acum ei au fost umiliti si ascunsi. Exemple sunt din nou destule. Oamenii ar trebui sa mearga cu credinta catre acestia chiar daca sunt la departare. Mai bine sa te rogi la 6 luni , cu adevarat , decat des si fara acoperire de la Dumnezeu.
    Cand romanii se vor indrepta cu TOTII catre cultura , catre educatie lastarul natiunii incepe sa creasca din nou si nici o dictatura nu poate sa tina in frau un popor inteligent si educat. Un popor stricat , tinut in lipsuri si mizerii ca si sclavul care primeste un os de la boier e un popor cangrenat . Operatia poate dura si decenii dar rezultatul merita...

    RăspundețiȘtergere
  6. Craciun Fericit, sarbatori pline de lumina si bucurii, draga Gina!

    Dulceata sarbatorilor sa te insoteasca mereu in zilele si anii care vin.

    Cu mult drg,

    Irina

    RăspundețiȘtergere
  7. partitură, trandafiri, avioane, baloane, tatuaj, ei, ce frumos. îţi mulţumesc, dragă Gina.
    toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  8. @Micuțul,
    Mesajul tău este optimist! Și cred că este foarte bine- ne cam lipsește încrederea într-un mâine mai bun, parcă am obosit, așa, ca neam..
    Astăzi l-am tot urmărit și ascultat pe Dan Puric, pe la o mulțime de televiziuni- nu știu cum de s-a întâmplat, s-au vorbit toți, măcar au făcut ceva constructiv, frumos!
    Omul le-a spus-o verde- ele, televiziunile, contaminează lumea cu veștile lor , mereu stupide, cu aducerea în prim- plan a acelor evenimente rele, negre, urâte.
    Lumea noastră nu este compusă doar din neisprăviți. Sunt atâtea valori, trebuie doar să se implice!1
    I-auzi- să mă întrebe cineva ceva- am un răspuns!!
    Mulțumesc mult!

    RăspundețiȘtergere
  9. Și eu pentru tine, aceleași frumoase gânduri, Irina!

    La mulți ani!

    RăspundețiȘtergere
  10. Ottilia,
    Ca de sărbători!
    Noapte frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  11. Gina, te citesc mereu cu emoţie.
    La mulţi ani!
    Să scrii aici mereu despre incertitudinile tale şi ale noastre. Acesta e datul oamenilor să primească mereu mai multe întrebări decât răspunsuri.

    RăspundețiȘtergere
  12. Dina,
    Cât mă bucur să te aud!!
    Emoțiile sunt partea noastră de suflet, care ne înalță!!
    Mulțumesc frumos pentru clipa de sinceritate!
    La mulți ani!

    RăspundețiȘtergere
  13. Cand eram mic, tatal meu m-a dus la uzina. Tatal meu era inalt, bine facut, citit, dar nu era comunist si nici inginer. Am vizitat uzina si m-a lasat intr-un loc unde un inginer mai inalt ca tata avea ''grija'' de niste muncitori. Dupa ceva timp, tata a venit si m-a intrebat daca-mi place omul acela, si eu i-am raspuns ca nu.
    -Dar de ce, nu arata bine? Are si functie, ce nu-ti place?
    -Ca nu e om, i-am raspuns.
    -Sa ti minte asta, niciodata sa nu-ti doresti sa conduci niste oameni pana nu simti cu ei, nu simti pentru ei!
    Nu am facut facultate desi toti se asteptau sa fac, m-am angajat ca lacatus intr-un loc unde era chin pe paine. Am gasit acolo niste oameni deosebiti, pana si in ziua de azi tin legatura cu ei. Care era mai mare peste noi nu avea medalii pe piept si nici vreo alta tinuta ca sa sara in ochi, ca de, el era mai marele. Era ca si noi si poate daca-l vedeai nu ziceai ca el e seful, dar la el mergeam toti pentru ca stiam ca vom fi ajutati.
    Copiii sunt indemnati sa invete, sa faca facultati ca sa fie cineva in viata. Si asta isi doresc marea parte, sa fie cineva. Dar nu sunt invatati sa fie responsabili pentru faptele lor. De aceea avem tot felul de aroganti ca sefi, si auzim peste tot din gura lor cum bate aceeasi limba de lemn, pentru ca nu au fost invatati sa guste pamantul, sa simta cu altii si pentru altii.
    Multumesc pentru rabdarea pe care a-ti avut-o cu mine pana acum.

    RăspundețiȘtergere
  14. La multi ani cu bucurii !
    PS1 Ma amuza cei care au certitudini.
    PS2.Numai ca nu aveam pian si nu stiam sa-mi cer scuze...; in rest cam asa eram si eu...
    The păcit !

    RăspundețiȘtergere
  15. Acesta este al doilea dar de Craciun , in ordinea importantei, pentru sufletul meu. Primul, sunt pozele cu nepotica mea ca o domnisoara care merge, rade, este busuroasa si e un copil fericit.
    Multumesc, Gina :) Sarbatori cu bine!

    RăspundețiȘtergere
  16. Robert,
    Să-mi scuzi întârzierea răspunsului, te rog!Îmi face totdeauna mare plăcere să te ascult!
    Impresionant punctul tău de vedere- câți dintre cei ajunși în funcții de conducere s-au gândit înainte dacă simt că-i înțeleg pe cei pe care îi vor conduce, așa cum spui tu?
    Nici nu le pasă- contează ce vor, nu ce simt. Poate că tocmai din această cauză lucrurile merg strâmb , la noi, peste tot.

    Cât despre faptul că li se cere copiilor să învețe doar ca să ajungă „ceva„ în viață, adevărul este, cred, pe la mijloc.
    Primii și adevărații responsabili sunt părinții.
    Responsabilitatea se deprinde treptat, se învață în timp.
    Eu susțin că a învăța carte este singura și adevărata șansă de a trăi bine!
    Mulțumesc frumos pentru gândurile tale!

    RăspundețiȘtergere
  17. @Daurel,
    Tari de tot răspunsurile! ( mai ales ultimul!!
    Mulțumesc frumos!

    RăspundețiȘtergere
  18. Elise,
    Știu că ne-am „îmbogățit „ cu blog cam în aceeași vreme!
    Îmbrățișări!!

    RăspundețiȘtergere
  19. Se pare ca avem amici comuni pe net; am primit acelasi email, in aproape acelasi moment:)))
    Numai bine pentru inima ta buna!

    RăspundețiȘtergere
  20. @Anonim,
    Adică să înțelegem că lumea nu este chiar atât de mare, pe cât ni se pare?

    RăspundețiȘtergere
  21. La multi ani!
    Ce surpriza frumoasa cu aceasta "aplicatie muzicala". Nu ma asteptam.
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  22. Kid,
    Mă bucur că te-ai distrat!!
    Să vă fie bine!!

    RăspundețiȘtergere