miercuri, 9 februarie 2011

locuri, nume și-o romanță

Locurile au nume.Unele devin simboluri. Multe rămân amintiri. Altele trăiesc prin ele însele.
Când spun București, mă gândesc la Ceasul Universității. Pentru că de acolo, am văzut , cândva, lumea, altfel de cum este astăzi.
Dacă spun Iași, mă gândesc la Copou și la mănăstirile din nordul Moldovei, văzute într-o vara unică. Revăzute în urmă cu doi ani.
Când spun Brașov, ma gândesc la Balada pentru Adeline. Am cumpărat discul în copertă albastră, într-un splendid apus de soare. Raze lungi curgeau pe acoperișuri. Orașul părea o vâlvătaie.
Dacă spun Cluj, îmi vine în minte o ploaie torențială, care nu are nicio legătură cu textul unui cântec.Vedeam pentru prima oară orașul. Printre fulgere, așa a fost să fie.
Dacă spun Baia Mare, mă gândesc la o clipă și la o ie, pe care n-am reușit s-o cumpăr.
Când spun Craiova, mă năpădesc emoțiile- revăd o vară fierbinte, în care am tocit pentru un examen greu, nu doar din cauza materiei, cât mai ales , de teama unui profesor bătrân și foarte ursuz. Am crezut că mă nasc a doua oară, când mi-a trecut nota în carnet..Și nu pot să nu mă gândesc, cu mai mult decât admirație, la coordonatorul lucrării mele de licență, profesor de estetică.. Păstrez ia și fusta verde cloș, . erau moderne atunci, astăzi , dacă domnișoarele m-ar auzi, ar râde în hohote.
Când spun Curtea de Argeș, văd mănăstirea lui Manole, în toată splendoarea ei și copacul bătrân, din curte, cu aripi deschise în toate părțile.
Titu!
Nu cred că ai auzit de el..pentru mine este locul primelor poeme- o gară micuță, cu bănci obosite de ploi, zăpezi și arșiță, alei de castani, împletindu-și crengile către calea ferată, peste care o pasarelă, bătrână și ea,  își ține brațul suspendat peste vreme.
Peste amintiri.
Dacă spun Pitești, mă gândesc la milioane de clipe, cuprinse în aproape 40 de ani.
Fă-ți timp și dă o fugă în parcul Trivale!
Dar să fie într-o toamnă aurie, când pădurea vorbește în toate culorile firii!
Sau primăvară, când  toate  frunzele prind  glas!
Ascultă romanța! O să-ți placă!
p.s. în orașul tău, străzile vorbesc?


36 de comentarii:

  1. De ceva vreme încoace, când spui Braşov nu te duce gândul la Arcadia? :D

    Când o să vii, îţi promit nişte străzi care vorbesc limpede urechilor care ştiu să asculte :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, străzile au poveştile lor. Fiecare stradă cunoaşte atât de multe încât ar putea să scrie, prin reducere la absurd, romane. Romanele în care vieţile oamenilor de pe acea stradă să fie puse unele lângă celelalte, în pagini. Poate că nu reuşim întotdeauan să descifrăm poveştile străzilor, poate că nu ne lasă nici viaţa de acum să o facem. Plus că multe străzi suferă din cauza faptului că se tot sapă gropi, se astupă, iar se sapă şi tot aşa. Dar poate că şi asta face parte tot din poveştile nescrise ale străzilor.

    Gânduri bune, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  3. Gina, eu cunosc un fel de stradă care duce în liniştea ei multe poveşti.
    Se numeşte Dunărea Veche şi cred că este singurul drum care duce lipsă de gropi. Pentru că, în gropile din albia Dunării se adună visurile pescarilor împătimiţi de deltă. Cel puţin, aşa cred eu. Iar tatăl meu (astăzi ar fi împlinit 90 de ani) îmi spunea că "eu" - în limba rusă "ia", fiind şi literă - este ultima din alfabet. Şi "eu", şi "ia"!

    RăspundețiȘtergere
  4. Mi-am amintit acum, citind acest articol, felul in care m-am plimbat cu multi ani in urma prin Pitesti, in timp ce asteptam sa vad daca mai primesc masina pe care mi-o doream. Dadusem banii unui om pe care il vazusem pentru prima data, chiar daca venisem la el cu recomandare.
    Strazile, toate, dar toate, mi se pareau interminabile...

    RăspundețiȘtergere
  5. @arcadia:
    Ma gandesc ca ai putea chiar sa rezolvi la primarie si sa montezi si placute indicatoare catre vizuina, ca poate ne hotaram sa venim.

    RăspundețiȘtergere
  6. Arcadia,
    Cum să uit? Poți fi tu uitată??
    Când vin, o să te rog să mă duci pe o străduță, nu i-am reținut numele, poate că o găsim totuși- undeva era o cofetărie doar pentru doamne.
    Muzică superbă, atmosferă calmă, ciocolată în ceșcuțe albastre și niște prăjiturele cum n-am mai gustat vreodată.

    RăspundețiȘtergere
  7. Cris,
    Eu ocolesc gropile..
    Este o stradă în oraș, uitată de târnăcoape și cazmale. Are cele mai frumoase grădinițe cu flori!
    Și teii cei mai înalți, de o parte și de alta!
    N-am înțeles niciodată de ce o preferă foarte puțină lume.
    Vezi? lumea, ca lume..

    RăspundețiȘtergere
  8. Ifim,
    Ai pus în vorbe mult dor!!
    Și multă poezie!
    Știi ceva? Mie chiar mi-a plăcut limba rusă- șapte ani am învățat, plus ce mai știam de la tata, care vorbea perfect rusește, învățase în timpul prizonieratului.

    Îmi place Dunărea, este drumul nostru fără pulbere!

    RăspundețiȘtergere
  9. Kid,
    Sunt două bulevarde paralele, lungi, ce este drept, dar în Pitești sunt și străduțe , deloc obositoare. Doar că acum, peste tot , întâlnești maidanezi.
    p.s. Am fost la Târgu-Mureș, într-o vară, să o luăm pe fiica unor prieteni, ea ewra studentă la medicină.
    Pentru prima oară, într-un restaurant foarte curat, mâncare bună, prețuri decente, am întâlnit ospătari foarte civilizați!
    Era ceva , pe vremea aceea- înainte de 89.

    RăspundețiȘtergere
  10. Gina:

    "Titu!
    Nu cred că ai auzit de el..pentru mine este locul primelor poeme- o gară micuță, cu bănci obosite de ploi, zăpezi și arșiță, alei de castani, împletindu-și crengile către calea ferată, peste care o pasarelă, bătrână și ea, își ține brațul suspendat peste vreme.
    Peste amintiri."

    Cred ca Titu e un loc menit sa poarte poezia cu el, mereu, si in acest post - care mie mi-a captat imaginatia. Am trecut print Titu de cateva ori, dar acum il vad, din nou, printre castanii din gara.

    RăspundețiȘtergere
  11. Irina,
    m-ai emoționat nespus..ai trecut prin orășelul atât de drag mie? Nu pot să cred!!
    Ce mică este lumea!
    Mulțumesc mult!

    RăspundețiȘtergere
  12. Mie-mi spun, in 99 % din cazuri: asa nu !
    Cand am vopsit gardul, casa; cand am comandat alte jgheaburi...,am umblat sa vad solutii, apoi am condus-o si pe sotie sa vada si bune si rele; mai ales relele ce le voia ea...
    Acum ma zbat sa inlocuiesc betoanele, unele turnate de mine, cu ceva pavele ecologice...

    PS. La locurile trecutului nu m-as intoarce; emotiile dauneaza grav sanatatii; inclusiv ratiunii, au zis Plesu si prietenul lui...
    Sunt mai purii decat mine...

    puríu (puríi), s. m. – (Arg.) Tată. Țig. puro, puri „bătrîn” (Vasiliu, GS, VII, 124; Juilland 172). – Der. purie, s. f. (Arg., mamă).

    RăspundețiȘtergere
  13. @Daurel,
    M-ați amețit de tot, nu vă supărați, îmi revin repede.
    1. E bine, frumos, sănătos să aveți verdeață în curte, să plantați și flori. Eu așa fac!
    2. Urmează să studiez etimologiile în care m-ați ”aruncat”.

    3.Oricum, domnul Pleșu este mult mai indulgent decât prietenul dumnealui, G. Liiceanu.Aș vrea să citez corect ceva din ultimul lor dialog-Și cel urât( de alții) este părtaș la ură//
    Prin ură, ajungi să crezi că superiorul tău îți este inferior.
    p.s. Gazda n-a răspuns.

    RăspundețiȘtergere
  14. Pentru noi, cei care locuim aici, Pitesti inseamna cu mult mai mult decat oricare oras pe care l-am vizitat.

    RăspundețiȘtergere
  15. Imi place mult Nicu Alifantis, ma linisteste, in serile, in care sunt atat de obosita...

    RăspundețiȘtergere
  16. Geocer,
    Pentru mine, Pitești se identifică, mai ales, cu emoțiile unor trăiri.Și cum sunt cele mai multe, dintre toate câte am trăit, îl simt cel mai aproape.

    RăspundețiȘtergere
  17. Cristina,
    Mă bucur să aflu că am făcut o alegere frumoasă.

    RăspundețiȘtergere
  18. Deranjez in legatura cu un parteneriat cu site-urile :

    Filme Noi http://www.axyy-filme.com [ 8000 vizite ] – Pr 3
    Filme Online http://www.onlinemoca.com [ 3000 vizite ] – Pr 3
    Jocuri Online http://www.jocurie.com [ 2000 vizite ]


    Daca esti interesat pot fi gasit la adresa de email .

    RăspundețiȘtergere
  19. In orasul meu multe strazi... plang.
    Eu locuiesc mai departe de centrul orasului si nu pot spune ca merg prea des pe strazi... doar pe carari... in zona mea nu exista inca trotuare... dar drumurile pe unde trec sunt incarcate de povesti deosebite...

    RăspundețiȘtergere
  20. Plâng străzile , Denise? trist..
    Cărările? Îmi plac mai mult decât străzile. Potecile, cărările se unduiesc, urcă, șerpuiesc, coboară, au ceva din firea omului..
    O seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  21. mi-a placut plimbarea din seara aceasta,Gina!
    Am vazut doar frumosul!
    Fiecare oras are ceva ce ne zgandareste cate-o amintire;).
    Strazile vorbesc in limbi doar de noi stiute.Plang din cauza noastra.Rad alaturi de noi.
    Straduta mea asteapta sa-i infloreasca muscatele la geamuri.Apoi sa vina Alifantis si sa-i cante!

    RăspundețiȘtergere
  22. Știi, chiar am auzit de toate şi le-am trăit în aproape aceeaşi ordine cronoligică, aşa ca o repetiţie necunoscută a poveştii tale, desigur fără Balada pentru Adeline sau fără ia aceea, cred că nici despre 40 de ani nu pot vorbi, dar restul îmi este atât de familiar, de parcă aş fi repetat povestea oprindu-mă la nişte treceri de pietoni, unde m-a prins mereu galbenul intermitent, fiindcă de primul Braşov mă leagă o gară, iar de Baia Mare un extraordinar om, care poate nici nu îşi aduce aminte de mine, Cristian Anghel şi Sărbătoarea Castanilor de acum şase ani. În rest , da, oraşul meu are poveşti cu străzi, fiindcă străzile povestesc oraşul.

    RăspundețiȘtergere
  23. Angi,
    Dacă mă gândesc , nu cred că am ajuns prin părțile tale, le știu, m-am bucurat, adesea, doar imaginar de frumusețea lor!
    Străduța ta cu case, răsfățându-și mușcate în ferestre, are ceva din gândul tău!
    Cred că ți-am spus, dacă n-am făcut-o , afli acum, mi-ar fi plăcut să fiu profesoară într-un sat de munte.
    Casa să-mi fie albă, cu ferestre acoperite de perdeluțe croșetate.
    Am nostalgia satului meu din suflet!

    RăspundețiȘtergere
  24. IonelMuscalu,
    Poate că fiecare își are povestea pe aceleași drumurii, la alte ceasuri.Vezi, ne intersectăm sau trecem unii pe lângă alții, în mereu neobosita cursă a timpului.
    Mi-am amintit ceva în legătură cu orașul tău- am venit acolo, cu foarte mulți ani în urmă, era iarnă, am sosit noaptea, țin minte o farfurie uriașă, oare greșesc, un fel de simbol..alte amintiri s-au topit.Aveam două colege de facultate- una se numea Mihaela Vidovici.Cealaltă , cred că se numea Victorița..este mult de atunci..
    Uite, mi-am mai amintit ceva, am ajuns la Călugăreni, într-o dimineață cețoasă..
    O zi bună!

    RăspundețiȘtergere
  25. Pentru mine orasele sunt precum cartile. Fiecare cu farmecul sau, fiecare cu povestea sa. Dintotdeauna mi-a placut cand am locuit intr-un anume oras (si-au fost cateva pana acum...) sa dau cu rabdare paginile cu nume de strazi. Nu fiecare mi-a placut. Evident, daca te prinde sau nu lectura, depinde si de talentul autorului.
    Insa pot spune un lucru: as da oricand orasul cu strazile lui, pentru o casa linistita la munte!

    Mergand pe firul amintirii... strazile care mi-au mers la suflet si pe care le-as reciti cu drag oricand, le-am gasit in Brasov si Targu Mures. Din pacate, in Constanta mea natala, o mana hada a rupt multe din paginile frumoase, chiar de la cotor!...

    RăspundețiȘtergere
  26. Ruxi,
    Îți înțeleg amărăciunea, când vorbești de orașul tău natal..cum , de altfel, îți înțeleg frumoasa aducere-aminte de cele două orașe de munte, dacă putem spune asta despre Târgu-Mureș.
    Cred că este vorba de civilizație, împletită cu un anume farmec.
    Străzile au farmec grație celor care le locuiesc..Asta se vede în stilul caselor, al grădinilor, al aerului, pur și simplu.
    Știi ceva? Într-o vreme.știam locul tuturor pietrelor de pe bătrâna mea ulicioară. Acum este altfel.
    Eu o iubesc pe cea din suflet!
    O zi frumoasă, dragă Ruxi!

    RăspundețiȘtergere
  27. Inteleg din asta ca nu ai vazut inca Braila. Deci... trebuie musai sa rezolvam problema. Data viitoare cand o sa scrii ceva asemnator sa poti sa spui: cand spun Braila....

    RăspundețiȘtergere
  28. Cati,
    Trebuie să rezolvăm problema! Promit- vacanța de primăvară!
    Până atunci, așa , pe fugă, vreau să-ți spun ce știu despre Brăila.
    Un soț își trimite nevasta să vândă făina care le prisosea- câțiva saci buni.
    Era iarnă.
    Femeia se întoarce, bucuroasă, după două zile.
    _ Ai vândut făina, femeie?
    -Da, bărbate !! Mare afacere am încheiat!!
    -Cum așa?
    Iaca, am dat toată făina unuia din Brăila!
    -Și?
    Pentru că nu avea bani la el, i-am dat și scurteica. Să-l recunosc, săptămâna viitoare, când vine în târg, îmbrăcat cu ea, să-mi aducă banii!!

    p.s. Îți plăcu???

    RăspundețiȘtergere
  29. Vai, chiar m-ai distrat... o sa il copii si in poiana mea.
    P.S.
    Pai cu braileanul te pui!?
    Tipic pentru unii dintre concitadinii mei :) :) :)

    RăspundețiȘtergere
  30. Daca ai vrea vreodata sa vezi si aceste locuri,vei avea ce vedea!,poti sa treci pe la mine.
    Sunt avantaje ,dar si dezavantaje sa predai intr-o scoala mica de la munta.

    RăspundețiȘtergere
  31. Daca ai vrea vreodata sa vezi si aceste locuri,vei avea ce vedea!,poti sa treci pe la mine.
    Sunt avantaje ,dar si dezavantaje sa predai intr-o scoala mica de la munta.

    RăspundețiȘtergere
  32. @Virtualkid: Da, aş putea să fac o cerere la primărie să mi se aprobe nişte indicatoare, dar trebuie să am cuvântul vostru că veniţi :D

    @Incertitudini: Da, ştiu locaţia, e pe strada Mureşenilor. Acum funcţionează acolo un restaurant la care-mi place să mănânc, se cheamă Şirul Vămii.

    RăspundețiȘtergere
  33. Angi,
    Ești o drăguță!
    Rețin Invitația!!

    RăspundețiȘtergere
  34. Arcadia,
    Nici nu știi cât mă bucur!
    Să vină primăvara!!!

    RăspundețiȘtergere
  35. tare mult mi-a plăcut postarea asta! :-)

    şi da, la Iaşi străzile vorbesc, doar că de cele mai multe ori o fac în şoaptă :-)

    RăspundețiȘtergere
  36. Ce surpriză plăcută, Lori!!
    Mi-a plăcut Iașul vostru dulce!
    Sper să-l revăd într-o bună zi!!

    RăspundețiȘtergere