marți, 1 februarie 2011

schimbați școala,

 veți schimba sufletele- Nicolae Iorga.

Deunăzi vorbeam despre Săndel, cel care voia să i se revizuiască  un extemporal,  fără să se schimbe ceva,  poate că omul avea nevoie de vreo hârtie , la promovare, mai știi?
În  țara  asta, or fi mulți ca el, sigur că sunt, îi vezi, îi auzi, dai peste ei unde nu te aștepți.
Pentru mulți, însă, școala rămâne școală.
Și mai mult.
Povesteam despre micuța mea prietenă, ochelari în ramă roz, teme cu duiumul, caiete, manuale, proiecte, da, nu te minuna, toate pe umerii unei ființe  de opt ani și   nici jumătate, clasa a doua.
Este în vacanță.
O săptămână.//
Știți povestioara lui Lev Tolstoi Elefantul?
Nu vă sfiiți să recunoașteți, nici eu nu cred că o citisem până ieri..sau poate că uitasem.
Un indian  avea un elefant. Stăpânul îl hrănea prost și-l punea la munci grele.
Într-o zi, elefantul  s-a înfuriat și și-a călcat în picioare stăpânul, care a murit.
Atunci soția indianului  și-a adunat toți copilașii și i-a împins în picioarele elefantului, zicând:
-L-ai ucis pe tatăl lor, ucide-i și pe ei!
Elefantul s-a uitat la copii, l-a luat ușurel  cu trompa  pe cel mai răsărit dintre ei și l-a așezat pe grumaz.
Din ziua aceea, elefantul l-a recunoscut pe băiatul ales de el și a ascultat de porunca lui”.
                                                               Lev Tolstoi, Elefantul//
Întrebare - din caietul pentru clasa a doua, lecturi suplimentare, dar!!- obligatoriu, câte una pe zi, pentru școlărița despre care am vorbit mai sus:
Reamintiți-vă lectura”Elefantul” și exprimați-vă  în 4(PATRU) rânduri, părerea cu privire la decizia soției de a-și expune copiii unui real pericol și justificați gestul acesteia.
p.s.
putem discuta orice subiect legat  de cele de mai sus.

26 de comentarii:

  1. În vreme ce citeam postarea ta, m-a sunat pruncul. I-am citi şi lui şi i-am sugerat să rezolve cerinţa, ca şi când ar fi în clasa a doua.
    Răspuns:
    Maică-mea scotea puşca şi ucidea elefantul. End of story. =))

    În fond, cum suntem noi, de fapt? Aşa cum ne imaginăm/credem noi că suntem, sau cum ne văd ceilalţi?

    RăspundețiȘtergere
  2. Bine te-am regăsit, Gina. Şcoala rămâne 8sau ar trebui să rămână) şcoală. În pofida tuturor mişcărilor de tot felul, în pofida tracasărilor politice, în pofida schimbărilor care schimbă toate schimbările posibile şi imposibile. Carol al II-lea spunea că "Şcoala nu este un institut de învăţătură, ci un templu ai cărui preoţi sunt profesorii".
    Ceea ce vedem astăzi, din păcate, este cu totul altceva...

    RăspundețiȘtergere
  3. Arcadia,
    Să mă scuzi că răspund atât de târziu-am avut o zi mai încărcată.
    Cu ce să încep? cu părerea fiului tău- vezi, copilul judecă lucrurile așa cum le simte- aici era vorba de o compoziție, pe care un biet copil de opt ani trebuie să o concentreze în patru rânduri, să justifice gestul unui adult, nu unul oarecare, ci al unei o văduve rămase cu o casă de copii.
    Textul, în sine , este frumos, interesant, dar mi se pare că se forțează mult prea mult mintea copilului.
    Drept dovadă- fetița a venit la mine să ceară ajutor.
    Tu pui niște întrebări- cred că gândești ca mine-învățătoarea respectivă ( mă refer , de fapt, la două- una este autoarea caietului, cealaltă este învățătoarea de la clasă) nu cunoaște niște principii ale dezvoltării psihice și intelectuale ale copilului.
    Ea vrea răspunsurile pe care le intuiește.
    Acestea nu pot veni de la un copil..

    RăspundețiȘtergere
  4. Cris,
    Citatul tău ,ca și un jurământ formulat de către un gânditor nordic- îmi scapă numele- sunt, deja, literatură..
    Uită-te unde se ajunge cu modernizarea învățământului. Creangă vorbea de acel ”curat meșteșug de tâmpenie”.
    Suntem departe?
    Cred că ne întoarcem..

    RăspundețiȘtergere
  5. Sincer, pe mine ma depaseste povestea elefantului. Si daca un copil de clasa a 8-a are de "rezolvat" o astfel de problema, iar pe mine ma depaseste, care am 25 de ani imediat, la ce nivel sa imi pun problema in ceea ce priveste nivelul meu de a percepe viata?
    Nu inteleg gestul senin mamei si nici atitudinea elefantului din final. Cred ca m-ar bulversa mult prea tare daca as incerca sa gasesc vreo esenta a problemei. Si nu cred ca e vorba doar despre psihologie aici. Ci despre o nebunie la propriu. Pentru ca povestea nu e un bun exemplu pentru a ne analiza propriile gesturi salbatice si lipsite de responsabilitate, in fata vietii; e o poveste absurda, care ne da peste cap sau care imi da, peste cap, ritmul propriu!

    RăspundețiȘtergere
  6. După câte ne dăm seama era un elefant labil: animalele acestea – odată dresate – toată viaţa ascultă numai de comandă unică , venită dintr-o singură direcţie. Dacă fără să-i spele nimeni creierul a acceptat să-i fie stăpân fiul cel mare, atunci intrăm la bănuială dacă nu cumva i-a dat cineva comandă să-şi frânguiască stăpânul şi , nefiind pe lungimea de undă a elefanţilor de când lumea , a făptuit năprasnicul omor ( normal ar fi fost să-l atenţioneze mai întâi pe stăpân!). Imaginea omului sub un tonaj de carne furioasă – îndeamnă copii să nu iubească animalele.

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu clar îs în ceaţă şi nu mă pot gândi ce ar fi în stare să scrie un copil la un astfel de "eseu"... Învăţământul romînesc, recunoscut odinioară ca unul de bună calitate se degradează pe zi ce trece şi foarte rapid... Am văzut un manual de istorie de clasa a IV-a şi m-am minunat cât de amestecate sunt lucrurile. Cel mai ciudat că persoana care a editat manualul a mai editat şi unul de matematică şi unul de muzică...

    RăspundețiȘtergere
  8. N-ai înțeles-fetița are opt ani, nu este în clasa a VIII-a, este în clasa a II-a.Compoziția trebuie să aibă patru rânduri.
    Atitudinea mamei ține de filozofia indiană, de un mod de viață dificil de înțeles de către un adult..cum să înțeleagă un copil??
    Îți înțeleg dezaprobarea!


    Am recit și eu textul, chiar ai dreptate, răstoarnă orice normă morală, dacă putem vorbi de norme-un copil poate avea în minte imaginea mamei aruncându-și copiii spre moarte.
    Din câte texte literare avem, acesta este chiar ales total aiurea.

    Dacă îți amintești din anii de școală povestirile lui Emil Gârleanu și Alexandru- Brătescu-Voinești- era frumoase, sensibile, îl conduceau pe copil la formarea unor sentimente - dragoste pentru animale, respect față de părinți..
    Sunt multe de spus..
    Mulțumesc pentru părerea deschisă !!

    RăspundețiȘtergere
  9. @GRIGORE ROTARU,
    Dacă privim problema din acest unghi, textul ales de către cele două doamne este total nepotrivit. Între timp, m-am documentat, autoarea caietului de lucru este profesoară de limba română și absolventă de ASE- patroana editurii -și învățătoarea clasei, absolventă, obligatoriu,în urmă cu un an , a facultății de psihologie, un fel de curs comasat.
    Aveți perfectă dreptate, elefantul nu este un animal”coruptibil”, ori textul asta face din el.
    Cât despre a ”vizualiza„imaginea unui colos, la picioarele căruia sunt aruncați copiii de către o mamă, este de-a dreptul monstruos.
    Din nefericire pentru școala în care a lucrat sora dumneavoastră, ”libertatea” oricărei persoane de a concepe și de edita manuale , culegeri, caiete de studiu etc. conduce la rezultate total nepotrivite, adesea grave.
    Traduse în atitudini,sunt ceea ce constatăm zilnic în atitudinea debusolată a unor copii și adolescenți.
    Asta cred acum, de când tot ”frământ„ probleme ca aceasta.
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  10. @Cristian Dima,

    Să luăm problema pe bucățele- da, aveți dreptate, o persoană- învățătoare sau profesoară , poate realiza oricâte culegeri, caiete de lucru, metodologii etc. vrea.Își găsește un editor- cine pe cine controlează?? și ”lucrarea ” gata este adusă în clase, școli, chiar din diverse județe. Copiii o duc acasă, părinții nici n-o deschid, o cumpără, , „doamna„ lucrează după ea ..de fapt, vorba vine „lucrează”, că uite la ce rezultate ajungem.
    Foarte multe ”cadre„ acordă copilului o notă de 10 , dacă a cumpărat culegere, caietul etc..
    Respectivul dascăl primește ”puncte„, este o goană extraordinară ..Punctele înseamnă un loc stabil în învățământ , renume, bani..
    Vedeți, toate se învârt în jurul acestor chestiuni.
    Ați văzut , în urmă cu vreo săptămână, undeva, în nu știu care județ, părinți, la coadă noaptea, pentru a ”prinde„ un loc la o anume învățătoare?
    Cam pe acolo se ajunge.
    Îmi pare rău că trebuie să spun asemenea lucruri tocmai eu.
    N-am auzit niciun lider sindical revoltându-se împotriva acestei practici , niciun dascăl vorbind despre adevăratele probleme cu care se confruntă școala.
    Sigur că aveți dreptate observând că aceeași persoană poate concepe lucrări și culegeri la câteva obiecte de studiu..să zicem că ar fi posibil, dar cine stabilește corectitudinea acestora??

    RăspundețiȘtergere
  11. Exemplul dat de dvs. arată clar (încă o dată!) că la noi se face "reformă" doar de dragul cuvântului reformă, nu pentru că s-ar îmbunătăţi ceva. Şi nu doar în învăţământ!
    Eu cred că schimbările trebuie făcute în sensul de a îmbunătăţi lucrurile mai puţin bune, de a corecta ceea ce este de corectat şi de a păstra realizările care s-au înfăptuit şi s-au acumulat.Ori...să dai deoparte tocmai ceea ce este bun, doar de dragul schimbării...e o prostie. Se vorbeşte tot mai mult de "formarea de competenţe" la copiii de şcoală şi de-asta ies atât de mulţi....incompetenţi! Rezultatele tot mai slabe, arată clar că nu s-a făcut mai nimic bun. Sunt bulversaţi şi copiii, şi părinţii şi profesorii, cu atâtea schimbări fără cap şi fără coadă, mereu răsturnate de alte şi alte schimbări!
    Aţi amintit de operele studiate odinioară la clasele mici, de autori români foarte potriviţi cu vârsta fragedă a micilor elevi (Emil Gârleanu, I.A. Brătescu Voineşti şi alţii). Nici acum nu am uitat toate acele povestioare minunate! Care transmiteau clar şi simplu un mesaj, o atitudine, sentimente frumoase.
    Ori, să ceri unui copil de 8 ani să facă analiza psihologică a unei opere străine, care implică cunoaşterea unei altfel de culturi decât cea românească (alte mentalităţi, alt fel de gândire...) mi se pare o aiureală. La clase mai mari...poate că ar merge, dar la clasa a 2-a?
    Cineva scria pe un alt site despre probleme de matematica tot la clasa a 2-a. Cumplit de grele! E ca şi cum ai vrea să-i dai friptură unui sugar! Ce fel de "pedagogie" promovează marii noştri "reformatori"? Vorbim de metode noi, de maniere de predare moderne, dar am ajuns să spunem că mai bine învăţam carte acum 30-40 de ani! Oricum erau lecţii mai uşoare, mai clare, le înţelegeam şi chiar învăţam ceva. Şi nu spun asta ca un nostalgic, ci doar ca o observaţie simplă.
    Uneori chiar cred că se doreşte această harababură!

    RăspundețiȘtergere
  12. Cred ca partea cea mai trista este aceea ca, tot mai mult, copiii sunt lasati sa creasca si sa "invete" in bataia vantului. Nu prea mai au pe nimeni care sa-i orienteze pe un drum coerent, pe care sa-si poata gasi raspunsurile potrivite (micuta ta prietena este, din acest punct de vedere, norocoasa...).
    Caci dincolo de ideile stupide si cat se poate de neclare (chiar pentru ei insisi) ai reformatorilor sistemului educational romanesc, nici de parinti care sa ia atitudine vis-a-vis de acest fenomen nu prea am mai auzit...
    Imi amintesc de cazuri asemanatoare - nici pe departe atat de dramatice ca acesta (de unde ar putea cunoaste un copil cultura si filosofia de viata indiana la varsta de 8 ani jumatate?!?!)- din vremurile cand eu am fost eleva: de fiecare data, parintii nostri solicitau sedinte cu participarea profesorului respectiv, pentru a pune in discutie problema si pentru a cere o schimbare, intrucat nivelul ce ne era impus prin temele pentru acasa, ne depasea.
    Faptul ca s-a scris un asemenea manual, mai pot intelege, caci interese financiare au fost si vor fi dintotdeauna. Insa faptul ca sunt invatatori care le respecta litera cu litera, fara pic de judecata si discernamant, nu mai pot intelege!

    RăspundețiȘtergere
  13. @Alexandru,
    Este limpede pentru toți că răspunzători de felul în care va arăta viitorul responsabili sunt adulții de astăzi, indiferent cine sunt ei.
    Dacă ceea ce se face la școală dă bătăi de cap părinților, siliți să-ți solicite cunoștințele, rudele, colegii pentru a rezolva temele copiilor lor, aceștia ar trebui să fie primii care să ia atitudine.
    Știi din cauză tac? De frica notelor. Cine ”face gălăgie” este ”tras de urechi„, adică sancționat într-un fel sau altul.De fapt, copilul primește notă mică, ceea ce înseamnă că va avea o medie mai mică, deci nu va intra la colegiul dorit.
    Și părinții au atitudini diferite, asta depinde de cine sunt, câtă carte au învățat, ce relații/putere/funcții au.
    Am dat exemplul cu „ coada începută din timpul nopții„ de către părinții care voiau să „prindă „un loc la o anume învățătoare, tocmai pentru a- mi arăta nivelul de gândire a adulților.
    Sunt mulți, foarte mulți părinți care cred că este foarte bună învățătoarea care dă teme multe și grele.Sau profesorul care ”îl atinge„ pe copil, chiar dacă asta este dureros.
    Până la urmă, ajungem tot la educație.
    Despre textele din manuale sunt atâtea de discutat- se știe cine sunt autorii- fii, nepoții, soții de persoane influente.
    De cele mai multe ori, schimbările au costat în a se include texte care altădată erau în manualele pentru clasele superioare..”Românii subt Mihai-Voievod Viteazul„ -text greoi - era în manualul pentru clasa a VII-a, acum a fost inclus în cel pentru clasa a V-a, ”Alexandru Lăpușneanu„ se studia în liceu- acum este în manualul pentru clasa a VI-a ..
    Libertatea apariției culegerilor a deschis oricui, mă refer, desigur, la persoane care lucrează la școală , ”să publice”.
    Circulă exercițiile și problemele dintr-o culegere în alta, nemaiținându-se seama de cele mai simple criterii de includere ale acestora.
    La mijloc este copilul. Asupra lui se răsfrâng toate acestea.
    De aceea, unii clachează, alții ripostează.
    Ei sunt produsul atitudinii adulților.
    Cine aude?
    Cine schimbă școala în bine, așa cum spuneți?

    RăspundețiȘtergere
  14. Ruxi,

    Micuța mea prietenă este doar aparent norocoasă, este, de fapt, o întâmplare , totuși nefericită pentru ea. Spuneam despre mama ei- și ca ea sunt ”N”,în țara asta- n-au învățat cine-știe -ce, dar vor , cu orice preț , ca fiii lor să învețe, cu orice chip.
    Își înscriu copiii în „clase cu pretenții„, sunt mulți, iar învățătoarele, pentru a-și ridica cota de credibilitate, dau teme foarte grele, din culegeri ca aceasta despre care tocmai vorbim.
    Copilul se va alege cu ceva, doar dacă are rezistență. Dacă muncește, adică dacă „memorează„, că altă scăpare nu are.
    Problema este foarte gravă, dar nimeni nu are timp să observe de unde vine necazul în școala românească..
    Copilul este ”un sac”, în care fiecare „toarnă„- unii - la dascăli mă refer-pentru că știu, alții din manual, notițe, fițuici..
    Poate că cineva mă poate acuza că vorbesc astfel- am spus aceste lucruri totdeauna..de aceea nu mi8-am dorit funcții, pentru că știam concepția și atitudinea celor care sunt plătiți să-i învețe pe copii , întâi de toate, să învețe.
    Profesorii nu se mai adună , de vreo douăzeci de ani, în cercuri pedagogice, nu se ține seama de opinii, fiecare guvern dă jos ce era înainte, și tot mereu suntem ca în mitul Meșterului Manole.
    Vorbesc foarte serios- se jertfește, de fiecare dată, copilul.
    Din această cauză spun că vinovați de toate relele sunt toți adulții implicați în educație.

    RăspundețiȘtergere
  15. Cate dezbateri pe aici.

    Mi-o amintesc, draga de ea, numai clasa a II-a si bine ziceti- teme cu duiumul .Mi se pare cam exagerat, poate prea exagerat ..cum sa dai o asemenea tema? in patru randuri(putin) sa-ti exprimi opinia si sa mai si justifici. Mult! Daca as fi unul dintre parintii lor as "comenta" la sedinta in legatura cu acest demers. La varsta ei, nu cred ca are nevoie de asa ceva, eu una n-as avea. Nu trebuie sa mearga toate treptat?

    RăspundețiȘtergere
  16. Lav,
    Nu este ședință..și dacă ar fi, consideră-te invitată din partea elevilor!
    Fii deschisă- spun-ți opinia despre cum simți tu schimbările, că , sigur ai avut parte de schimbări la școală.
    Despre frumoasa cu ochelari roz și ghiozdanul greu cât toate hainele ei , la un loc, știi..textul, zici că este nepotrivit, ”eseul„ , de asemenea..
    Dar aceste ”culegeri „ de care sunt pline -școala, librăriile, tarabele, bibliotecile celor care au un școlar/doi în casă?/
    p.s. nu este obligatoriu să -mi răspunzi.

    RăspundețiȘtergere
  17. Gina, iata unul din motivele pentru care elevii ajung aproape analfabeti fiindca renunta la scoala.Cerintele sunt foarte mari si nu numai de acuma si nu toti copiii sunt niste genii sau au paarinti care-i pot ajuta.
    Ar trebui scoli speciale pentru elitele scolare care pot comenta, analiza rezolva astfel de lectii.
    E valabil si pentru matematica.

    RăspundețiȘtergere
  18. Gabi,
    Sigur, ar putea fi o soluție, se și încearcă ceva pentru copiii superdotați.
    Ceea ce spun nu are legătură cu ei- este vorba de copii normali cărora li se cer rezolvări de situații peste nivelul lor de înțelegere/dezvoltare/imaginație/exprimare a propriilor impresii. ..

    RăspundețiȘtergere
  19. Sărut mâna! Aveți perfectă dreptate, din păcate... Și yic din păcate fără a mai fi necesar să argumentez... Problema este chiar mai gravă deoarece eu nu vorbeam de o culegere sau un caiet ci de un manual. Ce poți să aștepți de la un copil căruia io se predă așa: Dacii, Gallii, Romanii, Hunii, Gepizii. Fără o corelare cronologică, fără evenimente. Doar caracteristici într-o ordine numa de ei știută. E trist, e îngrijorător...

    RăspundețiȘtergere
  20. @Cristian Dima,
    Cu atât mai grav!
    Să zicem că o persoană este suficient de pregătită să conceapă un manual, două, chiar..
    Chestiunea este că a concepe manualul nu este un act privit ca o chestiune de mare onoare, este un mod de a scoate bani, cu orice preț, indiferent care care valoarea cărții respective.
    Indiferent de impactul pe care îl are asupra copilului.
    Urmează o perioadă în care se vor pune în circulație alte manuale. Să gândim pozitiv, nu?
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  21. Adoram povestile lui Emil Garleanu... daca nu ma insel el a scris si MoarteaCaprioarei.

    Am scris in postul precedent clasa a 8-a, desi eram convinsa ca scriu 8 ani. Asta am si vrut sa scriu. Cum spuneati, la o varsta atat de frageda, e nevoie de o altfel de cultura a sentimentelor. Copilul abia incepe sa cunoasca viata, nu il putem speria atat de brutal si prematur.
    Ce-i drept, sunt multe de spus!

    RăspundețiȘtergere
  22. Cine a zis "monstruos" are dreptate.Autorii l-or fi luat din cartile bangladesilor...
    Nici exemplul unei mame crestine, din exemplul de mai jos,nu-i pentru uz didactic.
    Cica, o mama din Africa care mergea cu un copil sugar prin jungla s-a intalnit cu un leu infomeat; "traditia" tribului, in asemenea cazuri, era sa sacrifici copilul...
    Femeia i-a vorbit calm leului,si, totodata, cu miscari prudente, a asezat pruncul sub un copac.
    Apoi a intaritat animalul si a fugit cat mai departe de copac; copilul a fost gasit viu dupa cateva ore...

    Daurel

    RăspundețiȘtergere
  23. Ancuța,
    Povestirea la care te referi este”Câprioara.
    Este un text absolut extraordinar:Atunci când realizam lectura, el se afla în manualul pentru clasa a V-a, plângeam laolaltă cu copiii, oricât de mult încercam să mă ascund.
    ”Moartea căprioarei” este poemul lui Labiș”.Între cele două texte existăo legătură dureroasă-subiectul- aceeași delicată ființă a pădurii- căprioara.În ambele situații sacrificată- omul vrea să supraviețuiască.
    Textele erau atunci foarte bine alese- textul în proză era plasat într-un manual pentru copilul mic- el afla cât de mare este iubirea mamei, cum își pregătește ea copilul pentru lupta vieții.
    Celălalt text- poemul- , situat în manualul pentru clasa a IX-a, când copilul are , deja, o experiență, înțelege mai mult din viață, trata o altă tem--inițierea.
    Două texte absolut extraordinare!
    Mulțumesc, Ancuța!

    RăspundețiȘtergere
  24. @Daurel,
    Da, eu am folosit cuvântul ”monstruos”.
    Sunt texte și texte..se scrie mult.Se scrie bine/frumos/interesant, dar sunt și scriitori care abordează teme riscante pentru anumite vârste.
    Singur, cum bine ziceți, prin Bangladeș, unde viața se trăiește altfel, copiii ar putea afla de mici tot felul de întâmplări, s-ar putea ca educația copiilor să se facă după alte principii.
    La noi, psihologia este alta- senină, ceva mai poetică..de ce să-i mutilezi copilului trăirile?
    Sunt chiar revoltată, de când am citit caietul de exerciții pe care l-am adus în discuție.
    ”Fetele ” astea habar nu au..cred că dacă pot să-și vadă numele pe o tarabă de foi legate între ele, sunt, deja, scriitoare.
    Astea-s vremurile, din nefericire, cum ziceam, foarte grele pentru copii.
    Insist asupra faptului că mulți părinți comit mari erori, pentru că sunt lași.
    O zi bună vă doresc!

    RăspundețiȘtergere
  25. Nu-i problema de clasa a II-a. Si nu-i o problema sa o putem rezolva nici noi, pentru ca nu am fost crescuti în spiritul culturii indiane. Ce sa mai povestim, ca mai toti am vazut elefantul in poze sau pe Animal Planet.

    Cel mai absurd mi se pare tema "sadica" expusa unui copil.

    RăspundețiȘtergere
  26. Manon,
    Gândește-te că , din întâmplare, am ”descoperit „un asemenea text- câte caiete, câte asemenea texte or fi prin materialele cu care se întâlnesc copiii , care nu le fac niciun bine .., dacă ne gândim, chiar provoacă rău..
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere