miercuri, 2 mai 2012

învățământul

este un lucru admirabil, dar e bine  să ne amintim , din când în când, că nimic  din ceea ce merită să  fie știut nu poate fi predat. Oscar Wilde


Ați fost profesoara verișoarei mele. Mă puteți primi și pe mine la meditație? Nu prea  mă simt eu   pregătit, mereu am avut probleme cu  gramatica.
 Am fost surprinsă,  era prima oară când un  copil mă aborda astfel. Vreau să vorbesc cu unul dintre părinți, i-am spus. Seara, m-a sunat mama  lui, care  mi-a spus că are încredere în  alegerea  fiului.
 La început, își făcea temele, punea întrebări, părea implicat. După o vreme, și-a cam pierdut interesul.
-Doamna profesoară, îmi cereți  prea mult. Tata  a construit cea mai tare afacere, are bani  să ne cumpărăm cea mai frumoasă casă din nu știu ce insulă. A învățat  cât să intre în liceu. Facultatea n-a fost o problemă. Asta vreau și eu, orice liceu, de ce adică  să-mi bat capul degeaba, la ce o să-mi folosească mie atâtea  cunoștințe?
Ne-am despărțit  fără  regrete.//
Peste o lună termină liceul.
 L-am revăzut, absolut întâmplător, pe  tată, creatorul imperiului, supărat foc – bacalaureatul este prea greu, doamnă, ce, toată lumea trebuie să fie tobă de carte? Adică de ce să nu intri la facultate  și fără bacalaureat, de ce să nu-l poți  da când îți vine mai multă minte?
 Să vin cu argumente ar fi fost  inutil.
Acasă, am  găsit un email de la o colegă de liceu-
1869,Test de admitere la Harvard

Renumita universitatea americană a dat un anunţ în ziar pentru a atrage cât mai mulţi studenţi.
Din 210 de candidaţi, 185 au trecut testul de admitere.

Subiectele au fost  date publicităţii de The New York, fiind preluate de întreaga presă internaţională.
Acest test este o fereastră incredibilă prin care descoperim ce însemna cândva educaţia de elită din America , notează Good Culture
Totuşi, la vremea respectivă, examenul a fost considerat floare la ureche, dat fiind că din 210 candidaţi au intrat 185.
Publicaţia Good Culture a publicat un material intitulat "Poţi să treci examenul de admitere la Harvard din 1869? în timp ce Business Insider a expus subiectele.

Ce trebuia să ştie, în 1869, un candidat la Harvard?
Pe lângă latină, greacă, greacă veche şi geografie antică, candidaţii trebuiau să aibă cunoştinţe semnificative de artimetică, algebră şi geometrie.
Iată câteva dintre subiectele examenului de admitere la Harvard, din 1869
- Reduceţi următoarea expresie la cea mai simplă formă:
(9a2b2- 4b4) (a2- b2) - (3ab - 2b2) (3a [a2 + b2] - 2b [b2 + 3ab - a2])b
- Un om a cumpărat un ceas, un lanţ şi un medalion cu 216 dolari. Ceasul şi medalionul împreună au costat de trei ori mai mult decât lanţul, iar lanţul şi medalionul costă împreună jumătate din cât a costat ceasul. Care a fost preţul fiecăruia?
- Demonstraţi formula pentru cosinusul sumei a două unghiuri şi deduceţi formulele pentru cosinusul dublului unghiului şi cosinusul a jumătate dintr-un unghi..
- Cât reprezintă 50 lire sterline şi 12 şilingi la o dobândă de 8%, la sfârşitul a cinci ani, două luni şi trei zile.
- Descrieţi traseul urmat de Cei zece mii (un grup de mercenari, majoritatea greci, conduşi de Cyrus cel tânăr în încercarea de a prelua cu forţa tronul Imperiului Persan, de la fratele său Artaxerxes II - n.n) sau desenaţi-l pe o hartă.
- Traduceţi în latină: Cine a fost mai ilustru în Grecia decât Temistocle, care atunci când a fost condus în exil nu a făcut rău ţării sale nerecunoscătoare, dar a făcut acelaşi lucru pe care Coriolanus l-a făcut cu douăzeci de ani înainte.
- Gramatica latină : Care sunt părţile principale ale termenilor : cado, cacdo, tono, reperio, curro, pasco , paciscor.
- Precizaţi toate infinitivele şi participiile de la abeo, ulciscor, indicativul prezent pentru fio, indicativ viitor activ şi prezentul subjonctiv pasiv pentru munio.
- Gramatică greacă: Daţi un exemplu de omitere a unuia sau a mai multor sunete într-un cuvânt sau o frază (pentru a face pronunţia mai uşoară). În ce cuvinte accentul vocalei omise dispare cu vocala?
- Arătaţi cum poate fi aflată aria unui poligon circumscris unui cerc, apoi modul în care aria unui cerc poate fi caculată. Apoi demonstraţi că cercurile sunt unul faţă de altul în aceeaşi relaţie precum pătratele razelor lor.
- Pericle: omul şi politica sa.//
p.s.prietena mea zice că nimeni,  absolut nimeni,   n-ar putea rezolva testul Harvard 1869.
tu ce spui?
cum o fi mai bine? 




15 comentarii:

  1. oh...
    nu cred ca ma incumet la nicio problema!

    nu il minimalizez pe pusti! s-au schimbat modelele, s-au schimbat metodele!
    parca spuneai de o scoala "altfel"; poate ca ar trebui "altfel" de obiective...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. S-o luăm metodic- „școala altfel„ se referă doar la o săptămână dintr-un an școlar- era ceva propus de un fost ministru, între timp, lucrurile s-au schimbat, asta înseamnă că teoria a căzut.
      Nu, categoric, nu sunt de acord nici cu tatăl , nici cu fiul, indiferent cât de bogați vor ajunge.
      Din testul Harvard, cred că aș rezolva partea de latină și tot încerc să aflu cum aș cumpăra medalionul și ceasul. Lanțul ar costa 54 de dolari.

      Ștergere
  2. categoric nu sunt apt sa port un dialog la tema!

    pur si simplu ai "decopertat" in mine ganduri mai vechi... "cei 7 ani de acasa" nu se mai potrivesc deloc astazi!

    cred ca sunt cu adevarat exceptii cei ce razbesc azi prin propriile eforturi!

    daca in general sunt de acord cu ideea ca profesorii din ziua de azi nu mai au exigenta de alta data, la fel de sincer spun ca am intalnit profesori care mi-au spus "domnule Vasile, nu va meditez copiii pentru ca ar insemna sa va iau banii degeaba. nu au nevoie de meditatie, au cunostintele necesare"! nu a fost o curtoazie, baiatul meu a intrat "din prima" la stat, fara meditatie! ca nu a "evoluat", e alta poveste...
    zi frumoasa sa ai, sunt cu ochii pe geam si cu sufletul pe baltile din pozele de ieri...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce să zic, asta cu excepțiile cred că este discutabilă. Sau, oricum, eu înclin să cred că este o falsă teorie pe care mulți o iau drept reală. Poți învinge! Sigur! Trebuie să fii rezistent moral.
      Despre profesori- vreau să cred că ar fi și tineridascăli cu dăruire și talent, rămâne de văzut.
      Ieri , am avut o zi plină - cu de toate. Printre altele, am văzut orașul și am stat de vorbă cu o prietenă, mamă a doi liceeni( tinerii învață în colegiul cel mai tare din oraș, acolo au învățat și copiii mei. Femeia este total dezamăgită, revoltată, speriată- nu se cere NIMIC, nu se fac ore, lecții. Nici nu știe cam din ce li s-ar da teze..
      Se primesc note, dacă se cumpără cartea lui X, nimănui nu-i pasă- copiii se distrează, adulții așteaptă să treacă vremea.
      Ieri, la amiază, orașul era plin de tineret, asta în condițiile în care nu învață toți dimineața.
      Și văzând eu atâta lume , m-am întrebat cine mai muncește oare?

      p.s. „bălțile„ sunt niște heleșteie mari, cum spuneam , în asfințit , scapără tainic!

      Ștergere
    2. incerc sa "metaforizez", la tema: cred ca scoala ar trebui sa reinceapa de la "cunoaste-te pe tine insuti"...
      Iar cel mai bun loc de metitatie pe care il cunosc eu este malul unei ape, in asfintit...

      Ștergere
    3. Da,
      Serile pe malul lacului au sclipiri magice! crezi că te poți cunoaște meditănd? eu cred că te pierzi în propriul labirint de gânduri..

      Ștergere
  3. Ceasul costa 144 de dolari,lantul 54,iar medalionul 18.Ma intreb ce preferi?!
    Matematic nu este un test dificil,pentru vremea respectiva probabil era!!!Imi place insa ca e loc de respiro in el,...am avut parte ca licean de teze de nivel olimpic (cu subiecte din gazeta matematicii),si examene lipsite de mila,parca isi propuneau expre realizatorii testelor sa te incurce prin fiecare subiect.Ne dadeau teme pentru acasa de nu mai aveai timp pentru alte materii...acum amintindu-mi, sincer mi-e sila,au scos untul din noi nu alta!Cand m-am hotarat sa urmez arte plastice ,asta fiind in clasa a XI-a am refuzat sa mai iau lucrurile in serios la maxim cum ni se impunea!Am avut noroc de un profesor extraordinar care m-a inteles.In plus iubea artele plastice!Inainte de el insa am avut o profesoara care NE-A TERORIZAT pur si simplu,curgeau lacrimi grele pe la ore desi cu totii invatam si eram buni si foarte buni chiar!Antiprofesor,fara ioc de rabdare,tact,subiectiva...stiai exercitiul ala dificil(nu prea se incurca ce cele mai usoare,medii)foarte bine,insa daca aveai o mica ezitare la tabla,te expedia in banca si-ti trantea o nota de pomina ...ma intreb acum daca iubea catusi de putin elevii?!
    Nu stiu daca astazi mai traieste,Dumnezeu sa o ierte,dar tare mi-ar placea sa o intalnesc vreodata si sa-i spun cat rau a pricinuit,baremi de-ar realiza catusi de putin.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ceas nu port, am un lănțișor cumpărat din primii bani câștigați pe o meditație cu un copil al cărui tată lucra în Italia, sunt atâția ani câți are fiul meu cel mic, astăzi bărbat( dacă tot lucrăm probleme aritmetic).
    Rămâne medalionul, l-așl prefera, doar dacă ar reprezenta ceva special, am o cruciuliță la care țin, am pierdut-o pe cea cumpărată de la Notre-Dame, am plâns pentru valoarea ei simbolică..
    Și eu am avut profesori extrem de exginți- la chimie, fizică, geografie..Ce teze!! Ce subiecte!!
    La matematică, era o doamna foarte slab pregătită, poate că trebuie să-i mulțumesc, cumva, fusesem o elevă premiantă în gimnaziu,avusesem profesori foarte buni- să-i mulțumesc, spun, pentru că așa m-am îndepărtat de matematică, deși urmam „realul„ și , spre dezamăgirea tatei, am insistat să urmez filologia.
    Nu știu ce să spun despre exigență- am preferat calea de mijloc- adică am dat mult, ca profesoară, și am cerut cam la fel.
    Mulți dintre elevi îmi mulțumesc- chiar acum un ceas m-am despărțit de un copil foarte bun, dezamăgit total de ceea ce se întâmplă în colegiul unde „ învață„ .
    Sigur că sunt destui care, probabil, au altă opinie..

    Știi ce spun eu? să se facă profesor cine simte că are chemare, altfel este vai și amar de bieții copii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu porti ceas?...interesant!
      E important sa dai cat mai mult cu putinta,dar nu poti emite pretentii oricui,depinde de subiect... Cunosc pe cineva care elev fiind nu putea citi o carte.L-am ademenit cumva si i-am dat doua carti mai simple:"Aventurile lui Scatiu si Babusca " si "Fiul muntilor"..le-a citit cu chiu cu vai,nu mi-a fost greu sa-mi dau seama ce efort a fost pentru el...mai apoi i-am dat "Singur pe lume" pe care nu a putut defel sa o citeasca pana la capat,nu pot mi-a spus!Ei insa daca este vorba de activitati practice,sa tamplareasca,sa construiasca,sa repare mai stiu eu ce...este in apele lui,ii place foarte mult,e destoinic,harnic,priceput.Mai mult e o persoana extrem de onesta,sensibila si cu mult,mult bun simt!S-a chinuit teribil sa termine liceul...
      Profesorii totusi fac prea caz cu disciplina lor de parca ar fi piatra filozofala,totul se invarte in jurul ei...studii recente vorbesc de foarte multe tipuri de inteligenta,poti fi un as in filozofie si nu stii insa sa repari o priza,prinzi mult mai greu probleme tehnice decat un corigent la romana sa zicem...uite ca mi-am adus aminte de Petre Tutea care spunea odata ca are un handicap plastic,nu pot desena un ovoid!!!Se simtea se pare chiar complexat!

      PS: De ce trebuie sa cataloghezi un elev cu note proaste,daca el nu are chemare catre o anumita disciplina!Mi se pare o aberatie!!!

      Ștergere
    2. Am avut mai multe ceasuri de mână, întâiul era cumpărat din primul salariu, nu-mi mai amintesc de ce nu-l mai am..
      Un singur ceas mi-a plăcut, îl primisesem de la bunica unei eleve, pe care am pregătit-o, era micuț, orele erau marcate cu pietricele colorate..într-o zi a dispărut, nu știu, poate a alunecat, avea o brățară delicată, poate mi l-a furat cineva.
      Am suferit, de atunci nu mi-am mai cumpărat niciunul, dacă tot port mobilul cu mine, de ce mi-ar mai trebui ceas?

      S-ar putea să ai dreptate, acum, după atâția ani, în care am avut mereu convingerea că LIMBA ROMÂNĂ este regină, parcă aș încerca să văd lucrurile ceva mai „temperat„.. se cere cam mult și totuși, am găsit niște manuale vechi, chiar mă gândeam să vorebesc despre chestia asta.
      Știi ceva? La începutul secolului trecut se învăța mult mai mult decât acum, manualele erau altfel concepute, erau „ luminoase„, clare, limpezi, dar bogate!

      Ar mai fi o chestie- există copii care nu pot pricepe niciodată „subordonatele „ și relațiile lor în frază, dar sunt ” doctori „ în materie de calculator și telefonie mobilă.

      Cine să le priceapă pe toate?

      Ștergere
    3. Ceasul de mana clasic are capacitati protectoare in plan subtil energetic...ma rog asta e un alt subiect despre care ar fi multe de spus...iti recomand sa-l folosesti,mobilul doar indica electronic ora,e doar un marcaj!

      Of...manuale vechi...cand eram copil la tara la bunici am rasfoit asemenea carti,Doamne ce minunate erau,nu ma mai saturam sa le citesc,ce selectii de poezii,povestioare,ce ilustratii grafice minunate...aveau un format mai mic ca cel de astazi mai frumos proportionat,iar pagina era usor galbuie ,mai calda deci,mai primitoare fata de albul de astazi care inhiba,aspect ce tine de expresia lui psihosenzoriala neutra.

      PSCat priveste invatamantul,din punctul meu de vedere ar trebui mult de tot reformat!Ar contribui substantial la o lume mai sigura,mai buna!

      Ștergere
    4. Nu știam, mulțumesc! Involuntar,poate, port două brățări, confecționate dintr-un material special, le-am cumpărat din Spania, îmi sunt foarte dragi, aș dormi cu ele pe mână dacă nu s-ar agăța, cumva..

      Cred că o să fac o postare îântr-o zi cu manualele vechi pe care le am- cel de latină este din 1905, prețul este 1, 60 lei, ediția I Sunt foarte mândră de el. Mai am căteva, au filele gălbui, cum spui. Foaia este plăcută la atingere..Cât despre cuprins, ce să spun- extraordinar!

      Cine să reformeze învățîmântul?
      Așteptam acum ceva deosebit..

      Ștergere
    5. Cred ca ar fi minunat!!!
      Erau zau mai lesne abordabile la citit,altfel structurate,povestite,ilustrate cu mai mult suflet zic eu...imi aduc aminte de un curs de spaniola cu ilustratie in alb,negru si portocaliu, totul era atat de placut regizat pe capitole...sa tot inveti din el cu placere...astazi sunt ultrasofisticate si zau nu ma inspira cum s-ar spune ...insa l-a dat fratele meu cuiva care vroia sa plece in Spania,si dus a fost!(nu i-as fi permis defel sa-l dea,nu am stiut,m-am suparat rau pe el atunci)Copil fiind presasem flori intre care multe petale de trandafir...Doamne cand il deschideai mirosea Fantastic,nu doar de la flori dar stii tu si acel miros al cartilor vechi,il gasisem intr-un pod la bunici si-mi petreceam vacanta invatand spaniola,,,ajunsesem departe cu studiul la gramatica,,,of,avea chiar si ceva din parfumul acelui pod cu fan,nu exagerez sa stii!!!

      Cartile zau ca nu-s de dat,mai mereu ramai fara!

      Ștergere
  5. problemele de matematica sunt cel mult de clasa a 9-a; eu si dupa 30 de ani de cand am terminat clasa a 9-a stiu sa le rezolv; am si o banuiala, problema cu poligonul circumscris n-a fost tradusa corect/complet.
    Mai ganditi-va cu imprumutatul cartilor; cartile trebuie sa fie citite; ca sa fie citite trebuie sa circule; daca pretul platit pentru citirea cartilor este pierderea/uzura/murdarirea unora dintre ele - asa sa fie! Putine sunt cartile care au valoare de monument istoric - acelea pot sta intr-o vitrina.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Felicitări pentru câtă matematică știți!
      În privința împrumutului cărților,am spus că am înțeles-o pe doamna cu afișul, eu împrumut cărți, deși nu toate mi-au mai fost restituite.
      S-a întâmplat să-mi trebuiască o anume carte și să n-o mai găsesc.

      Ștergere