luni, 7 mai 2012

la răscruce, în doi

Când am primit   de la fosta mea colegă de liceu mănunchiul de sfaturi extrase dintr-un manual  conceput  în 1955, avându-le  drept  destinatare pe  proaspăt căsătoritele doamne sau pe  aspirantele la titlul de femeie la casa ei, recunosc, n-am  reflectat deloc asupra celor scrise acolo.
 Am citit, m-am distrat, pentru câteva clipe le-am avut în fața ochilor pe  tinerele cu panglicuțe în cosițe, ținând două degete în dreptul buzelor, semn că  ai lor  micuți  dolofani să se retragă  în pătuțuri, că vine tata, dacă aș deschide o paranteză, aș putea zice vezi tu pe dracu, hai, recunoaște că nu-ți este deloc străină expresia..
Astăzi, acum, în clipa asta, chiar mă gândesc la ce am citit în manualul cu pricina.
 Fetele de  măritat, orășence sau  țărănci, învățate sau fără școală, veneau cu  cinstea și  cu zestrea
Ca  o compensație, cumva, pentru ce urma să se întâmple.
 Soția era sortită să rămână acasă,  să facă și să crească copii, gătea, spăla, primenea..unele, cele bogate, aveau ajutoare, așa că își puteau permite să aloce timp  zilnic  pentru a se păstra frumoase și proaspete pentru când venea EL acasă, obosit, de la  muncă.
Pentru el, așadar.
 El aducea banii.
Femeia, vorba lui Tibi, era, într-un fel, sclava.
 Lipseau lanțurile.
Citeam pe undeva, parcă Rousseau zice  că ne naștem liberi, dar toată viața purtăm lanțuri..
Revin  la tânăra  de atunci  și o  văd- toată ziua face aceleași treburi pentru casă, dar nu uită să  se dichisească. 
De ce? Pentru el
Să se simtă el bine, când vine, el poate fi un pic mai frumos decât dracu, zicea bunica, mă rog, nu este regulă..ea- obiect decorativ vorbitor, și uite așa  trecea viața.//
Astăzi, 2012, la  mai bine de juma de secol.
 Multe s-au schimbat, multe au rămas.
 Zestrea există,  o aduce el- casă, mașină, cont, poziție socială. Să fie băiat bun, zic părinții, să fie sexi, zice ea, și , neapărat să aibă cont.
 Unele sunt mai puțin pretențioase, nu contează vârsta,  nici înălțimea, nici  circumferința.. important este contul.
Fetele  se aduc pe ele, serviciul se numește job, în multe cazuri , cei doi sunt foști  colegi de facultate/serviciu etc.  Nu este obligatoriu certificatul de căsătorie, biletul vacii îi spune cineva, există căsătorie de probă, cred că este cea mai adevărată .
Dacă ambii lucrează, ceea ce îi unește  ar fi cariera,  stresul,  creditele, dacă  n-a venit și contribuția parentală. 
 Ziua- muncă, trafic, el , mașină, ea , mașină, colegi, competențe, euri, masa la restaurant cu  gașca de la serviciu,  casa este locul unde vin să facă duș, să se schimbe, vorbe, facturi, telefoane, unde este încărcătorul, una alta, serile  sunt tot mai scurte și cam la fel-politică, pe ecranul televizorului tot mai multe fete dezbrăcate, este criză mondială,  francezii au ieșit din casele lor , 80% s-au dus la vot,  somnul, deșteptătorul, tocmai când somnul este mai dulce, ziua următoare,  mașina pornește mai greu, se mai naște câte un copil,  bonă, pamperși, grădiniță particulară, prin bucătărie  doamna trece rar- totul  se ia de pe raft,  în locul panglicuțelor, se merge la sală, bronz artificial,  sâni artificiali..
Și atunci, ca și acum, există reguli, viața adevărată  este dincolo de ele, fiecare  ființă, fiecare familie își  duce propriul drum.
În linii, coclauri, poteci,  direcții  mereu schimbate..
Greșesc? 
p.s uitasem să-ți spun că românul  n-a uitat să zâmbească- ascultă!
 Pentru că astăzi, domnul Ponta are o zi  specială,  n-au întârziat să apară poantele.
 Cică :
 -lista cu membrii  guvernului  de formula I  va fi anunțată   pe la 21, 15, ca să-și facă și crinul somnul de frumusețe,
-planul de investiții al Guvernului  se anulează, deocamdată, banii fiind dați pensionarilor. Nu de alta, dar să nu moară toți până la votare;
- sute de tineri , cu  pixuri, coli, laptopuri  etc..așteaptă, deja,  în Piața Universității, lista cu noii guvernanți, ca să-și strige, în sloganuri, bucuria;
-domnul Mircea Diaconu  îl va interpreta pe ministrul culturii, cortina este transparentă,  nu se știe câte acte are  noua piesă;
- domnului prim- ministru în așteptare îi place mult Bacovia, de aceea,  o preferă pe doamna Rovana Plumb  la Mediu;
-este un banc cu domnul Marga și limba română,   se spune doar la ureche(a) externă;
-potrivit  părerilor unor ziariști, noul guvern ar fi cel mai  bogat din istorie,și dacă nu este,  va avea grijă să fie!

Nu-i așa că ziua de luni este cea mai simpatică din toată săptămâna?




18 comentarii:

  1. Servus, Gina!
    Chiar că mi-ai făcut această zi extrem de simpatică. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Știi cum se zice- luni , va fi nițel răcoare, altfel bine și mult soare!

      Ștergere
  2. exact, exact...
    acum glumesc şi eu, ai uitat să "expui" pătura escrocilor, din care fac parte cu brio, constat...

    uite vezi? nu degeaba am ridicat sprâncenele când am întâlnit textele tale...
    iată cum desconspiri şi "a treia cale":
    1 - melancolia amintirilor;
    2 - vraja faldurilor catifelate;
    3 - sprinteneala umorului contemporan...


    hmmm, pun pariu că o să intervină un anonim care va spune: atenţie, atenţie! eşti o victima potenţială!

    oricum, dacă textul e jos pălăria, fotografia cu "bijuteria-cătuşe" e Geni-ală!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Când facem lucruri serioase, suntem gravi, luăm în calcul tot felul de circumstanțe, precauții; lucrurile mărunte , de care rareori ținem seama, vin de la sine, firesc, natural.
      După o vreme , ne dăm seama că tosmai ele au dat farmec zilelor.
      Ca sarea și piperul.
      p.s. căutam lăcățelul de multe zile, a apărut, pur și simplu, de asta l-am luat în seamă, iar el,împăunându-se , și-a ocupat locul între amăgitoarele podoabe!

      Ștergere
  3. Anul 1955? Dar femeile lucrau pe atunci. In unele filme erau fruntase. Parca imi amintesc de un film cu Papaiani si colectivizarea. Ea nu-l voia pentru ca nu se inscrisese in CAP.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E, de, ce să zic, era abia începutul unor vremuri „noi”, fetele veneau de la țară, se angajau în fabricile primitoare, voiau buletin de capitală.

      Cele cărora li se adresa manualul despre care vorbim erau născute și crescute în oraș.

      Ștergere
    2. Adica este (era) vorba de discriminare?

      Ștergere
    3. N-aș merge chiar atât de departe cu presupunerea.Mă gândesc că fetele plecate de la „ coada vacii„ aveau , pe atunci, un fel de pudoare, ele veneau în oraș să câștige un ban cinstit, să-și facă „un rost„, căsătoria cu un „ domn„ nu prea cred că figura în lista lor de obiective. Zic și eu..
      Între timp, adică , la o juma de secol, altă făină se macină la moară..

      Ștergere
  4. Da, fiecare familie isi duce propriul drum. Perfect adevarat!
    Eu sunt in total dezacord, cu asa numitele casatorii de proba, de coniventa, concubinaj, sau cum le-or mai zice, si le repudiez.
    Nu draga, iei la pachet, tot ce inseama casatorie: bune/ rele; ras/plans; impliniri/dezamagiri; bucurii/tristeti; caliatati /defecte.In aceasta lume avem parte de toate. Cum ar fi sa zic :imi iau jucariile si plec, pentru ca am chef sa ma joc cu altcineva.Imi place sa zbor, din floare in floare, si sa culeg ce e mai bun.Hm,exclus!
    Nu asa se ajunge la implinire. Esti implinit atunci cand privesti in urma si constati ca, ai reusit sa tii piept furtunii ca, ai ramas in picioare si ca, in pofida tuturor dificultatilor, esti alaturi de omul cu care ai pornit la drum.

    Lidia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragă Luli,
      Cum spuneam, suntem diferiți.Tocmai de aceea, nu te voi contrazice, deși eu susțin „căsătoria de probă”.
      S-o luăm metodic- doi tineri sau mai puțin tineri se întâlnesc, petrec mai mult sau mai puțin timp împreună, se îndrăgostesc și se căsătoresc. O vreme, merge. Apoi, se întâmplă ceea ce auzim la tot pasul- neînțelegeri, agresiuni etc. Urmează divorțul, nervi, stres, copii folosiți ca niște mingi, cemai, drame!
      De ce să se ajungă aici? De ce să se scrie acel petic de hârtie care poate provoca atâta durere, la anume moment?
      În familia mea , în neamul meu , n-a existat divorț. Așa am fost crescută, cum spui tu, totul până la capăt.
      Eu nu le-am transmis copiilor mei o teorie în acest sens. Fiecare este stăpânul propriilor decizii.

      Ar mai fi ceva- de ce să ții cu tot dinadinsul pe cineva înlănțuit dacă nu mai există iubire? Doar pentru că la început au fost doi?

      Ștergere
  5. Buna seara, doamna Gina!
    Foarte adevarat spuneti.
    Ce pot sa spun, nu sunt absolut deloc de acord cu casatoriile astea din interes si nici cu casatoriile de proba (concubinajul), dar se practica si unii le considera cool. Poate ca unora asa le place sa fie mereu in "drivetest" sa schimbe partenerii ca si lenjeria intima.
    Nu stiu, oi fi eu mai demodata, tocmai pentru ca am crescut la tara si conjunctura a facut, sa fim crescuti, trei frati inca de mici, numai de mamica, care era si este o femeie foarte severa, ( trebuia sa fie, alfel poate nu izbutea cu noi) si care ne-a impus niste reguli foarte sricte dupa care sa ne coordonam viata, credinta si integritatea, iar noi o iubim enorm de mult si-o respectam si ii suntem recunoscatori pentru toate sacrificiile pe care le-a facut pentru incat, noua, sa ne fie bine.

    O seara minunata va doresc, doamna Gina! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ștef,
      Dacă ar fi să vorbesc despre exigența tatălui meu nu doar în privința căsătoriei, cred că te-aș emoționa puternic, ca să mă exprim eufemistic.
      Tăranul are un anume tip de mândrie, care nu acceptă nicio abatere de la un anume cod. Este codul familiei.
      Să revenim la conceptul de căsătorie de probă. Să nu se înțeleagă că aș fi adepta zorului din floare în floare sau cum folosești tu metafora schimbării partenerului ca și cum ar fi un anume articol de îmbrăcăminte.
      Nu ! Categoric nu!
      Cred și susțin că persoanele, care decid să se căsătorească în fața lui Dumnezeu, trebuie să știe dacă între ele există o compatibilitate cât mai aproape de a fi acceptată, fără rețineri, de ambii parteneri.
      Și reiau ideea- de ce să ții cu dinții să păstrezi pe cineva alături, dacă nu mai există iubire?

      Ștergere
  6. E adevarat ca ''manaci un sac de sare cu un om si tot nu-l cunosti'', dar nici coabiarea nu e infailibila.Are multe consecinte ascunse.
    Concluziile cercetarilor realizate de universitati din Canda, Suedia, Noua Zeelanda si Statele Unite demonteaza asteptarile conform carora relatiile premaritale conduc ulterior la stabilitatea relatiei in casatorie. Datele obtinute demonstreaza ca intre 50% şi 80% dintre cuplurile care au convietuit anterior casatoriei ajung la divort, comparativ cu cele care nu au coabitat anterior casatoriei. De fapt, unii cercetatori vorbesc de „efectul de coabitare“, care in timp, este asociat cu reducerea stabilitatii in cuplu, cresterea conflictelor, tensiunilor si, in final, cresterea numarului de divorturi.
    Lidia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Luli,
      Total de acord cu tine în privința subiectivității oricărui fel de „angajament„.
      Noi avem aceeași vârstă, am primit cam același tip de educație, avem căsnicii care numără mulți ani.
      Nu discutăm aici problemele personale, discutăm problema, în principiu.
      Nu mă va convinge nimeni că o ființă trebuie să suporte „chinurile „ unei legături, pe viață, doar pentru că există o hârtie semnată.. de aceea, susțin căsătoria de probă.
      Dacă m-ar auzi părinții mei, m-ar sancționa aspru de tot.

      Ștergere
  7. Coabitarea- era scris in mesajul de mai sus, dar am ''inghitit'' o litera.
    Ultimul meu argument este evident, si cel religios.
    Casatoria este un dar al lui Dumnezeu catre om. Nu omul a inventat casatoria, ci Dumnezeu, inca de la inceput, a facut pe om „barbat si femeie” (Facere 1, 27). Creand primul om, pe Adam, Dumnezeu l-a creat spre a iubi, spre a fi in comuniune cu El si cu alti oameni. I-a daruit apoi o sotie, creandu-o pe Eva, intrucat „nu este bine sa fie omul singur” (Facere 1, 18). De atunci incepe aceasta minune a existentei omului: daruirea reciproca a sotilor, in casatorie.
    Lidia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Luli,
      Nu intru în discuții pe teme religioase, nu mă consider pregătită. Argumentul meu în vederea susținerii căsătoriei de probă este că , adesea, cănd într-o căsătorie nereușită sunt copii, ei au cel mai mult de suferit.
      Am uitat să-ți spun că am auzit proverbul cu sacul de sare , într-un moment care, deși era trist, m-a disrat . Am și scris la vremea potrivită o postare.
      Un tip , dintr-un bloc vecin fusese abandomat de către soție. Ulterior, am aflat că era un mare băutor de bere..Aplecat către motorul mașinii, repara ceva acolo, asta repeta întruna- mănânci cu nevasta un sac de sare și tot n-o cunoști!
      Cam așa se întămplă.. nu cred că ajungem să ne cunoaștem cu adevărat, oricât de longevivă ar fi căsătoria.

      Ștergere
  8. Despre zestre,casatorie si casnicie nu comentez, deoarece mai am o fiica de maritat...De altfel,inafara de cei din familie, nici nu m-ar crede nimeni; din cauza ca m-am tot laudat, vin vizitatorii la noi ca la Mekka...
    PS.Bancurile sunt ultra-actuale; mai ales ca se refera si la nefericitul sot al Dianei Lupescu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și fiul meu cel mic este necăsătorit. Nu știu dacă să mă laud sau să iau lucrurile așa cum sunt.
      p.s. Doamne, ce mult mi-a plăcut respectivul domn în căteva filme ( pe vremuri)..

      Ștergere