marți, 1 mai 2012

la Rovine, în câmpii

Revărsat  pe multe ulițe, unele mari, curate, umbrite de castani în floare, altele, înguste, ocolind un dâmb înverzit , un heleșteu încărcat  de iriși  bogați, aplecați mângâietor  către tufe de răchită, satul și-a deschis larg porțile sufletului.
De oraș, îl desparte o aruncătură de băț.
 Plecați , care pe unde, fiii satului  se întorc la casele  părinților.
 De data asta, nu i-a chemat  doar târgul anual al Găleșeștilor, pe care domnul Radu-Vodă, pe la 1501,  l-a consfințit, dând pravilă , ca în fiecare an, în a doua duminică  de după Paște  să se adune lumea, să vândă și să cumpere, să petreacă  și să se bucure în săptămâna luminată
Bătrânul sat  Țuțulești și-a luat numele de la întâiul locuitor, un cioban cu căciulă țuțuiată, luptător în oastea domnului  Mihai- Voievod Viteazul, care l-a făcut stăpân pe un lot , unde el și-a ridicat o casă.//
 În sala destinată întâlnirii fiilor satului , s-au adunat toate vârstele. Neamurile se recunosc mai ușor, ceilalți iau loc în bănci, ca niște școlari cuminți, albiți de anii care și-au pierdut șirul, stângaci, timizi, caută din ochi punți de conversație.
Tu ești matematicianul, ajuns meteorologul- șef? măi , am fost colegi de clasă, nu mai știi ce ne pățea pielea cu doamna Fantaziu? Nu ești dintr-ai lui Drăghici? Tu ești al lui Gogu lui Tudorică,  v-au luat comuniștii moara, cine stă în casa voatră? Săru mâna , Aurica,  am auzit  că te-ai făcut profesoară de română, ce te mai trăgeam de cozi,  că nu mă lăsai să fur și eu o un cuvânt -două  din  lucrarea ta.

 Rumoare, strângeri de mână, cum trec anii, măi frate..//
De ce scriu despre această comunitate argeșeană? 
Într-un fel , prin căsătorie, și eu am legătură  cu lumea adunată  în această splendidă  zi  într-una din  sălile modeste ale școlii, care , începând de astăzi   se va înnobila, primind  numele unui dascăl desăvârșit- profesorul  Gheorghe Toma, fiu al satului, elev  al școlii Găleșești, licean în Pitești, în  actualul colegiu Brătianu, student  al eminențelor- Simion Mehedinți și Nicolae Iorga, dascăl , mai întâi în satul natal, apoi în liceul unde a învățat, inspector școlar , bună parte din cariera sa metodică, autor al multor manuale școlare.//
Toți ascultă  uimiți cuvintele neobositului  domn octogenar Gheorghe Pană, care împărtășește momente din viața respectatului său dascăl. 
Vorbele se aștern frumos, chipurile  din bănci  se emoționează  de câte aud, multe le știu , fie că le-au trăit, fie le-au fost povestite  de  rude și prieteni.//
Ani de-a rândul, le-am vorbit elevilor mei despre splendidul poem Scrisoarea III, recitând , de fiecare dată, cu pasiune,  nemuritoarele versuri eminesciene . 
Recunosc smerită că nici chiar atunci când a trebuit să pregătesc un amplu program cu  elevii școlii nostre,  care a primit numele  domnului de țară și de neam, Mircea cel Bătrân, nu m-am întrebat și nici  nu mi-a spus vreodată vreunul dintre profesorii de istorie unde s-ar presupune că  ar fi fost locul bătăliei   dintre oastea lui Mircea și puhoiul otoman..
 Ascult vorbele înflăcărate ale octogenarului domn Gheorghe Pană, inițiatorul complexei acțiuni de astăzi. 
 Vorbitorul nu mai are vârstă, are doar suflet- Rovine, plural de la rovină, adâncitură,  surpătură de teren, râpă mocirloasă capătă dintr-odată o sonoritate specială. 
Se aud altele nume- Tufele roșii, Drumul omorului, La parapet.
Intr-o documentata lucrare , bazata pe informatii stiintifice, profesorul Ion Alexandru, sufletul acestei manifestari, ne poarta cu gandul pe meandrele toponimice ale unor vremuri frematand  de istorie, adusa la timpul prezent//
Dincolo de sat, se întinde câmpia, cândva un teren mâlos, împrejmuit de păduri tainice. Se citează numele unor cercetători, între ei și un  profesor piteștean- Nania, care au  întreprins studii aprofundate, au participat la săpături, descoperind  în spațiul  din afara satului   -oseminte umane  și de cai, potcoave, arme,  coifuri, platoșe.
 La doi pași de sat, începe istoria.//
 Când am ajuns,  soarele se lăsa către asfințit .
Vâlcele, coline, câmpie  cât vezi cu ochii, un heleșteu primind pe luciul apei, din înalt, sulițe vii.
Locul își doarme  somnul lui odihnitor,  generoasă, câmpia  a primit modernizarea- cabane,  autoturisme, câteva  bărci , la marginea Lacului Popii.

Orășenii veniți să-și petreacă însorita minivacanță la  început de mai nu știu că  adâncul pământului mustește de istorie.
 Soarele se rostogolește dincolo de zări,  timpul își țese mersul  în rotocoale de galben și roșu, cerul se unește cu pământul, trecutul își  ține în  suflet istoria,  prin legende păstrate din tată în fiu.
 Spune  bătrânul domn Pană că  de la ilustrul său profesor ar fi aflat că atâta măcel ar fi fost pe colinele din jurul satelor  de astăzi- Găleșești, Țuțulești, Suseni, Odăieni, Mocanca,  Șerbănești, , Mozacu,  atâta sânge românesc și turcesc ar fi curs, că mulți ani după aceea, copacii ar fi avut frunze roșii..
Tufele roșii..//
Și din  neguri, dintre codri, tremurând s-arată luna.
Doamna  mărilor  ș-a nopții varsă liniște și somn.
Lângă  cortu-i , unul dintre fiii falnicului domn
Stă zâmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte
S-o trimită dragei sale, de la Argeș mai departe.
De din vale de Rovine..//
Se schimbă guverne, se desfac și se fac alianțe, viața curge , uneori liniștit, alteori năvalnic..
Reîntorși pe la vetrele străbune,  fiii rescriu istoria. 
 Când lumea este  tot mai puțin interesată de ieri, de cultură , de înaintași , de istorie, într-un sat, ca multe altele din țara asta,  o mână de oamani pasionați   înființează o societate culturală   rurală- Rovine
Ei lasă  celor ce vin  mărturia că trecutul este viu.
 Să fii mândru  că stai sus, numai atunci când  nu ți-e rușine  să-ți aduci aminte  cine te-a adus acolo. Nicolae Iorga.//
 N-am consultat  niciun  document în legătură cu relatările de mai sus, mi-am  exprimat  gândurile primite ca  dar,  în ultima duminică de aprilie, de la niște oameni  minunați.//

Inchei cu un gand, auzit, candva, undeva: 
Omul este singura fiinta , care poate sa priveasca cerul!

22 de comentarii:

  1. Un coltisor de minunatie...Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vera,
      Adesea, adevărata frumusețe este la nici doi pași de noi.Trebuie doar s-o găsim.

      Ștergere
  2. Gina ai propensiuni de istoric.Fara sa fi consultat documente, ne-ai prezentat o veritabila fila de letopiset.Felicitari!
    L

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Luli,
      Mă înclin în fața gândului tău!

      Nu am avut timp să caut informații. Urmează s-o fac .

      Ștergere
  3. Frumoasa prezentare! O zi frumoasa iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  4. mai e nevoie sa scriu ca pur sis simplu absorb textul?... are amprenta altor locuri si oameni dar se apropie uluitor de mult de ceea ce simt si vad cu sufletul...
    iar fotografiile din peisaj pur si simplu ma farmeca...
    felicitari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ca de obicei, tu găsești cuvinte „însorite„!
      p.s. am multe fotografii, poate că mai adaug..

      Ștergere
    2. a, nu e vina mea, totul se trage de la acele superbe lacuri...

      Ștergere
    3. Nu știu cum or fi dimineața, în asfințit erau dumnezeiești!

      Ștergere
  5. Dintotdeauna conducatorii au fost zgarciti cu conțopistii,arhivarii...; cu bugetarii...
    Sunt mai rentabili tinichigii (auto) si chelnerii.

    RăspundețiȘtergere
  6. Radu- Vodă, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul erau, categoric, excepții!

    RăspundețiȘtergere
  7. Gina, te informez ca, exista cronici turcesti, sarbesti si bizantine, care amintesc doua locatii posibile ale bataliei de la Rovine( pe raul Arges si respectiv, pe raul Jiu) si de asemenea, doua date ( 10 oct.1394- dupa o cronica sarbeasca si alta, in 17 mai 1395, dupa izvoare bizantine).
    Istoricii care plaseaza evenimentul undeva aproape de raul Arges se bazeaza pe mentionarea denumirii „Arkâş”, sau „Arkaş” in surse turcesti si pe faptul ca cel mai apropiat drum de la Dunare spre capitala tarii, trecea peste acest rau. O localizare probabila ar fi Tutulesti (judetul Arges), pe Valea Gliganelului, unde exista o padure numita Rovina, un toponim „putul lui Baiazid” si traditii populare despre o batalie cu turcii data cu cateva zile inainte de sarbatoarea Sf. Parascheva (14 octombrie).
    In privinta deznodamantului bataliei, punctul de vedere traditional al istoriografiei romanesti, care sustinea ca a fost o victorie categorica a romanilor, pare contrazis de desfasurarea ulterioara a evenimentelor (inlocuirea lui Mircea cu Vlad, pe tronul tarii).
    Studiile mai recente (D.I. Mureşan, 2003) nu exclud o victorie turceasca sau un deznodamant indecis.
    Lidia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lidia,
      Îți sunt recunoscătoare pentru asemenea informații!!
      Dă-mi, te rog frumos, și mie „sursele„!Eventual, pe mail.
      Cele mai bune gânduri!

      Ștergere
  8. La astfel de intalniri nu am fost, insa am vazut la televizor la emisiuni alte televiziunilor locale.Cred ca astfel de evenimente sunt sarbatori pentru comunitatile locale si motive de bucurie si mandrie.
    te felicit, Gina pentru gestul tau si talentul de povestitor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Gabi,
      Sunt , mai ales, motive de mari emoții cu prieteni, colegi, profesori- un fel de arc emoțional , care neagă timpul.

      Ștergere
  9. Mulțumesc frumos pentru invitație!

    RăspundețiȘtergere
  10. Buna seara, doamna Gina!

    Tare mult mi-a placut prezentarea d-voastra. Am citit si-am recitit cu emotie cuvintele d-voastra si sunt atat de incantata ca in tara noastra exista oameni atat de minunati, ca d-voastra si ca pe cei ce i-ai nominalizat in text.

    O seara minunata va doresc, doamna Gina! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ștef,
      Sunt mulți oameni buni, frumoși pe dinăuntru, trebuie doar să avem răbdare să-i descoperim!
      Viața este frumoasă oricum!
      Seară bună!

      Ștergere
  11. Frumoasa aceasta intalnire a fiilor satului. Am vazut-o si pe d-na farmacista Cornelia Toma pe-acolo. Si sa stii ca-ti citisem acest articol inca de alaltaieri. Daca nu comentez, nu inseamna ca nu citesc ceea ce scrii. Mai ales ca esti printre putinii pitesteni care se mai tin de bloggereala.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te referi la doamna roșcată? Este fiica profesorului al cărui nume îl va purta școala despre care vorbeam!
      Mă țin de bloggereală , zici?
      Da, dacă mă gândesc că tu, și când glumești, spui chestii serioase, cam așa ar fi!

      Ștergere
  12. buna ziua, familia mea se trage din familia dinescu si popescu din tutulesti, stie cineva ceva despre aceste familii?:)

    RăspundețiȘtergere