joi, 3 mai 2012

nocturnă de mai

Ador serile senine de joi. 
De acum, mă întorc pe jos de la concert. Noaptea are ceva din blândețea fustei lungi de catifea, în falduri moi. În lumina albastră a felinarelor, Strada Mare este un furnicar cuminte, fără glas.  În piațeta teatrului, fântâna își susură dansul cochet,  în stropi sidefii. Între pământ și cer, vocile se topesc în parfum de lalele. 
Disc aurit, măreț în solitudinea-i regească, luna își sprijină cotul amăgitor în batista străvezie,  țesută în puzderie de stele.
 Îmi fuge gândul la Ion Minulescu. 
La crepusculare-i romanțe, în ritm de mondial..

Te invit la o plimbare nocturnă în orașul  meu!

Ion Minulescu - Va fi..."


Va fi-ntr-o noapte caldă de mai.
Când vei intra
În parcul meu,
Nisipul aleilor deşarte,
Îmbrăţişănd pantofii tăi albi, va tresări...
La revederea celei venite de departe
Copacii vor zâmbi...
Ferestrele-mi închise se vor deschide iar,
Şi-n vazele uitate pe albe etajere,
Buchetele uscate de alb mărgăritar
Vor palpita
Ca-n ascultarea unui demonic Miserere!...
Va fi-ntr-o noapte caldă de mai.
Când vei veni,
"Olimpia" din cadru-i îţi va surâde iar,
Ceasornicu-n perete va respira mai rar

Şi mutele covoare, pe jos, vor tresări...

























Pentru Lidia!


25 de comentarii:

  1. MINULESCU a fost poetul tineretii mele.
    Imi imbata sufletul cu emotii, nuante si ganduri...
    Poeziile lui imi par un noian de sensibilitate si profunzime, iar sufletele sensibile pot extrage intotdeauna esentialul, din stihurile sale...
    - Minulescu ''nu era un barbat frumos,era insa impunator, avea un nas mare (vanat mereu de caricaturisti)era imbracat corect , avea niste fulare colorate si, citea foarte frumos din versurile sale- facand astfel, *ravagii* printre doamnele, din epoca''- scria Tudor Vianu.

    Gina iti readuc, in atentie, o poezie de-a sa, care imi place mult.

    De ce-ai plecat?...
    Tu nu stiai
    Ca-n luna mai,
    Prin muntii cu paduri de brad,
    Oricine-ar fi - femeie sau barbat -
    Potecile te duc spre Iad,
    Si nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?...
    De ce-ai plecat
    Cu vântu-n parul tau vâlvoi,
    Când nici un glas nu te-a chemat?...
    Tu nu stiai
    Ca-n luna mai
    Potecile sunt înca pline de noroi?...
    De ce-ai plecat?...
    Tu nu stiai
    Ca-n luna mai
    E luna primului pacat -
    Pacatul, care dintr-o gluma
    Te prinde-n lat si te sugruma
    Si-apoi te-arunca-afara-n ploaie,
    În lada cu gunoaie?...
    Opreste-te!...
    Priveste-n jurul tau...
    Si daca nu ti-ai murdarit
    Pantofii de noroi,
    Fa-ti cruce
    Si întoarce-te napoi!...
    Fa-ti cruce
    Fiindca n-ai pacatuit
    Decât în vis...
    Si visul s-a sfârsit!...
    _________
    O tempora, o mores!...

    Lidia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lidia,
      O fi cineva care citindu-l pe mereu enigmaticul Minulescu, să nu fi fost vrăjit de amăgitoarele-i promisiuni?

      În Pitești a cunoscut ”ispita„, s-a ascuns printre alegorii și spovedanii, a simțit gustul amar al trădării, sub măști și lampioane, a fost „ corigent la limba română, declarând, fără ezitare-
      N-a fost nimic din ce-a putut să fie,

      Şi ce-a putut să fie s-a sfârsit...

      N-a fost decât o scurtă nebunie

      Ce-a-nsângerat o lamă,

      lucioasă, de cuţit!...

      Nu sunt ce par a fi -

      Nu sunt

      Nimic din ce-as fi vrut să fiu!...

      Dar fiindcă m-am născut fără să stiu,

      Sau prea curând,

      Sau poate prea târziu...

      M-am resemnat, ca orice bun crestin,

      Şi n-am rămas decât...

      Cel care sunt!..

      Orașul adolescenței i-a dăruit inspirație pentru „Acuarelă„, pe care i-a dedicat-o Claudiei Millian
      In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana
      Orasenii, pe trotuare,
      Merg tinandu-se de mana,
      Si-n orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana,
      De sub vechile umbrele, ce suspina
      Si se-ndoaie,
      Umede de-atata ploaie,
      Orasenii pe trotuare
      Par papusi automate, date jos din galantare.
      In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana
      Nu rasuna pe trotuare
      Decat pasii celor care merg tinandu-se de mana,
      Numarand
      In gand
      Cadenta picaturilor de ploaie,
      Ce coboara din umbrele,
      Din burlane//

      sau pentru „ Romanța cheiii„

      Cheia ce mi-ai dat aseară -
      Cheia de la poarta verde -
      Am pierdut-o chiar aseară!...
      Dar ce cheie nu se pierde?
      Cheia ce mi-ai dat aseară
      Mi-a căzut din turn,
      Pe scară,
      Şi căzând, mi-a stins lumina.

      Cheia ce-am pierdut aseară
      Am cătat-o ;
      Dar pe scară
      Era noapte ca şi-afară -
      Noapte ca sub boltuita
      Cupolă de mănăstire,
      Când s-au stins pe la icoane
      Lumânările de ceară.//

      Ștergere
  2. Nu pot ignora formatia ''Mondial''- care nu a avut antipatizanti niciodata- si care a facut voga, in epoca, datorita melodicitatii pieselor,dar si vocii lui -Gabriel Dragan-.
    L

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lidia,
      La vremea când „Mondial„ ne învăluia emoțiile în amestec de „rock„,„ hard rock„„beat„, noi aveam în gând spaimele tezelor și ale bacalaureatului.
      M-am îndrăgostit prima oară într-o seară de mai, amândoi eram liceeni timizi- el știa o poezie de la un văr mai mare „Silvy, Silvy, tu ești iubirea senină/din noaptea cu lună de mai„, atât îmi amintesc, îmi scria într-un oracol, ascus de ochii pedagogilor.
      Ascultam ”De va veni la tine vântul„..

      Ștergere
  3. îl parodiez pe Omar Khayyam dar cu blândeţe-tristeţe:
    "puţină apă şi puţină păine
    şi o plimbare-n noaptea parfumată"...

    într-un alt colţ de "mondial", citesc "tinzându-mi dreapta, în deşert..."

    RăspundețiȘtergere
  4. Cum sunt rostuite toate pe lumea asta- aseară, m-am întors acasă de la concert, cu doi foști elevi, soră și frate, el , revenit într-o scurtă vacanță din îndepărtata Canadă..câte n-am vorbit, le-am reamintit numelele diriginților,ne-am înveselit, am lăcrimat, am simțit aburul uțor al trecerii timpului..

    RăspundețiȘtergere
  5. e, cred că acesta este supremul premiu al unui cadru didactic, generaţii de amintiri ce vă trec pragul sufletului...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-o să te superi, nu-mi place sintagma „cadru didacitric„, eu sunt profesoară!

      Ștergere
    2. eu îmi cer scuze, am vrut să mă refer şi la învăţători, şi la... ce-or fi, nu cunosc ierarhia!

      Ștergere
    3. E, nu !
      Nu este vorba despre ierarhii, expresia , în sine, este rece.
      Mie îmi place să spun ce simt!
      Unii spun„ doamna profesor„, aiurea, de ce? chiar sună rău. Uite- doamna profesoară- este atât de frumos!

      Ștergere
    4. A, corect, chiar este o expresie "rece", îmi cer scuze, mai ales că am revenit pentru a scrie aşa:
      "Îmi place mult această postare, e ca pâinea scoasă de mama din cuptor, se umple sufletul de aroma amintirilor şi de căldura lor"...

      În postările "rurale" eşti nostalgică, aici eşti duioasă...
      Week-end plăcut, Doamna Profesoară!

      Ștergere
    5. Da, ai spus o chestie foarte interesantă și aproape de ceea ce simt eu că sunt- ziua , tânjesc după satul din suflet, seara îmi place farmecul albastrului și al lunii!
      Mi-am amintit ceva- eram după bacalaureat- era către sfârșitul verii, chiar toamnă, se coceau gutuile, citeam o carte foarte interesantă, pierdusem cu puține sutimi admiterea la facultate, citeam cărți pe nerăsuflate. În seara despre care vorbesc, eram pe prispa casei, mâncam o gutuie, cea mai dulce și parfumată pe care am mâncat-o vreodată și citeam la lumina lunii!!
      Era ceva extraordinar, nu s-a mai repetat vreodată..
      Aș putea citi acum , la lumina lunii, stând pe banca din fața blocului/ Vezi? incertitudini.. poate că aș putea citi, lumea- dacă m-ar vedea cineva- ar zice că am luat-o razna..

      Ștergere
    6. pot să mă supăr?
      chiar am treabă şi nu mă pot rupe de dialog!

      merg rar, foarte rar, la ţară... din varii motive!
      când ajung, îmi doresc să umblu pe toate meleagurile copilăriei, să fac poze, să întreb, să râd, să plâng...
      sora mea zice: eşti nebun? ne faci de râs...

      da, sunt...

      Ștergere
    7. Frumoasă nebunie contagioasă!!

      Ștergere
  6. Multumesc pentru invitatie! Mi-a amintit de anii adolescentei si ai tineretii!

    RăspundețiȘtergere
  7. Uite, asta-i diferenta dintre un poet (Gina) si un inginer (eu). Poetul vede frumusetile din jur, pe cand inginerul vede doar ce nu-i in regula.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fiind seară, totul primise mantie albastră!

      Mă amețești de tot!!
      Lumea știe că tu spui adevăruri glumind și făcând glume (te) distrezi,așa că lăsăm să înțeleagă fiecare ce vrea.
      Oricum , urbea poate fi mândră cu noi, asta contează!!

      p.s. păcat că domnii aceia cu buzunarele înțesate de conturi nu te-au lăudat și pe tine! Se vor fi gândit să facă economie- unul da, unul nu..contează cum se face numărătoarea .

      Ștergere
  8. Gina iti multumesc mult, pentru dedicatia muzicala.O piesa minunata, pe versurile lui Goga si notele muzicale ale lui Romeo Vanica.
    M-a tulburat ca un... vin rosu, vechi.
    Primeste, din nou, multumirile mele.
    Lidia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lidia,
      Am cules un strop din farmecul anilor , când „Mondial„ era simbolul speranțelor noastre!

      Ștergere
  9. Va multumesc mult pentru plimbarea nocturna din orasul d-voastra. E tare frumos. Am petrecut clipe emotionante si la postarea acesta, tare mult mi-a placut totul.
    O seara minunata va doresc, doamna Gina! :)

    RăspundețiȘtergere
  10. aparatul dvs face poze in viitor! daca treceti prin fata unei agentii loto faceti maine o poza cu extragerea de peste trei saptamani si postati-o aici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acum, după ce ați fost ironic(ă), vă simțiți mai bine?

      Ștergere