miercuri, 29 februarie 2012

Școala altfel!

Dacă ar fi să fiu  în locul nepotului meu-școlarul- aș vrea ca profesorilor mei să le placă să fie profesori. Să  le fie drag să mă învețe,  să mă strige pe nume, nu  așa cum scrie în catalog, să mă privească în ochi, atunci când, nedumerit, întreb ceva,  să fie politicoși tot timpul, nu doar când asistă directorul sau inspectorul,  să mă corecteze, ca și cum  n-aș fi un  fraier,  să fie fermi, dar nu răzbunători,   să mă încurajeze, lăsându-mă să cred în mine, în gândurile mele, în speranțele mele.
 Și să nu-mi taie aripile!//
 Eu –buni- am avut parte de asemenea profesori. Și când eu însămi  am primit în mână catalogul și  am ocupat scaunul de la catedră- rareori  m-am folosit de el- știam ce așteaptă zecile de perechi de ochi ațintiți asupra mea.
Prinsesem câte ceva de la  multele ore de practică pedagogică- un profesor nu este cel care umple tabla cu mâna dreaptă și abia prididește să șteargă cu mâna  stângă, fără să-i pese dacă  în spatele lui un ochi plânge,  că nu înțelege nimic, altul râde că nu-i pasă,  o mână copiază ca un robot, știind că doar profesorul meditator îi va lămuri neînțelesurile. Multe ar fi de spus..//
 Schimbarea este în firea omului și  a  vremurilor, de când se știu  toate pe pământ.
Marele Iorga spunea - îmi place vorba lui și cred în esența ei Schimbați școala, veți schimba sufletele!
 Îmi place să văd partea plină a paharului!
 Este ceva tonic, răcoritor și bun, și plin de speranță!
Ajunge cu atâția gică-contra!
Uite că se propune  ceva -Școala altfel.
Nu mult- o săptămână/ 2-8 aprilie, înainte de vacanța de Paște. Intrările la muzee și la grădinile zoologice sunt deschise pentru toți copiii!
Cu mâna pe inimă, orice profesor poate să recunoască- dacă este cinstit cu el- că,  înainte de vacanțe,  copiii nu prea mai au chef de ascultat prelegeri, de rezolvat exerciții și probleme, iar  adulților le este dor de odihnă..
O săptămână fără catalog, fără note,  fără programă, fără uniformă—că și așa se ține mai mult în ghiozdan-prezență obligatorie.
Ieri, o tânără și entuziastă moderatoare de la GiGa TV- doamna Lavinia Ștefan- fiică de profesori de limba română a deschis  cutiuța cu întrebări. Emisiunea se numește- 
Românii au Prezent
 Conceptul Școala altfel provoacă deopotrivă mulți factori- elevi, profesori, părinți, comunitate, ong-uri. Poți citi aici.
Ce aș face eu? Doamne , câte aș face!
M-aș duce cu toți copiii la teatru, aș alerga cu ei în drumeții, am culege flori, am învăța să ascultăm cum crește firul ierbii, cum freamătă  frunza, cum se mișcă norii, am reînvăța  să vorbim cu sufletele, aș înfrăți școli din oraș cu școli  de pe coclauri, i-aș duce pe copii la aziluri, am curăța pădurea și parcurile, laolaltă cu adulții, am planta pomișori, ne-am descoperi alături-  copii și oameni mari.
De Paște, am schimba rețete noi de mâncăruri și de prăjituri, fetele ar învăța ceea ce nu au vreme mamele să le învețe-  cum se asortează culorile, cum  se tricotează,  cum se dansează vals, cum se așază masa de sărbători.
Totul - organizat, pe grupe de copii, indiferent de vârstă.
 Este puțin vor spune unii. 
Nu-i contrazic. Orice lucru are un început. 
Dacă este bine și interesant, ajustările vin de la sine!
 Cred într-o  frumoasă schimbare!
 Tu ce zici?

39 de comentarii:

  1. Nu mi se pare putin ceea ce vrei tu.
    Aceasta saptamana "altfel" este desigur o schimbare in bine. Ar fi insa minunat daca ar putea beneficia de ea toti elevii. Cei din mediul rural sunt prea saraci pentru excursii, muzee, teatru.
    Ramane curatarea padurii si plantarea de pomi, ceea ce cam fac ei si pe acasa...
    Si ca sa ma intorc la cuvintele lui Iorga - cu care sunt total de acord, as mai adauga ceva: cresteti nivelul de trai al populatiei. In saracie, scoala nu poate inflori si nu poate schimba suflete.
    Mi-ar fi placut sa-mi fii profesoara, Gina. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dar asta inseamna ca si profesorii sa constientizeze ca elevii n-au nici o vina pentru problemele sociale de la noi din tara.El,elevul,merge la scoala pentru ca trebuie,invata ce poate si retine ce vrea.Iar educatia lui este asumarea a ceea ce a fost ajutat sa vrea sa retina.
      Mi-a placut scoala numai pentru distractie.Si am avut norocul de profesori care sa distreze cu noi si impreuna sa parcurgem materia.Cu ei a fost o bucurie sa fim impreuna ora respectia si multe alte ore dupa program.
      Ca in orice alt domeniu,trebuie sa-ti placa ce faci si-atunci le va place si celor cu care sau pentru care faci acea activitate.

      Ștergere
    2. Diana,
      De ce să fie imposibil ca și elevii din școlile de țară să beneficieze de efectul „școlii altfel„?
      Am învățat într-o școală construită după „modelul Spiru Haret„.Am fost profesoară la țară cam vreo zece ani.Știu cum este.
      Știu foarte bine cum este să fii profesor în tot felul de școli și să ai elevi de toate felurile.

      Depinde mult de voința și de implicarea profesorului, de ce vrea să facă. Dacă are talent și chemare. Dacă nu are, oricâți bani ar primi, tot nu-i va ajuta pe copii să iubească școala..

      Mie mi-ar fi plăcut să fim o echipă!
      Ce echipă!

      Ștergere
    3. Sărut mâna !

      Te citez : „Depinde mult de voința și de implicarea profesorului, de ce vrea să facă. Dacă are talent și chemare. Dacă nu are, oricâți bani ar primi, tot nu-i va ajuta pe copii să iubească școala..” exact lucrul acesta l-am subliniat tot timpul si mai de fiecare dată am fost combătut . Eu plec de la premiza ca personalitatea şi caracterul elevului este o carte nescrisă pe care îşi va lăsa amprenta inclusiv profesorul . Nu pot susţine că vreun profesor îşi exercită „meseria” pentru bani fiindcă salariile o demonstrează , însă implicarea trebuie să fie cât mai profundă dincolo de greutăţi , neajunsuri şi societate . Sunt pe bună dreptate al doilea părinte cu atribuţii la fel de importante .
      Am un respect deosebit pentru dascălii implicaţi !!

      Te felicit din inimă !

      Ștergere
    4. Sorin,
      Așa este- mintea copilului este un caiet cu multe file. Ele se umplu frumos sau cu tăieturi, pete, rupturi- în funcție de ceea ce se întâmplă în viața respectivului omuleț.
      Să nu crezi că sunt cazul perfect. Nicidecum. Într-o carieră de profesor te întâlnești cu mii de copii- fiecare este „un caz„. N-am pus totdeauna „diagnosticul„ potrivit, poate că am dat rețete mai puțin corecte, dar totdeauna m-am străduit să fac bine ceea ce fac.
      Mie mi se pare o chestiune foarte interesantă acest nou concept! Este drept că orice început poate fi greu, riscant, alunecos. Lucrul în echipă, proiectarea cât mai aproape de realitate pot face din acest început un punct de sprijin pentru toți cei implicați.
      Cred că și comunitatea trebuie să învețe să ajute, nu doar să arate cu degetul. Când spun asta, mă refer la tot ce fac rău adulții, deși vor ca tinerii de lângă ei să fie perfecți..
      Mulțumesc frumos!

      Ștergere
  2. Sărut mâna, Gina!
    Mais il est trop tard, Bien trop tard! Cam aşa s-ar traduce, în franceză,(l-am luat din textul melodiei lui Johnny Hallyday) răspunsul la ideea ta. Poate copiii nepoţilor noştri să mai apuce zile când, şi pentru ei, dar şi pentru profesori, mersul la şcoală să devină o reală plăcere. Deocamdată, pe "burta goală", orice ieşire din tipar seamănă cu picătura adăugată în ocean.
    Da, ne trebuie o "şcoală nouă". Dar avem pedagog?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Victor,
      Eu cred că mai bine mai târziu, decât niciodată!!
      Schimbările se produc oricum.
      Pe noi ne interesează urmările, ne interesează să fie bine.
      Este sărăcie, dar parcă mai mare este sărăcia morală, sufletească. Lumea vrea prea mult de-a gata- mă refer la profesori, elevi, părinți.
      Ție ți-a fost ușor în școală? Chiar aveai tot ce îți doreai?
      Când copiii tăi au ajuns elevi, nu le-ai dăruit din ceea ce ai știut?Nu te-au simțit alături?
      Cred că asta lipsește- comunicarea de la suflet la suflet. Dacă nu s-ar mai IMPROVIZA, dacă fiecare „element” implicat în educarea copilului ar conștientiza că este responsabil, multe lucruri ar merge chiar foarte bine.
      Cât despre întrebarea finală, eu sunt optimistă( moderat)- aș vrea să cred că Marius Chicoș Rostogan n-a avut copii care să se fi făcut profesori!!

      Ștergere
  3. Eu am mai zis si zic de cate ori am ocazia
    http://daurel.wordpress.com/2011/02/10/eu-nu-sunt-prea-desteapta/
    PS. Anul trecut eram mai linistit, nepotii erau multumiti de scoala din Chicago; anul acesta sunt in Los Angeles; aici scoala e lamentabila...Zic ei...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă vor trece pe aici și profesori de matematică, mi-aș dori să recunoască , dar cu mâna pe suflet că mulți dintre ei sunt foarte aroganți-aroganța lor este chiar agresivă .
      Sigur că te poți „da mare„ în fața bietului copil, arătând cine ești tu. Chestiunea este că nu obții nimic bun. Dimpotrivă- lumea te va ocoli, iar copilul căruia i-ai retezat aripile te va ține minte ca pe un om rău, care i-a marcat agresiv existența.

      Școala afară? Spunea ghida - româncă-englezoaică- că peste zece ani , englezii vor regreta chiar cum se face carte astăzi.

      Ștergere
  4. Probabil că acum, dacă nu mai sînt direct interesat, privesc aceste lucruri ceva mai relaxat.
    Dar cred că această idee cu mersul la muzee este chiar foarte bună.
    Şi nu cred că este puţin lucru.
    Dimpotrivă, îi familiarizează pe copii cu locurile unde cultura este acasă la ea: la loc de cinste.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tibi,

      Te înțeleg că nemaiavând o apropiere personală cu școala, ești relaxat.
      Școala , copiii sunt ai comunității. Nu vreau să pozez în persoana care ler știe pe toate, care nu greșește. Doamne, ferește!
      Tu spui că este o treabă bună cu intrarea gratuită la muzee. Și eu zic la fel, doar că trebuie alese cu grijă, trebuie sî fie o strictă organizare, altfel, vizita va fi o simplă pierdere de timp.
      Și copiii din mediul sătesc pot fi aduși, într-o zi, călătorind gratis, la oraș, să vadă un muzeu. Sau să se bucure de „întâlnirea „ cu grădina zoologică.
      Revin cam de unde am plecat- decizia o au adulții.
      O zi bună!

      Ștergere
  5. @fosile,
    sigur că ai dreptate-!
    Ce nu vor să înțeleagă sau nici nu se străduiesc s-o facă mulți dascăli este că pe diploma lor nu scrie că vor avea doar elevi foarte cuminți, docili, inteligenți..și părinți disciplinați ca soldații.
    Mulți tineri absolvenți n-au făcut nici măcar o oră de dirigenție, intră în clasă, crezând că lucrurile vor merge de la sine..aiurea! Știi ceva? ca să poți fi profesor cum spui tu că ai avut, trebuie să fii și artist!
    Multe trebuie să știi, mult trebuie să dăruiești!
    Altfel, cei mai muli copii nu doar te vor înjura, vor înjura și vor urî școala..
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  6. Sunt un optimist!
    In situatia asta pesimistul zice: "mai rau nu se poate"!
    Optimistul zice: "ba se poate"!

    Nu sunt in domeniu, nu incerc sa fiu acel "tu" interogat dar undeva ar fi ceva-ceva. In alte dezbateri, pe alte bloguri, eu spun ca atata timp cat "tara mea" nu e curata (la propriu si la figurat) nu poate fi frumoasa "tara noastra"! "Tara mea" e peticul de pamant pe care traiesc, holul blocului, trotuarul, vanzatoarea de la magazin, functionarul de la ghiseu, scoala de cartier/sat...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai întâi, mulțumesc pentru „dialog„, că până ieri era altfel, vezi, „altfel„..
      Aș zice că „adevărul„ este , mai mereu, pe la mijloc- prea încrâncenat „optimistul „ tău, prea speriat „pesimistul„.
      Dacă tot vrem ca „țara noastră„ să fie curată, frumoasă și primitoare, eu zic să începem cu vecinătățile.
      Nu știu cum este pe la tine, dar pe aici, deși lumea nu pare că ar fi corigentă în masă-când vine vorba despre cum se îmbracă, ce marcă are mașina- când ”ajungem„ la holul comun- luminatorul- fiecare aruncă acolo tot ce nu va folosi niciodată.
      De vreo două luni, s-au mutat alături niște tineri- cineva spune că el este viitor preot.
      Într-o zi , tocmai ieșeam din casă, el voia să arunce ambalajul televizorului chiar în luminator. L-am rugat să mă aștepte.
      M-am dus în casă, am lăsat haina, am luat mătura, fărașul. mopul, apă și un sac de plastic.
      Tânărului i-am spus să se ducă și să treacă mai târziu.
      A refuzat să plece. Împreună am făcut locul lună. El a cărat tot gunoiul. Eu am adus flori- unele, deja, sunt înflorite!
      Am crezut că toți vecinii de pe scară ne vor urma- aș..
      Nu disper- aștept să vină primăvara!
      Crezi că am sorți de izbândă?

      Ștergere
    2. Te intrebi ce ar fi facut daca nu era vazut?
      Eu nu ma intreb...

      Problema este cat te tine optimismul... Scuze pentru umorul negru (umor nu e dar nagru e al naibii...), cred ca asa o sa faci si "dincolo": vecine, nu arunca servetelul, vecina, nu vrei sa canti in gand, sa ne putem odihni?"...

      Uite un test "pedagogic"; probabil il stii dar am ras, imediat cu gandul incert...

      Un copil, la gradinita, incearca sa isi incalte cizmulitele. Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutor educatoarei. Cu tot ajutorul ei, cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Pana cand a reusit totusi sa il incalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De aceea aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis:
      - Doamna, dar sunt puse invers ...
      Intr-adevar, erau puse gresit... Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata cizmulitele, dar a reusit sa isi pastreze calmul pana cand iar cizmulitele erau incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta asa cum trebuia. Insa atunci baietelul a zis:
      - Cizmulitele astea nu sunt ale mele!
      Educatoarea si-a muscat buza si, inca o data, s-a chinuit sa il descalte. Cand s-a terminat chinul descaltatului, baietelul i-a spus:
      - Sunt ale fratelui meu. Mama mi-a zis sa le iau pe astea azi.
      Acum ea nu mai stia ce sa faca ... Sa planga sau sa rada? A reusit totusi sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. Cand, in sfarsit, l-a incaltat, inainte de a-l trimite afara la joaca, l-a intrebat:
      - Si acum, unde iti sunt manusile? Trebuie sa ti le pun în maini ca sa poti pleca afara!
      - Le-am bagat in cizmulite ...

      Ștergere
    3. Fain de tot!! M-am distrat pe cinste, deși istorioara ta este o excelentă parabolă!
      Uite că n-o știam- acum, sunt un picuț mai înțeleaptă!
      Cred că trebuie să-mi cer scuze, pentru că n-am înțeles la timp ce mi-ai spus în legătură cu „redarea sonoră „ a textului meu..ghilimelele îmi aparțin.
      Ar trebui să-mi dai niște detalii!

      Ștergere
    4. Ma gandeam la asa ceva:

      http://www.youtube.com/watch?v=PCtLCHEjDpk

      Ștergere
    5. Impresionant!
      Vreau să-ți spun că am ascultat pentru a treia oară- am descoperit singură acum vreo două zile filmulețul pe blogul tău. Este , dureros de sensibil, rostit, cutremură aduceri-aminte,stivuite în cel mai tainic colțișor de suflet.
      Mulțumesc!

      Ștergere
  7. Am uitat un lucru important: penultima fotografie postata azi este un "dialog" cu textul tau!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu știu ce să zic? se poate și mai rău??

      Ștergere
    2. Tu zici (nitel mai sus): se poate și mai rău??

      Optimistul zice.. SE POATE!

      Ștergere
    3. Chiar SE POATE?, întreb eu, care-s optimistă moderată.

      Ștergere
  8. Am ajuns in clasa intai ,,fraudand,, sistemul. Pe drumul spre gradinita m/am pus jos si am inceput sa urlu ca vreau la scoala. Sa nu crezi ca eram un animal scapat de sub control , dar eu vroiam la scoala. Mama m/a dus in scoala si directoarea a fost de acord sa ma lase cateva ore sa vad cum e . asa am inceput eu generala la tovarasa invatatoare Boga.
    In clasele V-VIII am avut profesori ,, faini,, . La mate era tovarasa Trofin care atunci cand greseai spunea ,, mintesti,, nu ai gresit. La romana era tovarasa Raileanu. O doamna in fata careia mi/ar place sa ma inchin si acum. La franceza era Monsieur Serban. Semana cu ,, Marele Blond,,. Si erau multi altii pe care ii stimez si ii iubesc si acum. De ce oare ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-ai emoționat! Îmi imaginez scena înainte de școală!!
      De ce îți stimezi foștii profesori? pentru că ți-au ajuns la suflet!
      De ce nu spui nimic despre Proiectul „Școala altfel„?
      Mă gândesc că sunt profesori, părinți,elevi, care așteaptă sugestii de la persoane cărora le pasă de copii!
      Mulțumesc!

      Ștergere
  9. Daca ar fi sa fiu din nou copil, as vrea sa stiu de ce cerul e albastru, de ce pomii inmuguresc primavara, de ce canta pasarile si, mai ales, sa am profesori care sa aiba rabdare si sa imi spuna... Offf!!! Cred ca mai exista si azi profesori care sa te faca sa iubesti scoala, dar asta e alta poveste.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce frumos!
      Sigur că sunt și profesoare- așa îmi place să cred- cărora nu le este indiferentă nicio întrebare copilărească. Și nu doar atât- chiar cred că multe dintre ele au răbdare , și calm, și dragoste, și grijă!
      Vedeți? chestia asta ține, vrem, nu vrem, și de noroc..cum a apărut Nadia? grație norocului de a fi fost descoperită de cineva , care, la rându-i, a descoperit-o!

      Ștergere
  10. E sublim ce vreti d-voastra doamna Gina. Toate astea l-ar ajuta in primul rand pe copil sa se dezvolte si sa se formeze ca om. Si moral dar si profesional. Incet, sanatos dar sigur. Si aici ma refer la copii normali nu la genii.
    Nimeni n-are timp de el, sarmanul, toata lumea ii cere sa invete. Cat de mult sa invete. Multi toraie degeaba o disciplina scolara, la final nu stie nimic, daca nu a si practicat ce a invatat. Asa, multi copii se simt ca niste roboti. Si de aici rezulta si lehamitea de scoala.
    Ei au nevoie de comunicare de la suflet la suflet din partea parintilor in primul rand si apoi al profesorilor, pentru ca asta le-ar starni curiozitatea cunoasterii si s-ar implica cu interes.

    O seara minunata va doresc doamna Gina! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ștef,
      Eu cred că este loc, totdeauna, pentru bine și frumos! Cred că și comunitatea trebuie să evolueze altfel! Vezi- tot apare cuvântul „altfel„- asta înseamnă că nu le poți cere celorlalți să se schimbe, iar tu să-ți păstrezi vechea atitudine.
      Eu cred în schimbarea în bine!
      Seară frumoasă îți doresc!

      Ștergere
  11. Aseara chiar cand iti scriam comentariul a picat net-ul.Mi-a fost ata de ciuda!
    Ideea e ca tare mi-ar fi placut sa lucram in aceeasi scoala.:)
    Semanam atat de mult!
    "Scoala altfel"e pe placul meu,iar acum am la dispozitie o saptamana intreaga,nu cate o zi pe caremi-o luam eu atunci can stiam ca e exact ce se potriveste pentru copiii,parintii si scoala mea.
    pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Angi,
      Cât mă bucur!! Vezi tu, lucrurile nu sunt cum ni le dorim..ne rămâne speranța că încercăm să fim echipă aici!!
      Mult succes îți doresc!
      Și , pentru că este săptămâna noastră- să fii iubită!!

      Ștergere
  12. Felicitări și mulțumiri, Gina! Bună treabă ai făcut :)
    Facem echipă bună împreună cu tine și cu cititorii tăi! Abia te așteptăm în studio, LIVE, după cum te-am mai ”amenințat” de vreo două ori!
    O primăvară dulce și memorabilă vă dorim tuturor :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Altfel..ar trebui sa ne provoace pe toti..elevi,cadre..sa facem sa fie altfel..doar cateva idei..
    Scoala altfel:
    http://www.zibo.ro/ra/41/mallul-copiilor/sponsor/Scoala-altfel-Intrare-GRATUITA-pentru-copii-muzee-gradini-zoologice-644

    RăspundețiȘtergere
  14. Eu sunt in clasa a XIIa. Si ma asteapta in saptamana "scoala altfel" 3 zile de pregatire la matematica si una la romana. Nu sunt prea lamurita ce facem in restul timpului, dar as fi sacrificat orice altceva pentru mai multe ore de romana. De ce? Pentru ca ma simt mai bogata suflesteste dupa fiecare din aceste ore. Toti colegii mei, de fapt, parca sunt 'in transa' ascultand-o pe doamna profesoara:) Si zice asta cineva care invata la un liceu economic.
    Ideea scolii altfel e buna, dar din ce-am observat, la profesorii mei, cel putin, totul e privit ca o obligatie si de aici dispare si placerea de a petrece timpul impreuna si altundeva decat la scoala. Plictiseala dumnealor ni se transmite si noua si, in plus, cum sa ne mai vina sa comunicam cu dumnealor cand tot anul au avut grija sa ne sperie cu bacalaureatul?:D
    Imi place tare mult cum ati descris "prototipul" de profesor la inceputul postarii, pentru ca se potriveste manusa doamnei profesoare despre care am pomenit si de care chiar o sa-mi fie dor cand voi termina liceul. Ma intreb cum ar arata scoala daca TOTI dascalii ar fi ca dumneaei...
    Sa aveti o saptamana cat mai placuta!:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi place mult ce spui, Ana-Maria, i-aș certa pe aceia dintre profesorii tăi, care se simt „înghesuiți„, pentru că nu se pricep sau nici măcar nu încearcă să se preocupe .
      ”Școala altfel„ este o noutate, de ce nu or fi luând-o ca atare?
      De asta zic eu că mulți au ajuns profesori din întâmplare, asta o constați, văd, și tu. Și colegii tăi.
      Grav, foarte grav!
      Mă bucur că ai o profesoară grozavă tocmai la limba română, nu contează că urmezi cursurile unui liceu economic.
      Peste ani, sufletul își va fi tot plin, frumos și bogat! Și ți-o vei reaminti pe Doamna cu mare plăcere.
      Mă gândesc că ați fi putut face chiar voi provocări pentru profesorii voștri, în fond, nu doar despre bacalaureat este vorba.
      Veți avea o profesie,cât știți despre ea?
      De ce nu v-ați fi dus chiar în niște unități comerciale, să aplicați ceea ce ați învățat teoretic?
      Zic și eu..

      Mult succes îți doresc!

      Ștergere
  15. La fel am înțeles și eu ideea de Școala altfel. Din păcate nu toți.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea,
      Știi cum este- suntem diferiți, doar că la catedră, ar trebui să avem și să ne ghidăm după aceleași principii- să dăruim ce avem mai frumos și mai bun în minte și în suflet!

      Ștergere