vineri, 24 februarie 2012

semne de primăvară


24 februarie- Dragobetele sărută fetele!

Lună în câmp, de Nichita Stănescu

Cu mâna stângă ți-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormiților gutui
și de-aș putea să-mi rup din ochii tăi privirea,
văzduhul serii mi-ar părea căprui.

Mi s-ar părea că deslușesc, prin crenge,
zvelți vânători, în arcuiții lei
din goana calului, cum își subție arcul.
0, tinde-ți mâna stânga către ei

și stinge tu conturul lor de lemn subțire
pe care ramurile I-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au rătăcit cu timpul, pe întins.

Eu te privesc în ochi și-n jur să șterg copacii
În ochii tăi cu luna mă răsfrâng
... și ai putea, uitând, să ne strivești în gene
dar chipul ți-l întorn, pe brațul stâng.

crezi în Dragobete?

25 de comentarii:

  1. Gina:

    Cat geniu poetic in patru strofe!
    De-asta vezi, sant fericita ca limba mea materna e romana.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Irina,
      I-am cules numele , și versul, cu uimirea pe care mi-a transmite de fiecare dată!
      Astăzi, gândim în rima lui-

      De dragoste

      Ea stă plictisită şi foarte frumoasă
      părul ei negru este supărat
      mâna ei luminoasă
      demult m-a uitat, -
      demult s-a uitat şi pe sine
      cum atârnă pe ceafa scaunului.

      Eu mă înec în lumine
      şi scrişnesc în crugul anului.
      Îi arăt dinţii din gură,
      dar ea ştie că eu nu râd,
      dulcea luminii faptură
      mie, pe mine mă înfăţişează pe când
      ea stă plictisită şi foarte frumoasa
      şi eu numai pentru ea trîăiesc
      în lumea fioroasă
      de sub ceresc.

      Ștergere
  2. Ne-am imbracat in rosu , alb, negru la scoala azi, fara sacouri. E super! Pacat ca nu au respectat toti aceasta "regula" .
    Ei bine, pe aici se cam simt semnele de primavara...dar au anuntat din nou frig.
    Frumoase versuri...
    Acum, s-a sfarsit ora...ma retrag.
    Va doresc o zi plina de zambete si mai incolo- multi ghiocei!!!
    L.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lav,
      Ce armonie de culori- alb de zăpadă, dar și de ghiocei, roșu de soare , dar și din inimi, negru de vânt, de frig, de oboseală.

      E încă ger, zăpadă, încă este, dar-

      ”Primejdii dulci alcătuind sub gene,
      mi te iveşti istovitor de dulce
      cu sânii bulbucaţi zvâcnind să culce
      pe ei sărutul lutului, alene.

      Te stingi încet din mine, iară
      sub piept loveşte-n căldărim o minge
      şi ziua pe trotuare se prelinge,
      lăsând în urmă-i iz de primăvară.„

      Ștergere
  3. MULTUMESC!!

    Calde salutari desemenea !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Avem un Dragobete însorit, șăgalnic și mieros!

      Să fii iubită!

      Ștergere
  4. Raspunsuri problema:
    1. trec cei care parcurg în 1, repectiv 2 minute, = 2 minute;
    2. se întoarce acela care parcurge într-un minut, = 1 minut;
    3. trec cei care parcurg în 10, respectiv 8 minute,= 10 minute;
    4. se întoarce acela care parcurge în 2 minute, = 2 minute;
    5. trec cei care parcurg în 1, respectiv 2 minute = 2 minute.
    TOTAL = 17 minute.
    Este şi timpul minim!

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu sunt cu Cerul lui Proconsul...este atat de"greu" acest Cer insa...ador acest cantec atat de inspirat!...interesant e faptul ca nu de mult am avut intentia sa il postez si eu pe blog,m-am tot luat cu unele si altele, si am uitat.Multumesc de acest remember!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Atunci să spunem- gând la gând, cu bucurie!

      O zi însorită îți doresc!

      Ștergere
  6. Cum să nu cred în Dragobete?
    Happy Dragobete's Day!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tibi,
      Păi atunci, lasă-mă să-ți citesc un poem-
      Romanian Voice

      Nichita Stănescu Şi poate de aceea...

      Şi poate de aceea, că nu suntem metalici
      şi nici încetiniţi, şi nici lemnoşi,-
      de aceea poate, când cocoşii galici
      se bat cu penele-nfoiate şi frumoşi,-
      noi ridicăm din noi, un glob de gând spre vid
      şi-l sprijinim în pălmi, deasupra, sus,
      şi soarele se alungeşte spre el şi îşi deschid
      încă ceva din ele
      luminile de nespus.

      şi se curbează câmpul supt, spre globul
      acesta, doritor,
      şi viitorul îşi întinse leneş lobul
      înspre prezent, rupându-se din viitor

      De-aceea poate apărăm mai palizi,
      şi-n largi mişcări orizontale, de înot,
      un glob de gând întindem, tot şi tot
      mai sus, spre sorii candizi...

      până se lipesc de el bucăţi de cer albastre
      şi-aterizate păsări, cu umbrele zburând,
      şi relieful viu al trupurilor noastre
      devine relieful acestui glob de gând.

      Ștergere
  7. In vremurile si societatile inchise erau necesare aceste proceduri; sunt sigur ca erau sub control; acum si aici nu le vad rostul...
    Admit: nu-mi convine ca fenomenele sa scape de sub control; mai ales ca se face mizerie, iar zurbagii nu dau cu matura, nici nu achita despagubirile, nici nu platesc impozite

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am căutat în cursurile mele de folclor- Dragobetele lipsește , nici prin memorie n-am găsit ceva tăinuit.
      Altfel este frumos- început de primăvară, bucurie, dans, dar, vorba dumneavoastră, prea sunt mulți zurbagii! și prea multe „urme„..

      Dacă ar rămâne doar la faza cu „Dragobetele sărută fetele „, n-ar fi chiar rău, nu?

      Ștergere
  8. Cred, nu cred, cert este ca azi au inceput trilurile pasarilor in padure. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Diana,
      Dacă este așa, pe la noi, Dragobetele a fost, deja, în urmă cu vreo săptămână!

      Ștergere
  9. Asociez frumosului poem un vals la fel de tulburător... Las inimile să simtă şi să vibreze în locul cuvintelor...
    http://www.youtube.com/watch?v=zZ8WN0KEVoU

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Andre Rieu și muzica lui sunt pasiunea mea!
      Să știi, Aurora, că aseară am asculta și i-am văzut multe clipuri cu el, dar , m-am gândit că fiind o sărbătoare autohtonă, muzica ar trebui să fie tot de-a noastră!

      Seară frumoasă!

      Ștergere
  10. Îmi place Dragobetele - e o sărbătoare veselă, plină de voie bună şi, ghidându-mi paşii după viziunea lui Albert Einstein, încerc să trăiesc crezând "că totul este un miracol". Poezia este splendidă şi năucitoare, în perfectă armonie cu ziua de azi. În iubire suntem jucăuşi, dar şi vulnerabili; o simplă zbatere a genelor poate strivi îndrăgostitul absorbit de privirea ochilor adoraţi. Dragostea este o minune care deschide o altă lume a visului şi a imaginaţiei unde totul este posibil. Rămâne doar să vrem să transpunem magia în realitate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc frumos, Araceli, pentru gândul frumos!

      Venim pe lume din dragoste, mama dăruiește dragoste, puiul crește căutând dragostea.
      Căutăm apoi cealaltă jumătate de suflet.
      O tot căutăm.
      Se întâmplă s-o găsim.
      Se întâmplă să dăruim dragoste cuiva care n-o merită și nu ne pierdem .
      Nici nu trebuie.
      Dragostea există!
      Este nemuritoare, trebuie doar să nu rătăcim drumul luminos!
      Și , pentru că am început cu Nichita, zic să rămânem în același registru de „noduri și semne„ al Necuvintelor-Poveste sentimentală
      Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des.
      Eu stateam la o margine-a orei,
      tu - la cealalta,
      ca doua toarte de amfora.
      Numai cuvintele zburau intre noi,
      inainte si inapoi.
      Virtejul lor putea fi aproape zarit,
      si deodata,
      îmi lasam un genunchi,
      iar cotul mi-infigeam în pământ,
      numai ca să privesc iarba-nclinata
      de caderea vreunui cuvint,
      ca pe sub laba unui leu alergind.
      Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
      inainte si inapoi,
      si cu cât te iubeam mai mult, cu atât
      repetau, intr-un virtej aproape văzut,
      structura materiei, de la-nceput.//
      p.s. este poemul pe care l-am comentat la concursul de intrare, ca profesoară, în oraș.
      Mi-a purtat noroc!

      Ștergere
    2. Sunt absolut de acord cu dumneavoastră! Iubesc nespus "Necuvintele" lui Nichita, iar locul special ocupat în sufletul meu este reflectat şi pe blog, poezia fiind redată integral într-unul dintre primele mele posturi. Mă bucur enorm că tocmai "Necuvintele" v-au purtat noroc la concurs, reconfirmând, paradoxal, forţa magică a Cuvântului.

      Ștergere
    3. S-au scris și s-au spus atâtea despre Nichita!
      Geniu și nebunie! Nebun genial!
      Oricum ar fi este Unic!
      O zi frumoasă, Araceli!

      Ștergere
  11. Foarte frumos e aici la d-voastra, imi place mult de tot. Va las si eu doamna Gina o poezie a merelui poet Nichita Stănescu, care mie imi place foarte mult.

    Ce bine că esti
    E o întâmplare a fiintei mele
    si atunci fericirea dinlauntrul meu
    e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
    pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
    mereu dureroasa, minunata mereu.
    Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte
    lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
    fluviul rece în delta fierbinte,
    ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

    Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
    timpla de stele, până când
    lumea mea prelunga si în nesfirsire
    se face coloana sau altceva
    mult mai inalt si mult mai curând.

    Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
    Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
    doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
    una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
    una foarte de sus, aproape rupta
    în infrigurata, neasemuita lupta
    a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.

    O zi minunata si insorita va doresc doamna Gina, asa cum este acum la noi. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ștefania,
      Ar trebui să ”punem „ de-un cenaclu al bloggherilor iubitori de Nichita!!
      Zi frumoasă îți doresc!

      Ștergere
  12. Răspunsuri
    1. Bună dimineața! Bine ați venit!
      p.s. ce număr ați primit- 222!!!

      Ștergere