sâmbătă, 12 ianuarie 2013

..că retrăiesc un mit..„

Deunăzi, o vecină, bunicuța unui grădinar mi-a cerut poemul.
 I l-am scris mare, pe calculator. A fost foarte fericită- dumneaei și soțul, o viață întreagă  au fost ingineri silvici.
Au iubit toate vietățile  pădurii și vor să-și crească nepoțelul într-un cult pentru sufletul animăluțelor.
De dimineață, am văzut ce se întâmplă la Balc. Și m-am gândit la copilașul căruia bunica tocmai i-a citit Moartea căprioarei.


Ca pe-un altar ard ferigi cu flăcări vineţii,
Şi stelele uimite clipiră printre ele.
Vai, cum aş vrea să nu mai vii, să nu mai vii,
Frumoasă jertfă a pădurii mele!

Ea s-arătă săltând şi se opri
Privind în jur c-un fel de teamă,
Şi nările-i subţiri înfiorară apa
Cu cercuri lunecoase de aramă.

Sticlea în ochii-i umezi ceva nelămurit,
Ştiam că va muri şi c-o s-o doară.
Mi se părea că retrăiesc un mit
Cu fata prefăcută-n căprioară.
De sus, lumina palidă, lunară,
Cernea pe blana-i caldă flori stinse de cireş.
Vai, cum doream ca pentru-ntâia oară
Bătaia puştii tatii să dea greş!

Dar văile vuiră. Căzută în genunchi,
Îşi ridicase capul, îl clătină spre stele,
Îl prăvăli apoi, stârnind pe apă
Fugare roiuri negre de mărgele.
O pasăre albastră zvâcnise dintre ramuri,
Şi viaţa căprioarei spre zările târzii..„

Nicolae  Labiș, Moartea căprioarei, fragmente



15 comentarii:

  1. O fericită îmbinare între La Biche (căprioară) şi Rieu!

    RăspundețiȘtergere
  2. Într-o vreme, în care animalele pădurii inspiră omului sentimente greu de înțeles..

    RăspundețiȘtergere
  3. Mă revoltă masacrul de la Balc...

    RăspundețiȘtergere
  4. Să vânăm lumina lunii

    Doamnă a deşertăciunii
    care n-ai să pleci-napoi
    să vânăm lumina lunii
    cu-ntunericul din noi.

    Să vânăm plângând la noapte
    lacrimi mari din ochii goi
    să vânăm lunare şoapte
    cu-ntunericul din noi.

    Să vânăm vânatul dulce
    care eşti şi care sunt
    şi tot fuge pe pământ
    şi-ar veni şi iar s-ar smulge.

    Doamnă, ce ne-arată luna?
    Vânător - vânat sunt una.`
    ~Adrian P[unescu

    RăspundețiȘtergere
  5. Sau, mai cu seamă-

    ”Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
    oprind vânătoarea mistreţului meu?
    Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge?
    Ce veştedă frunză mă bate mereu?...

    - Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul,
    chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
    Ascultă cum latră copoii gonindu-l...
    Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. - Taci.

    Mai bine ia cornul şi sună întruna.
    Să suni până mor, către cerul senin...
    Atunci asfinţi după creste luna
    şi cornul sună, însă foarte puţin.”
    Mistrețul cu colți de argint, Augustin Doinaș

    RăspundețiȘtergere
  6. Buna seara, doamna Gina!
    Va marturisesc sincer, doamna Gina, poezia "Moarte caprioarei", de altfel si poezia pe care o iubesc mult, este singura poezie din cate exista, pe care eu, nu am putut si nici acum nu pot sa o spun cu voce tare! Mi se pune un nod imens in gat si ma podidesc lacrimile, atat de tare imi rascoleste sufletul si ma emotioneaza!
    Am ascultat cu multa placere, Andre Rieu-Corul vanatorilor!
    O seara minunata va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri

    1. Ștef,
      Am simțít că trebuie să pun laolaltă tulburătorul poem „Moartea căprioarei„ și „Corul vânătorilor„, înfricoșată și mult prea tristă fiind, după ce am văzut cât de sadică este plăcerea vânătorilor moderni.. imposibil de înțeles.
      Da, ”un nod „ în gât„, asta este starea eului care nu are altă formă de a-și exprima durere.
      Complicată ființă este omul.

      Seară liniștită îți doresc!

      Ștergere
  7. Vai cum ne starnesti tu emotiile, Gina! Mi-a placut poezia aceasta desi e foarte trista. Ma uitam cat de sublim a stiut sa descrie scena tragediei, poetul. Atat de plastic, vizual incat as putea spune ca sunt acolo, in padure si vad ferigile, ramurile, stelele, lacul. Inregisterz fiecare miscare si umbra.
    ''Ea s-arătă săltând şi se opri
    Privind în jur c-un fel de teamă,
    Şi nările-i subţiri înfiorară apa
    Cu cercuri lunecoase de aramă.''
    ..............................
    ''Şi viaţa căprioarei spre zările târzii
    Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
    Ce lasa cuiburi sure si pustii...''

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Deunăzi, o vecină, bunicuța unui „grădinar„ mi-a cerut poemul. I l-am scris mare, pe calculator. A fost foarte fericită- dumneaei și soțul au fost ingineri silvici.
      Au iubit toate animalele pădurii și vor să-și crească nepoțelul într-un cult pentru sufletul animăluțelor.
      De dimineață, am văzut ce se întâmplă la Balc. Și m-am gândit la copilașul căruia bunica tocmai i-a citit ”Moartea căprioarei„.

      O să pun comentariul în conținutul postului, dragă Gabriela.

      Seară bună îți doresc!

      Ștergere
    2. Un copilas, undeva in Romania, invata cum sa iubeasca si sa respecta animalele, viata in formele ei, daruita de Dumnezeu. O tara intreaga asista la un spectacol oribil, o demonstratie de forta si opulenta, ce se petrece in fiecare an la Balc. Pe asta o stim noi, ca se mediatizeaza dar sunt convinsa ca mai sunt si altele, mai discrete. Oamenii astia au crima in sange. Ce sa intealaga poporul care isi face educatia la televizor? Ca sa ucizi e o distractie si da bine la imaginea publica, un semn de opulenta si forta. Sa intreb de protectia animalelor si de respectarea legilor internationale? Nu pot decat sa ma cutremur si sa ma intreb, cand romanii vor invata respectul fata de tot ce e viu, fata de semenii lor, de animale si orice alta vietate?

      Ștergere
    3. Da, Gabriela, mi-am amintit de Spartacus, de groapa cu lei, de multe orori ale omenirii..mai știi? la „spectacolele „ care le distrau pe doamne, sub al căror nume se lupta pe viață și pe moarte..
      Să zicem că istoria se repetă în tot ce are mai barbar?

      Ștergere
  8. Am scris un coment dar vad ca disparut. E posibil sa fie la spam ori sa fie papat de computerul meu care zilele acestea nu e in relatii bune cu internetul. :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Moartea caprioarei este o capodopera. Despre Balc, e povestea unei sfidari, nu a unei vanatori. In plina criza..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aseară, l-am văzut și ascultat pe Valentin Uritescu.
      Întrebat, printre altele, și despre ceea ce s-a petrecut la Balc, a spus. ( redau cum am reținut)
      Èu sunt pescar, eliberez peștii după ce îi prind.
      Mă abțín să strig `rușine`, cum s-a strigat la moartea lui Sergiu Nicolaescu..împușcă 14 mistreți? mă, ce îi trebuie atâția?
      Eu nu pot să trag într-un animal..un câine bolnav pe moarte..cum să-i iau viața unui animal?

      Ștergere