luni, 28 ianuarie 2013

citim lumea pe dos



 și pretindem că ne înșală. Rabindranath Tagore

 Te-ai gândit vreodată  cât valorează lumea?
Ei bine,  așa suna  întrebarea de baraj, pe care am primit-o aseară,  de la nepotul meu, școlarul  pe care, în vară,  îl așteaptă primul lui mare examen de intrare în viață-admiterea  în liceu

Suprasaturat de  teste , contrageri, expansiuni ( gramaticale),  interpretări de  poezii la prima vedere,  m-a provocat la o discuție  pentru care eram total nepregătită..
Bineînțeles că n-am știu să răspund.

 Este un număr   în care se adună trilioane de  catralioane și infinit de  multe zerouri.
 Cum să evaluezi acest pestriț colos și la ce bun, m-am întrebat  cerându-i lui o explicație..//
Dimineața mea a început devreme, ninge, mașina se strecoară  greoi, la ora asta toți  bucureștenii pleacă la  serviciu, în unele locuri se merge bară la bară, așa că eu și nepotul- el în drum către școală, eu în drum către gară,  avem vreme să  mai dăm o raită prin gramatică..
Mă fascinează gările cu vânzoleala lor matinală, lumea se duce și vine,  sosesc și pleacă trenuri, gânduri, probleme, râsete zgomotoase-m-am oprit  pentru o cafea fierbinte, până la plecarea trenului meu  am ceva timp, uite la masa vecină un  grup interesant -  câteva chinezoaice  fac fotografii,  par a fi studente, vecinul lor  se distrează cu căștile pe urechi, un  negru  privește  atent  jocul  fetelor, ce multe femei fumătoare trec prin fața ferestrei...
 Geamantane cu etichete internaționale, sacoșe  autohtone,  doi cerșetori,  o tânără   își  cară cu greu copilul rebegit de frig..

În tren e cald și bine, dincolo de fereastră albul este tot mai alb, case și drumuri, turle și sate, lumea și prețul ei.
Risc o întrebare, promite-mi că nu te superi- cât costă lumea ta?//
Unul dintre eroii cărții mele,  căpitan de vapor, se îndrăgostește în fiecare port, dar îi trece de cum pleacă..  zece pagini mai departe O femeie care își câștigă existența, coboară   social, oricât de respectabilă  i-ar fi ocupația, zice tot căpitanul.
  Nu te speria,acțiunea se petrece pe la  1845, în Valparaiso.
 Alte vremuri, altă lume!//
Controlorul este însoțit  de două doamne foarte  încruntate- nici n-ai zice că este criză, uite că a  apărut și supercontrolul, măi fir-ar să fie, patru  ceferiști și vreo zece călători. //
N-ai cum să nu auzi   ce mai vorbește lumea:
-Domle,  vin din Franța-povestește  domnul  de vis-a vis,proaspăt  întors din orașul de pe Sena, în paranteză  spun, cam   subțirel îmbrăcat pentru vremea de afară,  sacou verzui  de stofă, destul de șifonat,  pantofi împletiți, mă rog, asta e, adresându-i-se   suficient de tare vecinului de alături. 
Interlocutorul   se arată foarte impresionat de noutăți..așa, ia zi, domle ,ia zi  cum e acolo?
 Cum e? pe masă, cum se pune la noi apă în borcan, la ei se toarnă vin. Bei cât vrei.
 Domle, dacă ar fi așa pe aici, ăștia ar fura toate  borcanele..și ar fi beți pe toate drumurile..
 Mă întorc la cartea mea.. O femeie care are  o frunte de  măcar două degete nu se căsătorește  pentru a fi distrată, ci pentru a fi întreținută.. 
Ce vremuri! Ce lume!
Și  să-ți mai spun ceva- este prima oară când  găsesc scrisă expresia  să i se dezbumbeze jachețica..ce zici de   un asemenea verb?
...despre ce  nu se vorbește nu există..//
Sper să nu te fi  supărat nedumeririle mele..


28 de comentarii:

  1. Stiu, e grea o evaluare. Pentru fiecare, lumea valreaza cat ii da si cat cere de la ea. Important este sa stii sa te evaluezi pentru a nu fi mirat de evaluarea celorlalti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oricum ai privi lucrurile, viața este un dar divin.Doar al tău. Doar al meu.Dacă este să considerăm viața ca o călătorie între „ideal„ și „posibil„, cred că adevăratul responsabil pentru tot ce se întâmplă ești doar tu.
      Costul călătoriei? Nu-mi dau seama..

      Ștergere
  2. Nimeni nu a treminat viu calatoria!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, umor negru.. intrăm într-un „spațiu„ fragil.

      Sincer, puteți discuta asta cu zâmbetul pe față?

      Ștergere
  3. Desigur. Credeti ca daca ne crispam, scapam?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Într-o vreme- când comentam niște poezii care atingeau tema despre care vorbim acum, „Nimeni nu a treminat viu calatoria!„, eram degajată, discuții interminabile.


      Ceva nu mai merge.. mi se pare o temă , cum să-i zic? o să-i zic sumbră..

      Ștergere
  4. Daca vi se pare sumbra, nu o bagati in seama!

    RăspundețiȘtergere
  5. Daca intrebarea nepotului tau poate avea un raspuns sub forma numerica,intrebarea ta e fara raspuns!Am incercat dar n-am reusit sa definesc "lumea mea"!Pana unde se intinde,ce cuprinde...Oameni,locuri,lucruri,unele cu+,altele cu-;oare totalul e peste 0?Uite ce problema mi-ai dat!Zici calatorie intre posibil si ideal;mai degraba cursa cu obstacole dupa fericire.Fericire care,pe durata cursei, capata diverse infatisari:un ideal la inceput,poate o plimbare scurta spre sfarsit(depinde cat dureaza cursa si cat de epuizanta este).Un subiect prea dificil pt.un comentariu!In rest,"interesanti"companionii tai de calatorie...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie îmi plac călătoriile!
      Îmi place să văd lumea din mers.
      Iarna nu se văd„ tristețile„, totul este alb!
      Companionii? lumea , așa cum este ea!
      Am simțit un fel de fericire, citind o carte frumoasă, în mersul trenului. Eu fac distincție între „cărți bune„ și „cărți frumoase„. Știi cum a fost? o căldură molatică, peisaj alb și eroii din carte, o călătorie completă.
      Dacă este să ne referim la călătoria cuprinsă între „ideal”( ivirea pe lume) și„posibil„( zic așa, pentru că nu am certitudini, ca și tine, mă aflu în impas...
      Ai citit ce spune @ Mihai?

      Ștergere
  6. Da,am citit.Faptul ca nimeni nu termina viu calatoria nu este nici sumbru nici vesel: este o realitate!Probabil Mihai e genul pragmatic.Ma bucur ca ai avut o calatorie placuta!Si mie imi place cu trenul si merg mult cu el in strainatate.Privesc pe geam si ascult muzica iar atunci cand ma intorc acasa fiecare melodie imi aminteste de un peisaj,o stare,un tovaras de drum...Mi-ar place si sa citesc,dar nu pot s-o fac in ceva care merge.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O dată sau chiar de două ori pe an, merg în câte o excursie „ afară„, Călătoresc cu avionul sau cu autocarul.Nu citesc. Scriu , adică notez amănunte,întâmplări, fac poze, fără să fiu „expertă„, adun tot felul de „suveniruri„- clopoței, motive populare specifice zonelor văzute.
      Când se termină călătoria, mă încearcă o durere surdă..știi cum este? o tristețe că printr-un loc nu vei mai reveni niciodată.
      Cu toate astea, în două rânduri, am avut niște mici experiențe, foarte fragi: am ajuns la Fontana di Trevi noaptea. Era ceva de vis, apa strălucea sub lumina lunii, cerul era presărat cu milioane de stele, lumea se aruca în apă. Eu am țipat! De fericire! asta am simțit- că trebuie să mă ”dezlănțui„. Și am aruncat bănuțul peste umăr.
      Ghidul nu ne-a spus nimic..dimineață ne-a adus din nou . Fontana era divină!
      A doua revenire a fost la Delfi- am retrit „evenimente „ascunse în suflet. Ceva absolut extraordinar!!
      Călătoriile sunt mai frumoase decât finalul lor, așa-i?

      Ștergere
  7. O,da!Si eu m-am intors in multe locuri,dar cum sa faci?Imi este dor de multe, dar mult mai multe sunt de descoprit...Si eu sufar efectiv in ultima zi si imi promit(drept consolare) c-o sa revin ,dar nu prea functioneaza...Deci esti organizata,consemnezi .E bine,strangi "carje" pt. amintiri...Eu nu ma pot mobiliza decat pt. poze;in rest las sa se cearna prin simturi!Da cea mai frumoasa perioada a anului este cea a calatoriilor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Călătoria.

      Sau, mai degrabă, călători, asta suntem, călători într-o mereu altă plecare, dar, în același timp, una și aceeași, schimbătoare fiind doar direcțiile , coechipierii și destinația imediată. Este atât de fascinantă lumea văzută de sus!.

      Am traversat Mediterana , într-o noapte cu „Minoan Lines- ce experiență!! un oraș plutitor, în cabină eram patru femei, ne-a apucat teama, când una dintre noi a văzut de pe punte , valurile mari cât o casă.
      Până atunci, refuzaserăm să discutăm problema.Eram foarte stresate. Dimineața, când am ajuns pe insula Creta, ne aflam într-o altă lume. După șapte zile, urma întoarcerea, alte emoții, de data asta mult mai mari..
      N-aș mai repeta experiență.
      Vezi - călătoria , ineditul, dar și teama, nesiguranța.

      p.s.Poate fi, la fel de frumoasă o călătorie, în alte dimensiuni- drumeția într-o pădure de mesteceni, așa-i?Toamnă, toate culorile lumii, șoaptele pădurii, soarele arătându-și farmecul printre vârfuri de crengi..

      Ștergere
    2. Am facut acelasi drum cu aceiasi companie in '96 si la fel:tangajul era destul de mare si adaugand si zgomotul motoarelor nu am putut dormi deloc!Dar nu mi-a fost frica;in general nu imi este frica de apa,ba chiar ador innotul,scufundarile...As mai face calatoria dar as prefera sa fie ziua sa pot sta pe punte!Iar Creta e minunata!Cat despre toamna imi pare rau sa te dezamagesc,dar o detest(eu fiind nascuta in oct.);padurea toamna miroase a moarte,moartea a tot ce-i da farmec:flori,frunze,gaze.Nu neg ca,estetic abordand subiectul,un peisaj de toamna poate fi mai spectaculos pe panza sau pe camera decat unul de vara,dar acestea nu "prind" si adierile reci,mirosul prafos al frunzelor uscate ,crengile total sau partial descarnate...Acum suntem intr-un moment fericit al anului:in fata este primavara deci sa lasam toamna acolo unde este acum,departe!

      Ștergere
    3. Da, o călătorie de-o zi pe mare este ceva absolut extraordinar- în vara care tocmai s-a dus, am fost în Grecia. Trei zile au fost dedicate „drumului fără urme„. Așa am văzut câteva locuri ce par rupte din ireal- Meteora, , chiar am urcat,am bătut cu piciorul interiorul unei mânăstiri, una dintre cele suspendate de cer..Într-o altă zi , am navigat în jurul Athosului- splendide imagini, ce locuri!

      Sunt născută vara, ca orice geamăn care se respectă, hi! hi!..dar ador toamna! Este anotimpul cu care mă contopesc. Îmi plac pădurile, frunzele în toate nuanțele firii, să știi că nici ploile nu mă sperie, le înțeleg „certitudinea„, este ceva ce ține, cred, de structura interioară..
      Iubesc toamna, pentru că multe dintre evenimentele frumoase,petrecute în copilărie, țin de toamnă..
      Iarna are mereu la îndemână tot albul din lume.
      Într-un fel, ea ne protejează.
      Și ne amăgește frumos!
      Da! așteptăm primăvara- este minunat!

      Ștergere
    4. Fiicei mele ii plac anotimpurile reci;ii plac si ploile,mai exact ciocanitul stropilor pe acoperis iar eu,o friguroasa si o dependenta de soare,nu incetez sa ma minunez de "gusturile"ei!Si da,Meteora mi-a placut dar in jurul Athosului nu m-am dus pt. ca ma revolta discriminarea!Femeile ce au dat viata tuturor barbatilor(inclusiv al celor de pe Athos si desigur lui Isus)nu au voie pe muntele lor!Ce sa zic!!! Ele sunt pacatoasele si ei neprihanitii;desigur ele pacatuind singurele...Sa-si tina muntele sanatosi!Ma bucur ca-ti place sa calatoresti si ca o faci regulat!Pt. mine nu exista bucurie mai mare decat a merge in locuri departate despre care am citit si care multa vreme mi-au parut de neatins!Ma bucur ca am reusit sa vad Iordania,Siria,Libanul,Egiptul(de mai multe ori),caci iata ce se petrece si ce instabila a devenit zona!Pacat ca noi nu ne permitem (ca americanii de ex.)sa facem o data in viata o croaziera in jurul lumii...

      Ștergere
    5. Sunt diferiți, cred că marele farmec al unității prin diferențiere. Ce-ar fi să ne înghesuim toți să ascultăm ploaia. Sau să ne prăjim la soare în același timp..glumeam , desigur.
      Nu sunt sunt o iubitoare de rece, dar nici o doritoare de prea mult soare. Mă situez undeva, pe la mijloc.
      Îmi place toamna ca spectacol, cred că eu semăn cu ea. Sau toamna îmi dă ceea ce-mi lipsește- un fel de căldură colorat, foșnet duios, soare ca mierea arsă. Și pădurea în toată splendoarea ei.

      N-am văzut nimic din Asia , de fapt, nimic în afara Europei.M-am cam plictisit să merg cu același grup, cam de fiecare dată a trebuit să mă „asociez „ cu altcineva.. este inconvenientul excursiilor în grup. De aici , niciodată n-am reușit să cooptez vreo colegă, am niște prietene care , pur și simplu, stau acasă.. soțul meu nu merge, din motive medicale..
      Am văzut grupuri de nemți/francezi/ australieni/ chinezi/japonezi/ americani plecați de acasă pentru toată vara. La noi este altfel..
      Gândește-te că sunt profesoară..nu dau detalii, oricum a călători , pentru mine, înseamnă VIAȚA însăși!

      Ștergere
  8. Grea intrebare. Cat valoreaza lumea? Cat toate vietiile si emotiile care incap in ea. Iar cu dezbumbatul, nu e un termen chiar atat de necunoscut. Bumbi li se spunea la tara la nasturi. A imbumba si a dezbumba erau folosite. Acum nu prea mai sunt utilizate. Au devenit arhaisme, incet incet. Cum trece vremea peste cuvinte!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ..și încă cine știe câte experiențe,știute și neștiute lucruri, fenomene..nu, este mult prea greu chiar și gândul, dar să și conștientizezi..


      Sigur că știu ce sunt bumbii, chiar sună bine „bumbișori„, o și vedeam pe Vitoria Lipan,înfășurată în cojocul ei cu bumbi..

      În cartea pe care o citesc , m-a impresionat traducerea, sună atât de neașteptat„dezbumbeze„, mai ales că scena era una de dragoste, cu urmări tragice.
      Tocmai asta subliniam- câtă încărcătură emoțională poate ascunde un cuvânt.
      Sau , dimpotrivă, câtă naturalețe poate da la iveală.

      Arhaismele parfumează stilul. Mie îmi plac, îmi place să le redescopăr,împrăștiate printre neologisme, un joc mereu altul, vechi și nou, laolaltă!

      Ștergere
  9. Buna draga Gina,

    si eu am auzit de bumbi ( nasturi) dar mai stiu ceva : o sasoaica avea nevoie de ceva de la mercerie si a cerut " o pereche de din aia care se baga unu intr-altul si can intra face poc !!" - poveste adevara - este vorba de capse.

    Salutari, Carmen

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună dimineața, Carmen! Ți-am dus dorul!

      Nu stau deloc bine cu tehnica, ar fi trebuit să am pe aici niște emoticoane, care să „vorbească „ ele în locul interjecțiilor..dar nu știu să le instalez. Bunăoară, acum voiam să nu scriu hi! hi!( că a venit vorba despre săsoiaica ta, ci să fi postat o figurină simpatică!)
      Părțile capsei se numesc, pe aici, „ moș ” și „babă„..de aceea ”poc!„ poate fi cam anemic.hi! hi!

      Ștergere
  10. Tare grea intrebarea: cât costă lumea ta? Nu pot sa raspund cu precizie, pot doar sa spun ca viata mea cu tot ce-nseamna ea!

    Mie nu mi se pare un cuvant iesit din comun „dezbumbeze", pentru ca, noi, acasa la tara si toti oamenii din satul nostru, il utilizam inca si acum. Oricine, in momentul in care intri in casa lui, mai ales in perioada de iarna cand esti imbracat cu cojoace, iti va spune: " dezbumba-te si trage-ti sufletul"
    O noapte linistita va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Frumos gând, dragă Ștef!

      Cât despre „dezbumbez„, chiar că este o surpriză, eram convinsă că este arhaism! Iată-l regionalism . Și frumos , cu multă afecțiune folosit!
      Vezi cât este de frumoasă limba noastră? Minunată!
      Să ai o noapte bună!

      Ștergere
  11. Copiii de azi gandesc practic, asa ii formeaza societatea, vremurile. Daca isi pune o asemenea intrebare, inseamna ca va sti sa ajunga departe in viata, iar apoi va sti sa-si evalueze efortul. El a pus in ecuatie banul, la modul metaforic. Dar sunt multi parametri care influenteaza si ei demersul problemei... Iar acestia apar pe parcurs, de cele mai multe ori pe nebanuite...
    M-a impresionat. E deosebit nepotelul tau, o spun chiar daca ma repet!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. El căuta ceva, nu știu ce anume. Căuta pe net. Așa a ajuns la„evaluarea „ cu pricina.
      Pentru că îl tot bătusem la cap cu gramatica,interpretări, mesaje, semnificații, mi-a plasat ”bomba”..

      Mulțumesc frumos pentru gândul tău frumos,tânără, dar deosebită mămică!!!

      Ștergere
  12. Are intuitiile lui si si le contureaza in cuvinte, iar asta e ceva destul de rar la copiii de varsta lui!... ;)
    Multumesc si eu, Gina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La vârsta lui, are experiențe multe, diferite.
      Nu vorbește despre asta.. mi-ai „deschis„ o fereastră, mulțumesc frumos!

      Ștergere