joi, 31 ianuarie 2013

știu foarte bine

 ce înseamnă să joci dramă, să nu-ţi curgă o lacrimă şi să auzi toată sala cum foşneşte, genţi care se deschid, lume care-şi suflă nasul.

N-am jucat niciodată pentru premii, pentru competiţie, ci pentru că mi-a plăcut şi mi-a dat Dumnezeu talentul, fără falsă modestie.
Draga Olteanu-Matei

Sunt zile ..și zile, la tine o fi altfel.
Sunt zile   egale cu ele,  te duci, vii,  dai, primești, cumperi,  te încrunți, zâmbești,  răbufnești,  aștepți, schimbi vorbe,  masa,  bucătăria,  norii și  zăpada, flori  la fereastră,  fire lungi  de lumină..

De la o vreme,  câteva televiziuni, de fapt, două, asta am descoperit eu, poate că se vor fi molipsit și altele,  și-au schimbat  tactica, adică au lăsat-o mai moale cu  bombardamentul de știri năucitoare.  Aduc, la ore  convenabile, până  în miez de noapte,  niște Oameni   speciali,  figuri  cunoscute, chiar foarte cunoscute, oameni  pe care ascultându-i  simți frumusețea  vieții.
Gustul bun al  traiului.
N-am văzut  de la început, am deschis  televizorul din întâmplare.
 Doamna Draga Olteanu, la optzeci de ani.
Nu știu ce  m-a impresionat mai mult-  viteza ideilor, naturalețea   poveștii,  normalul  din atitudine ..toate .

 Și multe altele!
Mi-ar fi plăcut să rețin bucățica  pe care a strecurat-o într-una dintre spusele dumneaei pe vremea răposatului, era vorba despre o mică parabolă- briceagul  este bun, dacă taie, ardeiul dacă ustură,  o bucată umoristică  dacă  are miez.
Ai văzut Patima?   trebuie să vezi  filmul  ăsta, altfel, pierzi  mult.

Întrebărilor grave - Ce este România?  le răspunde simplu, atât de simplu, că te înfiori România este în  sufletul meu.
Regele?  când eram  eu elevă, era atât de frumos!!  Existau bancnote cu figura lui, eu și colegele mele cumpăram nasturi pentru bluze și-i acopeream  cu  bancnota, să i se  vadă  chipul..vezi cum se uită lumea  când trece  Regina Angliei,  așa ne uitam noi atunci, când trecea familia regală..am ajuns o ..stârpitură.

Iubirea este un cuvânt insuficient.

Știi ceva, i se adresează Doamna Draga interlocutorului,  eu mă exprim , de acum, prin teatru și prin film, mă exprim prin oamenii, care mă strigă respectuos în piață,  ei sunt Draga Olteanu-Matei. Rolurile au poveste,  sunt și piese absolut  extraordinare , care se distrug, din cauza regiei, datoria artistului este să  transmită oamenilor ceea ce vrea  autorul  să transmită.
Dragoste!


Într-un uriaș buchet  de trandafiri roșii,  iubire, până la cer și înapoi.

p.s.  dimineață, încă aveam în imagine coafura  retro a acestei Doamne. 

Și  degetele ei grăitoare.
Privirea mi-a căzut pe un  colț de ziar.

 M-a luat  cu frig.
Zilele  sunt inegale.//

 Tu cum „iei„ chestia asta cu clikul?

un dar  extraordinar, de la Mihai


9 comentarii:

  1. După ce-o să mă mut în munți n-o să mai dau click-uri, n-o să mai vorbesc la telefon și n-o să mai am insomnii.
    O să plivesc pătrunjel, o să croșetez ciorapi și-o să dorm 8 ore pe noapte. =))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Preaînsorito,
      Dacă socotim că într-o zi sunt trei de opt, cu cât pătrunjel vei plivi, ai putea face o afacere pe cinste!
      Dacă adaugăm și ciorăpeii!!

      p.s. mă inviți și pe mine așa, din când în când??

      Ștergere
  2. Imi place atat de mult sa citesc la tine, cum descrii oamenii acestia, de suflet, cum descrii profilele lor sufletesti atat de frumoase si de simple. Pentru mine este ca si cum m-as uita la televizor. Draga Olteanu- Matei, este o doamna de poveste, draga inimii mele. Un spirit nealterat cautand spre inaltimi prin talentul cu care a fost harazita.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Gabriela,

      În astfel de situații, artiștii apar într- altă lumină, sunt firești,sunt ei înșiși. Îmi place să-i ascult, întâlnirea cu ei este un mare spectacol!
      Doamna Draga Olteanu are o vioiciune a gândului, a vorbei, pregătește la Piatra-Neamț o grupă de teatru de amatori, cu care se deplasează în străinătate.
      Îți dai seama?
      La optzeci de ani!

      Ștergere
  3. Mi-ati schimbat ziua cu postarea aceasta...Frumos! Frumos! Frumos!

    RăspundețiȘtergere
  4. Vera,
    Mă emoționezi!
    Îți trimit un buchet de gânduri bune!






    RăspundețiȘtergere
  5. Ehei! Toamna bobocilor. Asta mi-a venit prima in minte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fain de tot!Ce film! Ce artiști!Nu am timp acum , dar sigur îl revăd!!Mulțumesc frumos!
      Varvara!

      Mi-am început ziua bine!
      Imaginile nu-mi sunt chiar străine, doar că se numea „Toplița„, de Argeș, nu Viișoara, că la ”Pogoanele„ renunțasem..ce poveste!
      Profesoara de română, nu de franceză, nu m-am dus cu trenul, ci cu bicicleta, aveam și o însoțitoare, o doamnă învățătoare pensionară, a suportat cu stoicism toate hârtoapele, 7 kilometri, era toamnă, imediat au venit inundațiile..

      Ștergere
  6. @Mihai, pentru autenticitate-
    http://incertitudini2008.blogspot.ro/2011/09/inceput-cu-gust-de-boabe-rosii.html

    p.s. rectific, nu Poagoanele, ci Sprâncenata- Frunzaru..

    RăspundețiȘtergere