miercuri, 8 iulie 2009

astazi pentru ieri

Rezemat de zidul magazinului, un barbat, in shlapi; nici tanar, nici batran. Cu mana intinsa.
Alaturi, un carucior ajutator.
Lumea il ignora.
In magazin, cunoscuta poveste- vanzatoarea da rest bomboane.
Niciodata nu are marunt.

La raionul de lactate- o fatza cunoscuta. Cat este de schimbata...imi zic in sine.
Tricoul larg are o culoare incerta; in orash apa calda s-a oprit pentru o perioada nelimitata. Vorbeshte tare. Ma jenez , dar nu indraznesc s-o intrerup.
Mesteca guma. Da meditatzii non- stop. Cu pauza de masa..Zece lei shedintza. Acum, pe vara.
Are multe solicitari, pentru politehnica.
Ii spun ca suma este derizorie.
Imi raspunde intr-un mod care ma dezarmeaza-este vaduva, de shapte ani, fiul ei vrea bicicleta, ochelari de soare . Si o tabara.
N-a primit salariul pe iunie. Nu shtie nimic nici de banii pe iulie si august.
Profesoara.
Cu gradul al doilea.

Barbatul cu mana intinsa este tot acolo.
Ii dau cele doua bomboane , fara sa-l privesc.
Trecerea de pietoni. O dacie shtirba, cu caroserie pestritza, langa un audi nou-noutz. Autohtona tusheshte nervos. Pietonii sunt leneshi.

Ma apropii de casa.
Un tanar vorbeshte la telefonul mobil.
Doamna de la parterul blocului vecin, pe jumatate ieshita prin fereastra bucatariei, pare absorbita de conversatzia baiatului.

Sa fie acestea raspunsurile pe care le ashteptam la intrebarea - cine mai suntem?

12 comentarii:

  1. Azi n-am ce povesti de afara.Inca n-am iesit din motive de...bucatarie.
    Secventele descrise de tine sunt asa de cunoscute...aceasta e Romania reala in care traim.
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce sa spun, Gabi?
    O fi loc si pentru mai bine..

    RăspundețiȘtergere
  3. Uau, sunt șocată: e prima oară când aud eufemismul tandru ”cărucior ajutător”...
    Fain de tot

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Andi,
    fara epitet, ar fi avut alta intrebuintzare.

    RăspundețiȘtergere
  5. si parca nimic nu se schimba
    suntem tot ceea ce am fost, paisaj desprins din caragiale adaptat la secolul xxi

    RăspundețiȘtergere
  6. Aproape ca ma mir ca batranul a primit bomboanele de la tine: am vazut o scena care m-a lasat masca in Bucuresti. Un tanar a vrut sa ofere unui cersetor care cerea bani de mancare un corn cu ciocolata, iar batranul l-a plesnit peste mana zicandu-i "n-am nevoie!".

    Ma mir ca doamna continua sa lucreze in invatamant. Asa cum ma mir ca si eu inca o fac.

    Si, pe langa intrebarea "Cine sunt", am intreb "In ce lume traim?"

    RăspundețiȘtergere
  7. Gala, o sa spun ceva foarte dur; cineva, nu mai shtiu cine, cu nishte ani in urma, a spus ca lucrurile s-ar schimba in bine, daca ar lipsi generatzia crescuta in regimul celalalt. Atunci , chestiunea a fost luata drept o mare jignire natzionala.
    Chestiunile grave din societatea noastra au legatura cu educatzia.
    Este ushor de cershit- pentru respectivii nu este rushnos, este normal. Vanzatoarea ar dori sa-shi opreasca banutzii, altcineva moare de curiozitate sa asculte ce vorbeshte vecinul, pentru ca si acesta deranjeaza, vorbind tare.
    M-am gandit la tanara profesoara- are 38 de ani. Munceshte toata vacantza pe bani foarte putzini, pentru ca nu are alta varianta de supravietzuire.
    Cam asta e. Din nefericire.

    RăspundețiȘtergere
  8. Cora, nu era batran, dar era insistent, parca te obliga. A luat bomboanele, pentru ca i le-am pus in mana. N-a avut incotro.
    Unde sa se duca doamna profesoara?
    Cred ca este fericita ca a prins o catedra in orash.
    Are nevoie de munca suplimentara. Nu are alta posibilitate de a-shi creshte copilul. Cate persoane vor fi existand intr-o asemenea situatzie..

    RăspundețiȘtergere
  9. Cine suntem? Un popor necizelat... parca si eu simt nevoia sa ma mai cizelez citind si vazind atâtea :)

    Seara frumoasa Gina :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Manon, asta este problema- tu, eu, altzii ca noi, ne rushinam in anumite situatzii si hataram sa ne schimbam.
    Si procedam ca atare.
    Cei mai multzi refuza sa se cizeleze.
    Locuim unii langa altzii, ne intersectam in fel si fel de situatzii si nu este simplu deloc. Si zilele trec..
    O seara frumoasa, Manon!

    RăspundețiȘtergere
  11. ... la primaa citire nu am vrut, dar nici nu am prea putut sa scriu nimic acum, as repeta cele scrise de catre ceilalti... si adevarte!
    candva, nu prea demult, scriam:'si am simtit gustul

    pelinului

    amar

    al unui banut

    de alama

    aruncat in cutia

    orbilor care canta'

    o zi bua (si) pemtru maine, Gina!

    [daca apare de doua ori, imi cer scuze si te rog sa corectezi tu; am pb si cu net-ul...multumesc!]

    RăspundețiȘtergere
  12. acum am citit.
    era un film, nu mai stiu cum ii spune, in care un copil a ajuns sa se sacrifice in numele binelui. e vorba de o tema la scoala, un poriect pe care il construieste + cum poate fi schimbata lumea. si el decide ca pentru fiecare fapta buna pe care ti-o face cineva, tu faci bine la trei oameni.si tot asa. astfel lumea poate fi schimbata.
    situatia pe care ai descris-o nu tine numai de Romania, ci de intreaga omenire.
    ce ar fi daca am incerca sa punem filmul in aplicare????

    RăspundețiȘtergere