vineri, 5 noiembrie 2010

...înapoi la Bârca

  Aș fi curios să știu, totuși, ce iarbă va răsări, în timp, pe mormântul meu..”Adrian Păunescu

Spuneam, dimineață devreme, cuiva  cum se citea ADRIAN PĂUNESCU în anii  80.
Cumpăram cărțile  pe sub mână, de la o librărie, pe a cărei  vânzătoare o cunoșteam, pentru că fetele ei îmi erau eleve.
Revăd acum  șapte  volume , pe care le am în bibliotecă- Locuri comune”,”Într-adevăr”,”Sint un om liber”,”Poezii cenzurate”,”Viața mea e un roman” și o proză-”de la Bârca la Viena și înapoi”.
Negre , cu scris alb.
Alb pe negru.
O vreme,  poemul 
ÎNTOARCEREA ȚĂRANULUI 
Apleacă-ți fruntea de stăpân
spre brazda noastră milenară,
reînviat țăran român
și făcătorule  de țară...

Într-un pridvor cu busuioc
ascute briciul pus la grindă,
peste-un lighean muiat la foc
tu bărbierește-te-n oglindă

Ai colindat ce-ai colindat
prin lumea veșnic friguroasă,
acum bine-ai venit în sat
mai cald e totuși pe acasă

Te-așteaptă brazda s-o-nflorești
și grajdul să-l îndesi cu vite
și vechi colinde românești
te mustră, parcă părăsite...

Țăran român, Măria Ta,
să nu lași câmpul tău să moară
ți-au dar strămoșii ce lucra
cu mâinile ai clădit o țară.

Dă iute briciul pe curea
și bărbierește-te de-a rândul
că vezi că azi e ziua ta
care durează ani de-a rândul.

La cimitir, pe la cei duși,
coboară-n zori și te închină,
 să ungi țâțânile la uși
deschide geamul spre lumină,

Repară gardul putrezit,
dă coama calului prin mână,
și ca să simți că ai venit
sleiește apa din fântână

Și nu uita, din când în când,
să mai și mori cum se cuvine,
în toți urmașii renăscând,
cum toți strămoșii sunt în tine

  Țăran român, Măria Ta,
îndreaptă căi ce se strâmbară,
prin tine țara va dura,
că tu ai palma cât o țară.


a fost inclus în manualele școlare, pentru clasa a V-a. Copiii îl memorau cu plăcere. Cei care își petreceau vacanțele la țară, alături de  bunici, descopereau , cu ușurință,  mesajul.
  Simțeam în cuvintele lor o anume vibrație  trăită. Dincolo de fenomenul literar.
La un început de an școlar, poemul a  dispărut, pur și simplu, din manual.


Când a apărut ” Manifest pentru sănătatea pământului”, în 1980, n-am reușit să  cumpăr  cartea. Cineva mi-a scris-o la mașină.
O am aici, alături, legată în  vinilin.
Citez câteva strofe din acest tulburător   poem-

” Aproape  am ajuns să ne mândrim
Că mai rapid în acest veac se moare,
Că noi ne-mbolnăvim și suferim
De boala bolilor fără scăpare.

Stupizi actori ai tragicului rol,
Mai și avem puterea inumană
De a vorbi despre această rană
Ce va lăsa pământul sterp și gol.

Noi suntem fiii veacului bolnav,
Noi suntem canceroșii de elită,
Nu ne mai vindecăm cu niciun praf,
Bieți Iovi pe o planetă părăsită.


Și , chiar acum, când eu , acestea, scriu,
Când vă vorbesc, plângând , la fiecare,
Pentru un om sub cer e prea târziu,
Un om, măcar, ireversibil, moare

Oameni politici, încă sănătoși,
Bărbați puternici, situați la cârmă, 
Priviți acest pământ de canceroși,
Uitași-vă, voi înșivă  în urmă.
.................
De ce luptați  cu armele de foc
Și ați dus moartea la perfecțiune,
De ce nu puneți banii la un loc
Pentru aflarea leacurilor bune?
..........................................
VREM să trăim, putem să dăm și șperț
Pentru măcar un an de sănătate,
Opriți , vă implorăm acest comerț
De moarte  și de tot ce nu se poate.

Oameni politici, bunii noștri frați
Noi v-am cedat și ranguri și proporții
Dar nu putem continua. Stopați
Această competiție a morții//




29 de comentarii:

  1. Eram adolescenta cand am fost la primul Cenaclu Flacara, il iubeam pentru asta. Apoi am primit acasa(tata avea o pila la centru de librarii) un volum de poezii, prin '87 cred...nu imi placeau toate, dar multe erau pe gustul meu.
    Azi dimineata am citit ca a plecat, putin...Pacat.

    RăspundețiȘtergere
  2. Pe adevarul.ro, am citit dimineata c-a murit Adrian Paunescu. Din articolul semnat hilar "redactia Adevarul", spicuiesc urmatoarele :

    [...]"Treptat, talentatul poet s-a îndepărtat de sfera literaturii de calitate, părăsind-o, în cele din urmă, cu totul. Calea aleasă de Păunescu a fost cea a publicării unor tomuri masive, „cărămizi" cu coperte negre, cuprinzând versificaţii pe subiecte sociale şi politice, inclusiv ode dedicate dictatorului Nicolae Ceauşescu, precum şi autoportrete megalomaniace: „Manifest pentru sănătatea pământului" (1980), „Iubiţi-vă pe tunuri" (1981), „Totuşi iubirea" (1983), „Manifest pentru mileniul trei" (1984-6), „Viaţa mea e un roman" (1987), „Sunt un om liber" (1989), iar lista este interminabilă."

    si [...] "Cert este că mare parte din popularitatea ca poet a lui Păunescu, pentru „masele largi populare", se datorează preluării versurilor sale şi transpunerii lor, mai mult sau mai puţin reuşit, pe muzică de către aşanumiţii folkişti, majoritatea publicului fiind sensibilă la acest kitsch siropos. O excepţie notabilă: Valeriu Sterian, cu „Iluzia unei insule".

    Ce-ar mai fi de zis?!?!...
    Ca se incearca distrugerea cu orice pret a valorilor artistice si culturale nationale (lasandu-l la o parte pe omul Paunescu!) am remarcat de ceva vreme. Dar ca aceasta combinatie de prostie si rautate s-a extins atat de mult, inca nu realizasem pana astazi. Cat de rau am ajuns, cat de mult am decazut! :(

    RăspundețiȘtergere
  3. in biblioteca am doua dintre volumele lui dar in suflet mi-au intrat multe lucruri bune datorita lui; pacat, putea sa mai traiasca, asa repede se duc cei ce traiesc intens!

    RăspundețiȘtergere
  4. Confratii l-au clasificat;poporul l-a adulat, acum este si judecat...
    Dumnezeu sa-l odihneasca !

    PS.Nu ma pot abtine si citez:
    "Căci cei ce îşi iau plata de la oameni nu mai primesc plata de la Dumnezeu (Matei 5, 46)."

    RăspundețiȘtergere
  5. Salmi,
    Și noi îl luam pe fiul nostru cel mare la cenaclu.
    Se adunau pe stadion sau în sala mare de cultură toate vârstele, toate profesiile.
    Nu-mi place să analizez evenimente despre care nu am toate datele.
    Ce știu sigur este că un poem precum ” Repetabila povară ” face să vibreze orice inimă.
    Dincolo de toate diferențele dintre oameni.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ruxi,

    Când citești sau auzi asemenea formulări, ceva se răsucește în suflet.
    Astăzi am ascultat tot felul de știri.Vorbe..așa se spun de fiecare dată, după.
    Flori și lumânări. Așa este datina la noi.
    Nu este o datină care să ne ajute să fim mai buni, mai corecți, mai toleranți.
    Poate că așa s-ar trăi mai mult. Sau lumea ar îmbătrâni frumos.

    RăspundețiȘtergere
  7. LePetitPrince !
    Mă uimește faptul că tu, atât de tânără, vorbești de învățătura pe care ai luat-o de la Adrian Păunescu.
    Este frumos!

    RăspundețiȘtergere
  8. @ Daurel,
    În privința confraților, chestiunea este discutabilă.. este o vorbă- câte capete, atâtea idei.
    Viitorul va decide.
    Nu-mi permit să comentez”
    Căci cei ce îşi iau plata de la oameni nu mai primesc plata de la Dumnezeu (Matei 5, 46)

    RăspundețiȘtergere
  9. Glasul lui puternic a ajuns pana dincolo de generatii...Asa o sa si ramana in sufletul meu...un glas limpede si puternic.

    RăspundețiȘtergere
  10. Angi!
    Bine observi- o voce specială!
    o personalitate impresionantă1

    RăspundețiȘtergere
  11. .................

    ”Şi totuşi există iubire
    Şi totuşi există blestem
    Dau lumii, dau lumii de ştire
    Iubesc, am curaj şi mă tem.

    Şi totuşi e stare de veghe
    Şi totuşi murim repetat
    Şi totuşi mai cred în pereche
    Şi totuşi ceva sa-ntâmplat”
    ....................

    Da, s-ntâmplat ca Poetul a plecat...Îndurerat. Dumnezeu să-l odihnească!
    Gina, nu pot să cred ca Oamenii (?) au în ei atâta răutate.
    Nu toți. Cultura trăiește datorită celor care pot disocia omul de poet/artist/savant.
    Trăiască poetul!

    RăspundețiȘtergere
  12. Mirela,

    Știu și eu ce să zic?
    Suntem unici!
    Atât de diferiți..dar armonia ar trebui să se creeze tocmai din reunirea diferențelor.
    Unii sunt mult prea pătimași, nu uită, nu iartă nimic, niciodată.
    Viața este prea scurtă, totuși..

    RăspundețiȘtergere
  13. Dumnezeu să-l odihnească. Suntem şi mai săraci decât eram. Acum este un gol mare în suflete, iar atunci când îi aud pe unii că-şi bat joc de toată munca lui artistică îmi vine să-i muşc de beregăţi, precum lupul din poemele mele...

    Tristă zi. Ireparabilă tristeţe...

    RăspundețiȘtergere
  14. Cris,

    Tot poetul răspunde:

    O, biet actor
    O, biet artist
    Rolurile mor
    Viaţa e un teatru trist.

    Actorul a ieşit în stradă,
    Să-şi cumpere ceva salam,
    Era în haine de paradă,
    Ca Voievod peste un neam.

    Printre maşini, printre tramvaie
    Actorul se grăbea firesc
    Urma să vină-un nor de ploaie
    Perucile se dezlipesc.

    Şi când s-a aşezat la coadă
    Cu paloş, mantie şi scut
    Deodată oamenii din stradă
    Ca Voievod l-au cunoscut.

    S-au dat deoparte cu sfială
    Mulţimea toată murmura
    Văzându-i hainele de gală
    Să ne trăieşti Măria-Ta!

    Republicani, mă rog, cu toţii
    Descoperiseră alt mod
    De-a da cuvânt la noi emoţii
    Şi se-nchinau la Voievod.

    Dar ploaia a venit deodată
    Şi ei văzând cu ochii lor
    Întreaga-i faţă demachiată
    I-au aruncat un fel de plată:
    Lăsaţi-l dracu', e-un actor.

    O, biet actor
    O, biet artist
    Rolurile mor
    Viaţa e un teatru trist.

    RăspundețiȘtergere
  15. Multi sunt vinovati morali de criza sufleteasca prin care trecea in ultimul timp. Politicieni,colegi de partid, jurnalisti l-au ignorat in mod sistematic. Acum ii aduc omagiu! In testamentul adrsat urmasilor marturiseste si conditia precara in care traia. Sa vedem cine isi asuma si responsabilitatea pentru situatia in care a fost determinat sa ajunga. Nimeni!!!!!! Acum sunt preocupati cu depunerea coroanelor...

    RăspundețiȘtergere
  16. Florentin,

    Cred că tot Poetul are un răspuns:

    ”Ca un fum de tigara, sufletul
    Am sa-ti spun buna seara si-am sa plec undeva
    Unde nu e nimic, numai scrum, numai zat,
    Am sa-ti spun usurat, am sa-ti spun cu nesat,
    Ce departe va simt eu de inima mea.

    Usa-n loc va-ngheta si nimic nu va fi,
    Ca un fum de tigara voi trece in sus
    Unde stelele sint, unde oamenii nu-s,
    Am sa-ti spun buna seara, desi va fi zi.

    "Nu serviti o cafea, nu doriti un fistic?"
    Nu doresc decat drumul spre cer, fara voi
    Si sa nu ma mai trageti nicicand inapoi.
    Buna seara pe veci, cred c-asa am sa zic.

    Buna seara din nou, buna seara adanc,
    Doamne dragi, domni stimati, eu am treaba, eu plec
    Si pe urma aici e un fum de ma-nec
    Nu-nteleg de ce parca...imi vine sa plang.

    Doar atat am ramas, o vuire si-atat,
    Si plamanii de-atata strigare se rup,
    Buna seara frumos, buna seara urat,
    Ca un fum de tigara mi-e sufletu-n trup”.

    RăspundețiȘtergere
  17. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
    Un mare poet!

    RăspundețiȘtergere
  18. Ottilia,
    am găsit un poem cum doar El putea să scrie
    Fosta iubire
    Nici amintirea nu te mai pastreaza
    De-as vrea sa-ti cant m-as poticni afon
    Ai fost o nebunie si o raza
    Ramai un numar vechi de telefon.

    As vrea sa te mai vad dar nu se poate
    Am auzit ca te-am vazut candva
    Dar ca prin geam cu marginile mate
    Priveam prin fosta draga fiinta ta.

    Mai vine cineva si mai imi spune
    Cate ceva de bine sau de rau,
    Dar noi n-avem nici amintiri comune
    Te-ai dus luand tot ce era al tau.

    Candva te presimteam pe-o filfaire
    Stiam apropierea sa ti-o gust.
    Acum chiar sa ma tai tot nu am stire
    Ca mie aproape pasul tau ingust.

    A fost iubire ? Sau minciuna lunga?
    Te rog da voie gandului curat
    Din departarea mea sa te ajunga
    La orice nume azi te-ai fi mutat.

    Un telefon uitat si o adresa...
    Aud ca suferi si traiesti urat
    Si-ti cureti zilnic cuvenita lesa
    Si tu, cu mana ta, ti-o pui la gat.

    E greu sa-ti spun, dar viata impreuna
    Oricat de scurta, m-a trimis sa-ti spun
    Un adevar mai grav ca o minciuna,
    Mai trist, mai inflamabil, mai nebun.

    Nu mai existi, esti trasnetul de vara
    Ce mi-a lasat in creier cer topit
    Dar cand te-am aruncat pe usa-afara.
    Eu cel mai mult atuncea te-am iubit.

    Sa-ti spun sa te intorci ? Astepti zadarnic,
    Ramai si-mbraca-ti viata in vopsea,
    Marita-te mai bine c-un paharnic,
    Sa aiba dromaderii ce sa bea

    RăspundețiȘtergere
  19. Doar acum am vazut mesajele pe care mi le-ai lasat acasa la mine.
    Nu s-au terminat vrajile, doar ca le colectez in memorie, deocamdata nu ma ajuta sufletul. In schimb, si eu am plans azi, si am lasat si o urma la mine, marcata intr-un simulacru de suras. Intotdeauna cand se intampla o trecere de asta mare simt nevoia sa scriu, din egoism, ca sa dispara nodul din gat (nu trece). Si da... si ca sa vad ca nu sunt singura care simte asa.

    RăspundețiȘtergere
  20. Sayyi,
    Astăzi a plouat cu vorbe.Cu flori.Și cu lacrimi. Eu m-am întors la poezie

    Iubire silnica pe viață
    Eu o iubesc. Duios. Nebun. Potrivnic.
    Pe viata si pe moarte. Fara frica,
    Compatimesc pe cei care abdica,
    Dar eu raman cu mine insumi, schivnic.

    Si de s-ar da si lumea pe din doua,
    Cum harti politice-o mai arata,
    Eu tot voi adora aceasta fata,
    Cazuta sub catusele de roua.

    Eu o iubesc. Vitralii de cenusa,
    Spre a ne desparti, se-ntemeiaza,
    Si cheia singura se-nvarte-n usa
    Singuratate spre a-i da si groaza.

    M-au condamnat juratii mei de gheata
    La o iubire silnica, pe viata.
    -

    RăspundețiȘtergere
  21. Adrian Păunescu



    De la un cardiac, cordial

    De-aicea, de pe patul de spital,
    Pe care mă găsesc de vreme lungă,
    Consider ca e-un gest profund moral
    Cuvântul meu la voi să mai ajungă.

    Mă monitorizează paznici minimi,
    Din maxima profesorului grijă,
    În jurul obositei mele inimi
    Să nu mă mai ajungă nicio schijă.

    Aud o ambulanţă revenind,
    Cu cine ştie ce bolnav aicea,
    Alarma mi se pare un colind
    Cu care se tratează cicatricea.

    Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
    Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
    De nu doriţi să vină anii grei,
    Spitalul de urgenţă implorându-l.

    Eu vă salut de-a dreptul cordial,
    De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
    Recunoscând că patul de spital
    Nu-i o alarmă, ci o garanţie.

    Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
    Eu însumi sunt mai omenos în toate,
    Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
    Şi ţării mele minimă dreptate.

    RăspundețiȘtergere
  22. O lumanare aprinsa,
    O lacrima varsata,
    Un suflet trist.

    http://paunescuadrian.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  23. ŞI-ACUM, SĂ COLINDĂM BLOGURI!

    IOANBISTRIŢEANUL ( Doliu) ;

    CRISTIAN LISANDRU (Remember – Câteva PA-uri din alte vremuri);

    INCERTITUDINI (…înapoi la Bârca)

    PAUL GABOR (Gulag pentru Păunescu Concursuri, Ottilia Ardeleanu, Videoclipuri.

    RăspundețiȘtergere
  24. In loc sa-l petreaca poporul asa cum merita un om si nu oricare ci unul dintre cei mai mari poeti ai Romaniei, unii au gasit timp suficient pentru ura, batjocura, blasfemie...

    Cateodata ma intreb daca nu cumva romanul s-a dezumanizat, barbarizat, tembelizat din cauza problemelor generate de guvernarile blestemate de dupa '89 sau asa este caracterul sau necosmetizat? Oare nu cumva romanul a uitat cu desavarsire sa ierte, sa-si rezerve un timp pentru bunatate, pentru spiritualitate pura, pentru frumusete, pentru lumina...? Oribila lume e-njur.

    Minunate sunt amintirile tineretii mele in Cenaclu Flacara, verile in care cantam la chitare melodiile lor, petrecerile in care cantam iarasi de bucurie, prieteniile care se legau neconditionat, iubirile pure si atat de speciale, altruismul celor din jur, vorba blamda a vecinului, unitatea ... Astazi nu mai intalnesc nimic din toate acestea.

    Paunescu va ramane - dupa parerea mea - cel mai mare poet roman (zic ca-l devanseaza pe Eminescu) iar gloria nu i-o poate smulge nimeni! Ne va lipsi vocea sa, patosul sau, talentul sau si nu in ultimul rand simtul inascut de a descoperi si lansa valori cu adevarat reale!!! Astazi, scenele sunt pline de non-valori, televiziunile si ziarele sunt pline de analfabeti, prostituate, oameni-marfa... Cu Paunescu gustam libertatea in comunism si invatam sa fim demni! Astazi am uitat pana si esenta demnitatii! Ne-am frant coloanele si am ramas inclinati spre pamant!

    RăspundețiȘtergere
  25. Shanti!

    Îți înțeleg și îți admir înflăcărarea!
    Facem parte din generații apropiate.
    Am gustat cu suflet adolescentin întârziat muzica și poezia anilor la care te referi. Cum este și firesc, oarecum diferit, dar , probabil că la aceleași dimensiuni interioare.
    Zilele astea am revăzut cu ochii minții scene, imagini, momente, ani..
    Da, Adrian Păunescu este unic!
    Eu nu-mi permit să fac comparații, și dacă le fac, nu pot să situez pe cineva lângă, sau în fața altcuiva.
    Fiecare poet este UNIC!!
    La ce ne-ar folosi?- este mai mare decât..poate ocupa locul lui..
    Important este că EI ne aparțin!

    p.s. Tu și Daurel m-ați determinat să scriu și eu câteva rânduri despre cum l-am perceput pe Adrian Păunescu.
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere