joi, 25 noiembrie 2010

”nimeni

                   să nu silească pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face bine. Nici Domnul nu intră nechemat.”
Nu avem  modele, auzim tot mai des.
Căutând, s-ar putea să găsim .
Ne-a lăsat  Jurnalul fericirii ,  conceput pe când se afla în închisoarea Jilava, condamnat , în 1958,   la 13 ani  de muncă silnică, sub acuzația de crimă de uneltire contra ordinii sociale..  Evreul, botezat în temniță de către Monseniorul Ghica, asistat de prietenul și colegul de liceu și de închisoare, Alexandru Paleologu, era absolvent de Drept și Litere, doctor în Drept constituțional, foarte cunoscut în lumea culturii românești  din acei  ani.
Eliberat în 1964, reintră în viața literară.
După 15 ani, se va stabili la Rohia, dedicându-se scrierii și orînduirii manuscriselor   mănăstirii.
Cel mai de seamă eseist al literaturii noastre a lăsat o operă monumentală. Jurnalul fericirii a fost  tradus în patru limbi-italiană, franceză, greacă, spaniolă.
Să citim un eseu- testament

"Acum știu, am aflat si eu... " de Nicolae Steinhardt

Când un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el  începe să lucreze trufia.
Cel ce slăbeşte se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor când altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte!

Ceea ce reuşim ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră, încât ne umple sufletul de venin.
Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgârciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti.
Drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blândeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către   aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.
Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre.Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.
Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot maimare. Mintea ta o să viseze mâncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru că, în  ziua următoare, înnebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbânzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămâne trufie,iar sentimentul frustrării o confirmă.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămâne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean.Îngâmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu
încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci!
Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti,sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămâne ,poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere.
Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragosterespinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decât
  viciile şi incapacităţile noastre.

Acum știu, știu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte arăului, orice lipsa de mila, orice lipsa de înțelegere, bunăvoință,simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingășiei unui menuet de Mozart ... este un păcat si o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar
orice vulgaritate, desconsiderarea,orice căutătura rea, orice dispreț,orice rea dispoziție este de la diavol si strica totul. Acum știu, am aflat si eu... "
Nicolae Steinhardt






14 comentarii:

  1. Mi-a plăcut pasajul cu "lasă-te de fumat". Uşor de spus, greu de făcut, trebuie să recunosc...

    RăspundețiȘtergere
  2. Uite că nu m-am gândit niciodată la aspectul ăsta... cum că cei ce scapă de o problemă tind să-i condamne pe cei ce încă se luptă cu ea.

    În mare parte e adevăată faza, dar există şi muuuulte excepţii. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Nicolae Steinhardt este un titan in lumea teologiei si cuvintele sale pot inca inspira si pe altii.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mi-am tot propus sa citesc Jurnalul fericirii; poate asa pe internet mai "ciugulesc" ceva...
    Ca sa fiu in ton cu eseul, recunosc: mi-e frica de ce-as putea afla despre mine, cum bine zice autorul.

    RăspundețiȘtergere
  5. Jurnalul fericirii .... candva o sa-l citesc ...

    RăspundețiȘtergere
  6. N-ai citit continuarea, Cris? Bucură-te și taci- esențialul!

    RăspundețiȘtergere
  7. Iulia,
    Nu știu, dar dacă spune Maestrul, așa trebuie să fie..amintește-ți de examenele grele- tremuri în fața ușii , de mori, intri, tragi biletul, ai noroc, iei notă mare. Ceilalți mor de frică, tu te dai mare..hai că așa se întâmplă..

    RăspundețiȘtergere
  8. Florentin,
    Eu sunt optimistă, după cum îți spuneam și cu alte ocazii- optimistă moderat.

    RăspundețiȘtergere
  9. @ Daurel,

    Cam așa ni se întâmplă, este și o vorbă- de ce ți-e frică nu scapi.

    RăspundețiȘtergere
  10. vezi Gina...
    pietrele stiu sa se bucure si sa taca...
    ma duc sa recitesc.
    :)

    multumesc...

    de multe ori ma gandesc la judecarea celuilalt.
    si ma stradui sa nu, dar....tot are cineva din mine o mica mica dorinta sa o faca..,
    daca as putea spune ..acum stiu si eu...
    :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Angela,
    știu, îți înțeleg , hai să-i zic dilema, cam asta simt și eu- cine are dreptul să decidă ce este bine și frumos pentru celălalt?
    Cred că putem gândi la fel, dar în momente diferite, ne intersectăm , fără a ne atinge, ardem în clipiri, trăim eternități de-o clipă..

    RăspundețiȘtergere
  12. Minunat eseu si triada cazneala-victorie-sacaitoare trufie e un unghi de vedere la care nu m-as fi gandit vreodata, dar probabil valabil. Desi as zice ca cine a trecut prin cazneala adevarata ar trebui sa devina mai tolerant - orice obstacol te face mai intelegator...

    Mi-a placut foarte mult:


    "Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre.Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur."

    Excelenta lectura!

    RăspundețiȘtergere
  13. Irina,
    Tot revin aici, recitesc..încerc să înțeleg, înțelegându-mă.
    Sau invers.Este atât de complicat totul, deși, citind, am clipe de iluminare..
    Îți mulțumesc pentru curățenia vorbelor! Și pentru frumusețea lor!

    RăspundețiȘtergere