marți, 11 ianuarie 2011

pământul

 are loc pentru toți-Schiller, Vânătorul din Alpi

Un bloc este o comunitate. Cât o  stradă , cu locuințe concentrat așezate, pe verticală și pe orizontală. Uriașă cutie de chibrituri, perete lângă perete., .
Cu vremea, ne deprindem unii cu alții, vrând-nevrînd. Atâtea familii, o singură ușa , atâția pași, o singură scară.//
De când îl știu,  este pensionar.
Vara, o șapcă albastră, trasă pe ochi, iarna, o căciulă rusească-cum de nu i-or fi găsit-o moliile ?
Veșnic la pândă. Și la atac!
 Obiectivul-țintă-câini, pisici, vrăbiuțe, mingi rătăcite în zona lui de acțiune .
Nimic nu-i scapă.
Nimeni nu-i face față.//
http://incertitudini2008.blogspot.com/2010/05/invata-de-la-pasari.html

În fiecare zi,  o tânăra   își duce și își aduce copiii la și de  școală.
Trei. Niște bomboane de fetițe- hăinuțe  cu glugi, cizmulițe înalte, căciulițe roz  cu ciucurași.
La prânz, mama le ajută să coboare din mașină.
Fiecare scoate din ghiozdan  laptele și cornul.
Mama desface capacele paharelor, așază cornurile alături și, dacă se întâmplă ca Dolma  și Richi , maidanezele  adoptate de comunitate ,  să fie pe aproape, le așteaptă  până își termină masa.
Grijulii și atente.
Una dintre surori adună paharele goale și le duce la container.
Nu, nu este mereu așa. Astăzi cățelușele  au întârziat.
N-o să-ți vină să crezi..//
Aflat,   din întâmplare,   în dosul capotei autoturismului, care nu cred să fi avut nevoie de vreo revizie,  omul cu căciulă rusească  așteaptă.
Calcă prudent.
Ai zice că se plimbă.
Bocancii lui strivesc cutiile.
În pete mari, laptele se prelinge către  băltoaca dintre două mașni.
Stâlcite, cornurile s-au amestecat cu noroiul bocancilor.
Vorbele mi-au înghețat pe buze.

p.s. există legi care să –i oblige pe oameni să fie oameni?

39 de comentarii:

  1. Pacat e ca ramanem fara cuvinte in fata unor asemenea fapte!Asa as fi ramas si eu.MUTA!
    Oare e bine atata tacere!Unde e atitudinea?Nimeni nu-l poate pune la punct?!Si copiii au tacut? Ma cutremur la atata rautate.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mă gândesc că există o singură lege în acest sens "legea celor şapte ani de-acasă a bunului simţ".

    Trecând peste mitocănia unora, nu cu uşurinţă, mi-a rămas pe retină imaginea mamei care-şi duce cele trei fetiţe la şcoală, iar căciuliţele lor roz împrospătează scrierea şi dau inocenţă cuvintelor.

    Seară plină de frumos, draga mea dragă!

    RăspundețiȘtergere
  3. "legea celor şapte ani de-acasă, a bunului simţ".

    RăspundețiȘtergere
  4. Gina, nu mă pot abţine să scriu aici ceva ce a spus mai demultişor marele nostru Grigore Moisil: "Legile ţării nu interzic nimănui să fie imbecil."
    Vorbele astea pot eticheta pe cineva merituos în această privinţă, indiferent de vârsta pe care o are.

    RăspundețiȘtergere
  5. Există mulţi semeni de-ai noştri care şi-au făcut un obicei din a da - cu pietre, cu piciorul, cu ce nimeresc "domniile lor" - în animalele care nici măcar nu se pot apăra.
    Ţin minte că odată era săajung la bătaie cu un individ care nu avea altceva mai bun de făcut decât să înghesuie un maidanez într-un colţ şi să dea în el. Maidanezul, săracul, cu toate că era încolţit, nu reacţiona, doar schelălăia. Mi-a venit să-i dau ăluia, era chiar destul de bine îmbrăcat, de unde se vede încă o dată că nu haina face pe om, vreo doi pumni în gură. Ne-am rezumat la un mic scandal verbal, iar maidanezul a profitat de situaţie şi a fugit.
    Nu-mi plac aceşti oameni. Nu numai că sunt negri în cerul gurii, dar au şi sufletele negre.
    Dacă ar fi posibil - dar nu este, vorbim doar utopic - i-aş plasa în faţa unei leoaice cu pui şi i-aş ruga frumuşel să arunce pietrele alea până se aude vocea lui Tarzan..

    Gânduri bune, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  6. Pe 16 dec. 2010 în oraş , într-un loc public --- ca din senin m-au înconjurat 16 maidanezi … ce să te aperi cu o geantă ….au trecut mai prin apropiere vreo 4 bărbaţi şi nici unul nu s-a uitat …. era treaba mea – fireşte … printre cotarle şi un corci ( dintre o maidaneză cu un pitbull ) … de Anul Nou am ridicat cupa de şampanie …simbolic , ultimul vaccin l-am făcut pe data de 4 ianuarie … combinaţia dintre aşa vaccin şi alcool produce encefalită.
    Aceiaşi haită în acelaşi loc a făcut praf o bătrânică şi gata să mănânce un copil. Sunt un om născut şi crescut la ţară , am iubit şi iubesc animalele , dar fiecare animal are un loc: câinelui îi stă bine la stână în munţi sau lângă o cuşcă. Problema care s-a ivit ( că este o problemă !) nu este cât de răi sunt maidanezii , ci faptul că nu trebuie să existe. Ştiţi cum se moare de turbare: în chinuri groaznice şi în cuşcă de fier.

    RăspundețiȘtergere
  7. “Cu cat ii cunosc mai bine pe reprezentantii poporului, cu atat imi admir mai mult cainii.” – Alphonse de Lamartine ...

    RăspundețiȘtergere
  8. Excelent textul, Gina!
    În loc de comentariu, îţi relatez asta:
    aveam o cititoare fidelă a blogului, acum vreun an. Era arhitect de meserie, scria frumos, plastic, cu umor, era o plăcere să schimbi două vorbe cu ea la comentarii. În contextul unui subiect asemănător, a scris că ei i se pare că singurul lucru logic, de bun simţ pe care-l pot face oamenii este să NU mai hrănească maidanezii blocului, sub nicio formă. În felul ăsta fie că mureau de foame, fie că părăseau zona... Cumva, comunitatea scăpa de ei.
    M-am cam burzuluit la ea.
    De-atunci, nu a mai intrat niciodată pe blogul meu. Nu mai eram compatibile.

    Aş vrea să-i spun domnului Grigore Rotaru, despre care nu mă îndoiesc că iubeşte animalele, că un câine vagabond nu atacă pe oricine şi asta ar trebui să-i dea de gândit.
    Se pare că animalul percepe mirosul pe care-l emană corpul nostru când ne creşte nivelul adrenalinei sau noradrenalinei. Asta se întâmplă la furie sau frică sau amândouă.
    Ne simt mirosul sentimentelor, chiar dacă nu facem ÎNCĂ nicio mişcare bruscă, de ameninţare, de alungare cu sacoşa, cu servieta...
    Ideea e că, mintal, oamenii încep primii conflictul. Când câinele sare să te muşte e deja momentul doi, când el se apără.

    RăspundețiȘtergere
  9. Angi,
    Bună dimineața!
    Știi cum e..unii oameni sunt cam la fel de periculoși precum animalele.
    Nu prea poți găsi cale de comunicare, e ca și cum am vorbi limbi diferite.//
    Copiii plecaseră, tocmai asta aștepta el.
    Da, asta este, răutatea unora este organică.

    RăspundețiȘtergere
  10. Geanina,
    Chiar ai dreptate, căciulițele astea răsar ca niște zambile în cenușiul cotidian.
    Copiii, prin inocența lor, ne colorează viața. Neplăcut este că unii adulți s-au născut bătrâni.
    Legile sunt făcute de oameni pentru oameni.
    Legile nescrise le învățăm de acasă.Totdeauna sunt și excepții.
    O zi bună!

    RăspundețiȘtergere
  11. Ifim,
    Din ce văd și aud, niște legile nu se aplică la fel pentru toți.Circula o vorbă- legea este o poartă: cățeii se strecoară pe dedesubt, vițeii se opresc în fața ei, pentru că asta este ceva nou pentru ei, în timp de leii, puternici fiind, sar, totdeauna, pe deasupra ( porții).

    RăspundețiȘtergere
  12. Cris,

    Auzeam o știre despre niște indivizi care loveau crud crud un cal, pentru că nu reușea să urnească o căruță.
    În iarna trecută am văzut, am scris, am posta și fotografia cu niște indivizi , din satul în care m-am născut și unde n-am mai văzut vreodată o scenă atât de cumplită.
    Un cal cam prăpădit trăgea o căruță încărcată cu lemne , dintr=o curte. O roată a alunecat și calul a căzut în genunchi. Tocmai atunci, treceam cu mașina.
    ”Stăpânul „ calului și lovea nebunește, cu biciul, animalul căzut, încurajat de o grădă de gură- cască. Niciunuia nu i-a trecut prin minte să-l deshame, să ușureze căruța și apoi să pornească.
    Adesea, mintea omenească înnebunește..mî gândeam că este vorba nu doar de răutate, ci și de multă prostie.
    Complic , cumva, lucrurile..cred că la școală îi învățăm pe copii multe lucruri inutile, nu-i învățăm cum să ”descompună„ lucrurile complicate în pași simpli..

    RăspundețiȘtergere
  13. @GRIGORE ROTARU,

    Sunt înspăimântată de ce vi s-a întâmplat. Îmi pare atât de rău..
    Aș separa situația în mai multe componente:
    1. În țara asta a noastră- am mai văzut ceva, aproximativ asemănător în Atena- câinii au devenit pericol public. În haită sunt extrem de periculoși.
    Sunt absolut de acord cu dumneavoastră , din experiența mea de copil crescut la țară , că el, câinele, deci unul, nu o haită, își are locul și rostul lui.
    Am trăit experiența câinelui adus în casă- de dragul fiului meu- la cel mic mă refer- am cumpărat un boxer. A fost o perioadă foarte grea,,am scris ceva- Bill și pantofii unei fete-
    Despărțirea de acest suflet a fost groaznică- cine vrea un câine în casă trebuie să se gândească bine, înainte de a-l aduce în familie. Mai ales, într-un apartament de bloc, oricât de încăpător ar fi.Acum o spun cu toată convingerea.
    2.
    Cred că noi, ca națiune, administrăm rău de tot problema câinilor- întâi cei care i-au alungat de prin curți, câinele nu este pretențios, se hrănește cu orice, el este prietenul omului și paznicul curții.
    Alungat , cred că se sălbăticește. Devine periculos, mai ales în haită.

    3.
    Nu prea înțeleg atitudinea celor care flămânzesc copii, bătrâni..dar investesc sume uriașe în a le crea câinilor locuri speciale. Zică cine ce va vrea să zică, dar acolo , sigur, banii au alte izvoare și circulă pe căi mai întunecate.

    Laptele și cornul: le admir pe fetițele care nu aruncă aceste două alimente, din nefericire, am văzut, la școală, risipă de ele..
    Sunt copii care nu au ce mânca, alții le folosesc ca obiecte de joacă.
    Există adulți- salariați, care le adună, pentru a-și hrăni animale de acasă.

    Cred că este total greșit această chestiune cu obligativitatea administrării laptelui și cornului în școli.
    Eu -și sunt sigură că mulți profesori și învățători , analizând-o , moral, material..etc. n-o găsesc bună.
    Despre insul pe care îl știu- el urăște. Urăște! Este preocuparea lui. Este un nefericit. Nu găsește nimic frumos..

    O altă problemă, nu neapărat ultima sau cu o mai mică importanță- cred că oamenii, care, de bună voi și nesiliți de nimeni, dar mai ales, pentru că vor să fie conducători, ar trebui să știe, înainte de toate, că sunt responsabili de sănătatea națiunii- sănătate morală și fizică. Omul are statut de Om. Animalul este animal.
    Dar...

    RăspundețiȘtergere
  14. Arcadia,

    Uimitoare și dureroasă constatare..
    Poate că , pe undeva, se întâlnește cu- homo homini lups( est).
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  15. Renata,
    Mulțumesc mult pentru gândurile bune!
    Nu înțeleg atitudinea doamnei arhitect- putem avea opinii și convingeri diferite- dar este păcat să ”rupem ” brusc relațiile , doar pentru că nu ne spunem lucruri care ne-ar face plăcere.
    Nu sunt de acord cu înfometarea maidanezilor, pentru că devin agresivi, mai ales, în haită.
    Tocmai atunci au curaj, probabil, pentru că fiind mulți nu pot fi învinși.
    Înțeleg că un singur câine simte slăbiciunea cuiva sau repulsia.
    Dar, când este vorba de o haită hămesită, lucrurile se schimbă.
    Fac o paranteză- și omul, cât ar fi de puternic sau de slab, singur acționează într-un fel.
    Când este în mulțime, își pierde identitatea, uită, probabil scopul inițial și se dezlănțuie. Mă gândesc la scena din Tănase Scatiu, la o alta” Capul lui Moțoc vrem” și aș putea să mai aduc și altele.

    Eu cred că la noi, problema câinilor este total scăpată de sub control, ca multe alte probleme, de altfel, nu trebuie să le enumăr aici.
    Oricum, o societate , în care , pe stradă, în plin oraș, omul poate fi agresat , mușcat, infectat de câini..nu dă doi bani de viață.
    Rămâne valabil dictonul ”care pe care”..așa văd eu lucrurile.
    Te mai aștept cu mare drag pe la mine.

    RăspundețiȘtergere
  16. Animalele nu sunt violente prin natura lor (nici chiar cele mai feroce animale salbatice, nu ataca fara motiv... a fost demontrat de locurile unde n-a calcat picior de om si civilizatie)... dar... atentie, raspund violent violentei. Primul pas gresit a fost facut de om. Oriunde o sa vedeti un astfel de comportament la un câine trebuie sa stiti ca are traume de la un comportament uman gresit (pe care l-a intâlnit anterior). El, ajunge in final sa se apere preventiv.

    Am câini ai strazii (nu unul... ci mai multi). Toti au traume de la abuzurile umane.

    O singura data un câine sa fie prins intr-un act de violenta (cred ca e valabil si la oameni), e ca si in Arta Razboiului - lasa-i o usa / o scapare altfel va lupta pâna la moarte ca n-are nimic de pierdut.

    Cât despre români pot sa zic simplu - nu exista respect pentru animale, nu exista educatie in acest sens si problemele curg lant din urma ne_educarii.

    RăspundețiȘtergere
  17. Manon,
    Știu că ești o mare iubitoare de animăluțe.
    Așa cum îi spuneam Renatei, te cred, înțeleg că animalele răspund , în felul lor, atacului omului.
    Totuși, să fim serioși, haite de maidanezi atacă oamenii aflați, din întâmplare, în locurile lor favorite.
    MAnon, suntem mai bine educați , că lăsăm inii pe străzi? Nimic nu mă va convinge că a-i lăsa să umble prin toate locurile publice este o dovadă de libertate bine înțeleasă. Omul trebuie să aibă siguranță pe stradă, măcar în privința animalelor.
    Da, și eu detest agresivitatea.
    De orice fel.
    O zi frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  18. N-am voie sa judec aceste cazuri deoarece sunt muscat de caini vagabonzi, insa si proprietar de caini de culesi de pe strada.
    http://daurel.wordpress.com/2011/01/11/printre-caini/ si http://daurel.wordpress.com/2009/05/19/banalitati/
    Scuze pentru publicitate; nu m-am putut abtine...
    PS. Taranii nu sunt, poate n-au fost niciodata, prea sentimentali cu animalele; omul cel rau de la bloc o fi de origine rurala...

    RăspundețiȘtergere
  19. Daca pamantul are loc pentru toti, noi trebuie sa ne gandim daca ne meritam locul. Posibil ca vecinul sa nu se fi gandit!
    Ce om! N-am reusit nici acum sa inteleg rostul gesturilor crude pe care unii le fac. Povestea cu vrabiutele, mancarea strivita pentru cateluse(imi place numele) toate astea dau dovada ca nu are suflet, bunul simt si-n plus nu stiu de ce l-a deranjat mancarea, doar nu era a lui. Asa e la bloc... Mereu am zis ca scara in care locuiesc nu e pentru mine sau eu nu sunt pentru ea.
    Vis. Lege. Om adevarat. Vis.

    Draga mea, incalzeste-ti vorbele cu" Si daca norii desi se duc/De iese-n luciu luna/E ca aminte sa-mi aduc/De tine-ntotdeauna."
    L.

    RăspundețiȘtergere
  20. 1) Este interesantă ideea de a depista ce este cu un om după dacă îl înconjoară sau nu îl înconjoară maidanezii ! La vârsta mea nu mai pretind că fluidele mele sunt pure, ceva este cu aura , bate în jurul meu peste normal şi bietele animale când au intrat în conglomeratul de energii subtile ce emană corpul subsemnatului …. le-a plăcut atât de mult încât au trecut în extrema de posesiune totală fiind înnebuniţi să mănânce din mine şi nu alta. Aşa gândeam despre mine, dar aceiaşi „ indivizi“ au acţionat asupra unui copil şi , orice am spune, un copil de 5 ani este roua cerului. Problema cu mirosul nu dă îndemn pozitiv întotdeauna.
    2) Eu am propus ca maidanezii să nu mai existe; asta ar însemna să-i aducem la stadiul de câini şi de treaba asta să se ocupe statul ( că de-aia e stat !) şi eu nu o să refuz să plătesc pentru efort.
    3) Nu cred că cealaltă variantă este dorită de cineva: să moară un om ca să trăiască 16 maidanezi …. Câte o muşcătură … aşa mai fină … mai treacă meargă … dar ce facem în cazurile de mutilare oribilă …
    4) Nu aş mai fi scris acest comentariu, apar în postura de nepoliticos …. chiar îmi cer scuze faţă de toate persanele participante aici … dar între timp autorii jafului trupului meu au mai prins un bărbat tot în aceiaşi zonă , un caz mai grav , pe număr de copci…..
    5) Dacă se înfiinţează o societate ( serioasă ! ) pentru rezolvarea problemei după litera tuturor legilor ….. o să fiu printre primii care donează o sumă considerabilă.
    6) Un copil muşcat de faţă ---- un tablou care să ne înspăimânte!

    RăspundețiȘtergere
  21. Acum vreo luna de zile am zis sa fac un pustiu de bine pentru un caine care s-a aciuat pe langa blocul nostru, un catel foarte cuminte si prietenos. I-am facut o cusca, sa se adaposteasca acolo iarna.
    La mai putin de o saptamana de cand o pusesem fix sub balconul meu (ca sa nu deranjez pe cineva), m-am trezit cu Politia Comunitara la usa : un destept de vecin ma reclamase, iar astia venisera sa-mi puna in vedere sa iau cusca de-acolo.
    In felul asta a crezut el ca se rezolva problema cainilor fara stapan!

    RăspundețiȘtergere
  22. @Daurel,
    vorbiți de” legea„echilibrului.
    Nu cred că sunt prea mulți oameni care, după o experiență rea, ar fi procedat cum spuneți .
    Se și observă că-i iubiți, de îndată ce fiecare cititor al blogului, în locul dumneavoastră, îi vede zilnic pe ei.

    RăspundețiȘtergere
  23. Lav,

    Cred că sunt rare situațiile în care să-ți poți alege vecinii.Și în asemenea cazuri pot fi surprize de tot felul.
    Cred că educația și puterea de a-i înțelege pe oameni lipsesc în multe cazuri nefericite.
    Omul de care vorbesc- citește și postarea pe care amintit-o- urăște.Da, este trăsătura lui forte.De fapt, într-un fel, inspiră milă..cine știe ce necazuri l-au adus în starea asta.
    De ce a distrus mâncarea?
    Ca să n-o mănânce cele două vietăți.
    Cine pe cine nu merită? Cine mai știe..fiecare își are ”normalul ”lui.
    Mulțumesc pentru versuri!

    RăspundețiȘtergere
  24. Citeste ce scrieti? Uraste...pacat! Daca are necazuri nu intleg de ce nu renunta la acel sentiment. Fiecare om nefericit este nefericit in felul lui. Nu meriti atata timp cat nu apreciezi. Cu placere! am luat doar esentialul.

    RăspundețiȘtergere
  25. @ GRIGORE ROTARU,
    Experiența pe care ați trăit-o și despre care vorbiți în termenii cei mai corecți este nu doar înfricoșătoare.
    Este ceva care atinge ființa umană în esența ei.
    Seară de seară, apar știri care vulgarizează omul, lovesc în demnitate, trăiri , dar se evită, cu bună-știință, lucrurile grave.
    Eu chiar am convingerea că, la noi, situația câinilor maidanezi este problemă națională- să vezi un copil mutilat de o haită? Să moară un om , pentru că , imitând-o sau iubind gestul lui Brigitte Bardot demonstrezi că ești european, mângâind câinii vagabonzi?
    Și asta cum?
    Cu prețul durerii multor oameni nevinovați..
    La noi, undeva, dincolo de oraș, există o bază pentru acești câini.
    Nu știu cum se face, dar pădurea, este un mare parc, de fapt, orașul , străzile sunt pline de câini cu cercel verde.
    Unii sunt agresivi, chiar dacă au semn că au trecut prin cabinetul medicului.
    Când cei răi atacă, li se alătură mulți alții , răsăriți ca din pământ.
    Regret sincer că ați avut parte de o experiență groaznică.

    RăspundețiȘtergere
  26. Cred ca ceri prea mult. Cine nu s-a nascut ca om, greu de crezut ca mai trece proba dresajului. Omenia nu se construieste cu strategii legislative, ci cu caramizile educatiei. Incepand din fanilie si continuand cu tot ceea ce se intampla in jurul nostru. Insa, in jurul unora nu se intampla nimic!

    RăspundețiȘtergere
  27. Geocer,
    Eu știu că tu ești un om bun- spun asta pentru cei care nu te cunosc.
    Dă-mi voie să fiu sinceră.
    Ai procedat corect, moral, frumos, din punctul tău de vedere.
    Văzut din perspectiva altora, la vecini mă refer- gestul tău este discutabil. Un câine deranjează, latră..etc..
    Cred că dacă vrei să salvezi un câine, trebuie să-l iei în casa ta, ceea ce la bloc nu este cel mai potrivit.
    Sper să nu procedezi ca prietena Renatei.
    Seară bună!!

    RăspundețiȘtergere
  28. Lav,
    Nu citește, cred că nu citește, de fel.
    Îmi cunoaște opinia despre atitudinea lui. Tace.
    Este greu pentru oamenii înrăiți să recunoască faptul că au probleme.

    RăspundețiȘtergere
  29. Nu cred că problema maidanezilor este esenţa acestui articol. Cu sau fără laptele şi cornul dat de fetiţe, aceştia există. Foarte discutabil este gestul acelei persoane. Stau şi mă întreb, oare pe cine a vrut să se răzbune de fapt? Pe maidanezi? Oricum găsesc mâncare şi aiurea. Pe fetiţe? Ceva mă face să cred că răutatea lui, a fost la adresa lor.

    RăspundețiȘtergere
  30. Florentin,
    Întrebarea mea este retorică- știu că multe lucruri din care se compune viața noastră rămân neschimbate, orice ar fi.
    Totuși,speranța moare ultima, nu?

    RăspundețiȘtergere
  31. Sebra,
    Omul este un fenomen de răutate.Am mai scris despre el.
    Gestul lui m-a lăsat fără cuvinte. Nu doar pe mine, l-au mai văzut vreo alte câteva persoane, deși se ferea.
    El urăște copiii, păsările, cățeii, pisicile, cred că tot ce înseamnă, într-un fel, tinerețe, viață.
    Am atins și alte câteva teme cu care ne confruntăm..nu există?

    RăspundețiȘtergere
  32. Nu cred ca in sufletul lui nu vrea sa fie loc si pentru altceva.
    Ma asteapta Scrisoarea III, maine.
    Daca reusesc sa inregistrez vocile, va trimit. :)
    Pana atunci, aveti grija!
    L.

    RăspundețiȘtergere
  33. Nu , nu exista legi care sa ne oblige sa fim oameni, dar mai exista in noi puterea de a lupta cu altii?!

    RăspundețiȘtergere
  34. Lav,
    O fi și așa, cum spui tu!
    Mult spor la învățat!
    Și un 10 pentru reușită!

    RăspundețiȘtergere
  35. Ionel Muscalu,
    Fiecare își este propriul stăpân..

    RăspundețiȘtergere
  36. De curând, scriam: accidentul s-a produs conform principiului enuntat de Grigore Moisil: “Legile ţării nu interzic nimănui să fie imbecil”!

    Notă: acum observ că şi alţii şi-au amintit de Moisil. Dacă doi îţi spun că eşti beat ...

    RăspundețiȘtergere
  37. Este un articol la care comentariile sunt de prisos.

    RăspundețiȘtergere
  38. Zamfir de Turda,
    Fiind vorba de aceeași temă, cred că da.

    RăspundețiȘtergere