luni, 10 ianuarie 2011

alba neagra și color

Toată săptămâna era păstrat sub cheie, într-un dulap, în sala de meditații.
Sâmbătă și duminică seara, dacă nu se organiza reuniune , ori dacă nu primeam învoire să mergem acasă, ni se permitea să ne uităm la televizor, cât aproba directorul liceului- nu știa că noi îi spunem năsturescu, avea un tic, își mângâia mereu nasturii cămășii , când ne preda scripeții și legea lui Ohm.
 Spre disperarea pedagogilor, pentru că  lumina fiind îngăduitoare,  se înfiripau idilele, circulau bilețelele și se stabileau eventuale întâlniri, pentru pauzele mari, pe lângă plopii din curtea liceului.
Emisiunea de care îmi amintesc cu mare plăcere era Dialog la distanță,  nu doar  pentru conținutul ei, ci , mai cu seamă, pentru doi bărbați absolut fermecători- Mihai Florea și Tudor Vornicu-inteligenți, creativi, strălucitori.
Anii au trecut, în locul minunii alb/negru au apărut culorile.
Ce mai zarvă!
Pile, aranjamente, alergătură, aprobări, telefoane, ce mai!..l-am obținut! Adevărat trofeu, așezat în sufragerie, măsuță specială, prieteni, rude, noi toți buluciți, care pe unde .
Brusc, s-a trecut la program redus, două ceasuri pe seară, mai nimic, cuvântări, cifre , recolte extraordinare- paiul ca trestia, spicul cât cocoșul, bobul cât dovleacul, șantiere,  întreceri, 1 mai, 23 august, 26 ianuarie..
89 a deschis toate porțile, lumea întreagă  a aflat că trăim , chiar dacă București se muta, de pe o zi pe alta, când la Budapesta, când la Sofia .
Explodase mămăliga!
Orice minune ține și ea cât poate.
Prietenii și-au văzut de ale lor, noi ne-am umplut cu de toate cămările suflețelelor, până atunci bine zăvorâte.
Vremea fuge ca nebună..//
Îl iei, nu-l iei în seamă, el există.
Tot pe măsuță, în fiecare cameră, în unele case chiar și-n bucătărie, să nu se piardă telenovelele  și senzațional direct.
În spatele lui, de obiect vorbesc, televiziunile, cu miile lor de tentacule.
Ne-au secătuit de energie, ne-au furat gustul pentru citit, pentru spectacole și plimbări în natură.
Unul câte unul, mai greu , nici un început nu este ușor, încercăm să ne rupem de magnetismul acestei mașinării.
Cineva îmi spune că , în locul respectivului obiect,  a pus un maldăr de cărți.
N-am reușit performanța asta, încerc să nu-l mai iau în seamă, câteodată chiar reușesc două-trei zile, oricum am achiatat cablul pe tot anul, așa că am contribuit,  de bună voie,  la asigurarea unui trai liniștit pentru o  armata de angajați.
Aveam câteva emisiuni preferate, din ce în ce mai puține..
Acum două seri, chiar m-am înseninat .
La una dintre televiziuni, de unde se transmite realitatea în direct, o doamnă simpatică- ce zâmbet frumos au moderatoarele de când am intrat în 2011, li se citește bunăstarea în priviri și pe rochiile bine croite –avea , ca de obicei, mulți invitați.
Și un cunoscut sociolog.
Recunosc respectul și interesul pentru această profesie, pentru că este prima reușită a familiei mele, după 89.
De la domnul sociolog am aflat cum te poți cunoaște mai bine, în vremurile astea cenușii, dacă răspunzi sincer și grijuliu la trei întrebări:
1. La ce râzi?
2. Despre ce cânți?
3. La ce și pentru ce plângi?
Se presupune că orice om normal râde și plânge, chiar și băieții plâng câteodată.. de cântat, nu se poate să nu cânți, măcar atunci când toate ușile și ferestrele sunt închise..
ps. Încercăm un exercițiu de sinceritate?

29 de comentarii:

  1. 1) Râd când apare unghiul spaţial la bobocul de crin.
    2) Muzica – improvizaţie specială proprie , versuri de Voiculescu: Pe decindea Dunării la vale.
    3) ( Cum să nu … numai zeii nu plâng !).
    Plâng atunci când este furată copilăria cuiva !
    Să fie numai bine !

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte educative filmuletele !
    Poanta cu oul ar trebui sa le-o facem copiilor; sa nu creada orice, pe oricine...
    Chiar voiam sa-l caut pe Vasile Dancu pe internet; pare un om serios...
    Intrebarile din final sunt o idee...;
    pentru cel putin trei postari.

    RăspundețiȘtergere
  3. 1. La ce râzi?
    Rad cu gura pana la urechi la o gluma buna. Dar, cateodata, rad si de mine. In special atunci cand imi dau seama cat de credula sunt cand sper ca natia asta se va face bine.
    2. Despre ce cânți? Cant iubirea cu toata putearea mea. Orice fel de iubire.
    3. La ce și pentru ce plângi?
    Mi se reproseaza des ca plang prea usor.

    RăspundețiȘtergere
  4. @GRIGORE ROTARU,
    Uimitor mod de a trăi ,râzând , bucuria în fața deschiderii cupei de crin, ca simbol regal al purității și al luminii.
    Sacru pentru Hera și Artemis, suav și inocent, crinul este, poate, simbolul complet al perfecțiunii și al credinței.
    Improvizație proprie pe „sonete închipuite”, în unduiri de valuri?

    ”unde ești, copilărie, cu pădurea ta, cu tot..?

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Daurel,

    Dacă i-am citi și cărțile-recunosc că, n-am făcut-o ,încă, poate că n-am fi ”țara telespectatorilor fericiți”, nici o”patrie de unică folosință”.
    Dacă v-am furnizat teme interesante, chiar mă bucur!( tot vorbim de voie bună)

    RăspundețiȘtergere
  6. Cati,
    Știi să te bucuri!
    Râsul este unul dintre medicamentele cele mai la îndemâna omului spun cercetătorii. Nu de astăzi, nici de ieri.Cu efecte miraculoase.
    Or fi existând femei care să nu plângă prea ușor?

    Gaudeamus igitur!

    RăspundețiȘtergere
  7. Fiecare sonet şi toate la un loc …. capodopere.
    Capodopera scrierii poetice ( fără sonete ) a lui Voiculescu : „Pe decindea “
    O adresa: http://www.literaturasidetentie.ro/prieten/carte_17.php
    Ce comentarii stârniţi , aparent , fără mare efort !

    RăspundețiȘtergere
  8. @GRIGORE ROTARU,
    Vă mulțumesc mult- astăzi am onorat cu plăcere și deosebit interes, ”lista bibliografică”, pe care mi-ați recomandat-o.

    RăspundețiȘtergere
  9. 1. Râd la glume bune sau, uneori, de mine însumi.
    2. Despre ce cânt? Despre iubire, atunci când îi când Geaninei la chitară.
    3. Mă emoţionez câteodată, şi mi se pare firesc. Nu poţi avea sufletul împietrit şi atunci ţi se mai scurge câte o lacrimă pe la colţul ochiului. Nu e un semn de lipsă de bărbăţie, ba chiar din contră. Am fost şi rămân un sentimental... Peste ani o să semăn cu tata, Dummnezeu să-l odihnească, atunci când îşi aducea aminte de vremurile tinereţii lăcrima intens...

    O seară bună, Gina...

    RăspundețiȘtergere
  10. *Rad cu multa placere de faze create de catre copii(ai mei sau cei de la scoala),dar si de dragalasenia animalelor.

    *Cant aproape tot timpul(cand imi pot permite:) despre...frumos indiferent de ritmul melodiei.

    *Plang destul de repede,fiind o fire sensibila.Imi aduc aminte de primul meu raspuns din clasa I.A fost cu ...lacrimi,dar nu pentru ca nu stiam raspunsul ci fiindca aveam niste emotii!!!!;)Am reusit sa ma autoeduc in aceaste directie,dar plang cand mi-e mila sau cand sufar alaturi de cineva drag.

    Cat despre televizor si televiziune!Pot trai si fara chiar foooooarte linistita!
    De multe ori chiar ma surprind stergand doar praful fara sa-mi pese de el.Am ce-i drept emisiuni care le urmaresc cu interes,dar nu sunt disperata daca le pierd.!

    RăspundețiȘtergere
  11. Incercam...
    1-La ce rad? La prostia mea, la "Fenomenul Caragiale", la teatru, la Tv. , la povesti.
    2- Despre ce cant? Poate nu cant!
    3- La Tv(unele filme)la poezii si pentru mine, pentru tot ce e trist.

    Rad cand ma aud despre ce cant si plang cand imi aduc aminte ca am ras cand trebuia sa plang.
    Rasul e ca o bucatica de ciocolata: iti faci pofta, dar nu-ti tine de foame. Plansul e lacrima ce nu-ti tine de sete.

    O fi haios filmuletul(nu m-am uitat)
    s-a incheiat- exercitiul de sinceritate.

    >:D< Zambete si bucurii!
    Amintire "Ce bine ca esti!"

    RăspundețiȘtergere
  12. Cris,
    O față râzând cu poftă este frumoasă!
    Când o lacrimă se pierde printre gene, figura se luminează.
    Și dacă, din când în când, cântă- la chitară, vai ce frumos! acolo este chiar armonie1
    O seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  13. 1. Râd când mă gândesc că peste câteva zile vor începe să curgă: factura de curent, de mobil, salubritate, impozite, ... şi eu nu am bani nici de pâine.
    2. Am câteva melodii care îmi revin pe buze. Zorba e printre ele, Valurile Dunării, Imagine, ... Muzică fără consum de curent.
    3. Nu mai plâng de mult timp. De când am aflat că nu foloseşte la nimic. Eventual, trag o înjurătură (am lucrat 25 de ani printre şoferi!) şi mă fac că nu este necazul meu!

    RăspundețiȘtergere
  14. Angi,

    Îmi plac de mor drăgălășeniile copiilor, așa că te cred, categoric!
    Sunt convinsă că îți place să cânți, n-ai putea fi o învățătoare atât de iubită și o dansatoare atât de talentată, fără să știi să cânți.
    Reiau , retoric, întrebarea pentru Cati- or fi existând femei , care nu plâng ușor?
    Seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  15. Da, este bun rasul! Multumesc si pentru articol si pentru filmuletul postat. Am simtit ca ma relaxez si mi-am luat o portie de oxigen.

    RăspundețiȘtergere
  16. Lav,
    copil frumos cu liniște în glas, mulțumesc!!
    Prezența ta este mărturie că lacrimile sunt gheața sufletului care se topește în valuri de metafore.

    RăspundețiȘtergere
  17. @Zamfir de Turda,
    Tu faci haz de necaz.Nu prea reușește multă lume o asemenea performanță.
    Nu plângi niciodată.. nu știu ce să zic.

    RăspundețiȘtergere
  18. Florentin,
    Chiar am reușit o performanță, dacă te-am înveselit!

    RăspundețiȘtergere
  19. Gina, eu îmi amintesc că toate transmisiile cu tovarășul erau color, unele parțial color, iar filmele, atâtea câte erau, se transmiteau alb-negru!
    Răspund în ordine inversă:
    Plâng atunci când văd copii sau animale chinuite.
    Cânt aiurea, nu pot spune exact, fredonez. Cu Mariza, încerc și fado!
    Râd la Mr Bean, Luis De Funes, Toma Caragiu și filmulețe funny, gen cel postat de tine!Și când se întâmplă ceva bun și frumos!
    Ei, Gina...aduceri aminte, asta îmi place mult aici, în acasa ta virtuală! O zi fericită! :)

    RăspundețiȘtergere
  20. Lav,
    Adună-ți gândurile în poeme!
    Se înșiră frumos, în iambi și-n trohei.

    RăspundețiȘtergere
  21. Mirela,

    În ritm de fado, fredonezi? Ce frumos!
    Înțeleg genul ăsta de muzică, îmi place, dar mi-ar fi imposibil să pot reda..este ceva care nu mi se potrivește ca trăire, sună , cumva, nepământean.
    Filmele alb-negru îmi plac mai multe decât cele clor.
    Au un ”ceva„, care le face unice.
    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  22. Râd la "Operaţiunea Monstrul", "Crocodile Dundee" şi la alte câteva filme de care nu mă pot plictisi niciodată, cânt atunci când nu mă aude nimeni, ca să nu-i fac să râdă sau să plângă şi plâng mai ales când tai ceapa.
    Adresa mea de e-mail este: yfim_trofimov@yahoo.com
    Ar fi utile orice date de care m-aş putea folosi: nume (de fată?), prenume, promoţie etc.
    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  23. Nu prea rad, dar daca printro minune se intampla, rad la cate-o gluma, intamplare haioasa.
    Nu cant.
    Plang la si pentru multe.

    RăspundețiȘtergere
  24. Uite , Gina c-am sa-ti spun un proverb tiganesc: "Fereste-te de omul care nu canta si danseaza! Este rau!"

    In rest, sa speram ca cei care au raspuns, au avut chiar un moment de sinceritate virtuala :))

    RăspundețiȘtergere
  25. Shanti,

    Cu mâna pe inimă, îți spun că mă bucur grozav când treci pe la mine!!
    Cred că au dreptate cei care au conceput zicala, multă și adevărată experiență este în spatele ei- cum pot trăi unii fără să cânte, fără să danseze, dar, adaug eu, fără să plângă, fie doar de bucurie?
    Zile bune și frumoase îți doresc!!

    RăspundețiȘtergere
  26. Vai Gina am râs cu lacrimi - fazele cu animale au fost absolut incredibile
    - apogeul - catelul si doamna la bazin!!!

    (20 de puncte!)

    RăspundețiȘtergere
  27. Manon,
    Dacă, în sfâsrșit , am reușit și eu să te distrez cu un filmuleț, înseamnă că am progresat!
    Mă bucur!!

    RăspundețiȘtergere