miercuri, 19 ianuarie 2011

”un bun profesor

 are această grijă statornică: îi învață pe copii să se lipsească de el.”Andre Gide
Fată bună, cuminte, la locul ei, dar nu prea s-a omorât cu învățătura. A dus-o mama ei într-o secție de coafor, a dat- pe mâna cuiva și a învățat repede. Coafează, tunde, face manichiura, pensează , mă rog, tot ce vrea o femeie cât să pară , apoi, frumoasă.
Aleargă mult.
În geanta ei, încăpătoare  ca o poștăriței, stau , în ordine,   la rând, sticluțe  cu ojă în toate nuanțele, forfecuțe, pile,cutia cu  spirt, perii, creme.
Lucrează bine. Nu uită pe nimeni. Caiețelul este liniat pe zile  și ore.
 Vrea ca fata ei să ajungă cineva. 
Să învețe carte.
Să le știe pe toate. De asta s-a și zbătut să ajungă la cea mai bună învățătoare. Știi cum e..ai văzut la televizor- coadă toată noaptea, cine prinde lista se poate numi un părinte norocos.
Dacă toată lumea spune că e cea mai bună învățătoare înseamnă că așa este. Este foarte exigentă, se interesează, le dă mult de lucru,  a scris câteva cărți, le-a prezentat la prima ședință cu părinții, la fiecare carte, caiet cu exerciții. 
Cât mai multe!//
Fac lecțiile împreună, n-o las să greșească nimic, caietul trebuie să fie curat, frumos, așa cere doamna. /
Se întâmplă să nu le iasă chiar toate socotelile.
Mă sună înainte, la ore potrivite.
 Din spatele ochelarilor, prinși în ramă roz, doi ochi speriați așteaptă de la mine ajutor.
O cred, mititica..La cei opt ani și câteva luni, în clasa a doua, deja știe de numere succesive,  pare și impare, predecesor, sinonime, antonime, omonime, personaje literare, subiectul operei, familiile de cuvinte,  este fericită, nu se folosește încă familie lexicală!
Nu vă mirați, nu sunt din manual, sunt din cartea doamnei.
Întâi m-am revoltat, m-am stăpânit  imediat, cum să afle puiul acesta de om că școala a luat-o razna de tot?
Că doamna , cu cărțile și caietele ei, valabile pentru  copiii mari, a uitat că un copil  de clasa a doua este , totuși ,un copil?
Scrieți un text despre iarnă, utilizând expresiile întâlnite în lecturile închinate anotimpului alb”
-totu-i de un alb strălucitor/scânteietor;
-pomii sunt îmbrăcați în straiul bogat de nea/în podoabele iernii;
-iarna trece în calești de vijelii/ într-o furtună de zăpadă
-fumul urcă spre cer în fuioare albe/în spirale cenușii.
-regina fulgilor de nea//
O ajut să-și amintească   satul drag de la poala dealului, unde locuiesc bunicii,dimineața colindului,  vișinii din fașa ferestrei,  zăpada de pe ulițe..
Fața i se deschide, ochii mă privesc,  dintr-odată, calzi, propozițiile se adună în stol de gânduri sincere și compunerea este gata..
Este fericită.
A ieșit o compunere- nici prea scurtă, nici prea obositoare. Cât s-o laude  doamna, că altfel, se supără mami..
I-a rămas și timp de joacă.
p.s. Îți amintești cât de frumoase erau problemele noastre din culegerea lui Gheba?

22 de comentarii:

  1. Am citit cu păcere acest text. Doar pe partea de final am avut o strângere de inimă şi un gol în stomac. Cum n-am fost tare la matematică şi cum am încercat tot timpul să învăţ la ea numai ca să nu se spună că nu m-am sacrificat, de fiecare dată când îmi aduc aminte de culegerea Gheba simt frisoane. Asta este, am mai spus-o, ştiinţele exacte nu m-au atras, tot respectul pentru cei care au făcut o pasiune din ele...

    RăspundețiȘtergere
  2. Gheba era dictator!

    Minunata postare... :)

    RăspundețiȘtergere
  3. În clasa a VIII-a, la început, am copiat de mână culegerea de Gheba – nu se găsea de cumpărat. Era vremea când se intra la liceu - 8 pe un loc ( nu afirm că era bine !). La origini Grigore Gheba nu a fost profesor ( nu cred că mă înşel !) Problemele de acolo au format generaţii – aşa după tipicul diferitelor momente. Orice carte ajută la ceva ! Culegerea lui Gheba îţi măsura inteligenţa , culegerile de acum caută să te atragă să intri în sistem; un paradox: culegerea lui Gheba , cea dintâi cărămidă, forma o elită în mate, culegerile de acum sunt pentru cuprindere. Pe deasupra acestor comparaţii afirm că există un foc interior care îndeamnă individul către ceea ce i se potriveşte. Poţi învăţa puţină matematică , aşa din ambiţie ( Marele Eminescu a devenit exemplu !), însă faci performanţă numai dacă muza acestei ştiinţe te are pe listă şi , în plus, aduci ceva nou în absolut pe acest tărâm, numai dacă te agreează toţi zeii.
    Să fie numai bine !

    RăspundețiȘtergere
  4. Draga mea, Gheba nu mi-a lăsat nici mie amintiri foarte fericite :D

    Articolele tale însă se clădesc deja în teancuri de amintiri minunate :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Pentru mine, dintre toate persoanele pe care le-am intalinit in aceasta scoala, timp de 9 ani invatatoarea a insemnat cheia succesului. Cea mai buna! Si tin minte ca scriam dictare, dar nici chiar compuneri in clasa a II-a. Citeam biletele de dragoste, aruncate prin ore, se adunau toate fetele in jurul meu sa vada ce a scris cel blond, cel brunet, cel cu ochelari. O groaza de greseli daca stau sa le analizez acum. Le aruncam la cosul de gunoi, fara sa vada ei, pe unele mai apropiate, le ascundeam fara sa ma vada nimeni, in penar, in buzunar. Tin bine minte ca la un moemnt dat ma saturasem, nu le mai vroiam, stiam ca ajung la scoala si ca in loc sa primesc de la un coleg o vorba buna ca am avut caietul de dictare fara greseli sau testul de la mate, primeam felurite cuvinte " de dragoste" asezate pe biletele lungi, caci erau rupte din caiete si recunosc : mi se umplea inima cand vedeam unul mare. Bomboanele cu ciocolata, ambalajul cu inimioare primite tot de la ei i le dadeam lui Frau Lehrerin(d-na invatatoare). La randul ei, ea le pastra pentru copiii necajiti. Cuvantul" te iubesc" era des folosit, nici macar nu stiam sensul iubirii, nici baietii nu-l stiau. In clasa a VIIa era un baiat vizavi(clasa V), in fiecare dimineata ma trezeam cu biletele, poezii(pacat ca erau luate de pe net) agrafe, bomboane, faceau astia misto-batea la usa, ma ascundeam si ma trezeam la masa cu cate ceva nou, profesorii lui ma priveau cu alti ochi, parca ma cunosteau. Doamne! M-am imprietenit cu el, m-a sunat chiar marti sa cobor la scara, eu faceam un proiect, l-am refuzat. Ups, m-am abatut de la subiect.
    Deci, sunteti minunata pentru ceea ce ati facut. Ma bucur pentru mititca si mi se pare cam exagerata acea tema. Dar, totul e bine cand se termina cu bine.

    RăspundețiȘtergere
  6. Cris,
    Suntem diferiți.Avem înclinații și preferințe diferite.
    Dar, culegerile de exerciții, atât cele de matematică, cât și cele de limba rămână , erau bine structurate, se adresau corect vârstei copilului.
    Problemele arau limpezi.
    Acum, exercițiile „circulă„ dintr-o culegere în alta, nu se ține seama de capacitatea de înțelegere a copilului.

    RăspundețiȘtergere
  7. Doareu, dictator zici?nu m-am gândit.

    RăspundețiȘtergere
  8. @GRIGORE ROTARU,
    Eu cred că era bine cu o concurență mare- intra fiecare copil acolo unde merita. Lucrurile erau așezate.
    Mi-a mi-a plăcut mult culegerea despre care vorbesc- o am și acum, au lucrat și copiii mei după ea.
    Era limpede, cu o asemenea impresia am rămas.

    Sunt cărți în care te regăsești, cărora le datorezi formarea ca om!

    RăspundețiȘtergere
  9. Arcadia,
    Dar, sigur , o ai în casă, ai păstrat-o pentru fiul tău..
    Sunt întâmplări , pe lângă care nu poți trece, ca și cum n-ar fi.
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  10. Lav,
    Îmi dau seama că profesorii și învățătoarele nu prea au habar ce le trece „micuților„ prin minte- bilețele- înțeleg, și eu am primit, și fiii mei au scris fetelor- știu de la învățătoarele lor,ele erau ca niște militari.
    Scriau și elevii mei, dar în clasa a doua, parcă este prea devreme.
    Am vorbit despre fetiță, pentru că sunt revoltată de presiunea pe care culegerile cși caietele astea suplimentarea o exercită asupra copiilor, cu acordul părinților, care nu sunt conștienți că, de fapt, copiii nu învață.
    Se îndepărtează de învățătură.

    RăspundețiȘtergere
  11. Istoria biletelor a luat sfarsit foarte tarziu. Invatatoarea mea stia. Pentru ca noi vorbeam mereu cu ea. Dar nu a spus niciodata parintilor, acestia aflau de la copii, unii chiar ii ajutau sa faca pe plac fetelor.
    Pai nu aveau curajul sa spuna in fata, abureli! O fi fost devreme, dar si chestia cu: folositi expresii... Pai in clasa a IIa cred ca habar n-avem ce e aia o expresie. Si-n plus, daca acum vor sa para ca ii invata asa ceva sunt curioasa ce le cere in a IVa. Aveti dreptate. Parintii habar n-au.

    RăspundețiȘtergere
  12. Păi, uite, vezi, Lav, bine ai observat, perfect!
    Un copilaș, la vârsta de care vorbesc, abia știe să observe- dacă i s-a sugerat să facă asta, atunci când are de realizat o compoziție.
    Apoi, el se „exprimă”, își spune trăirile, în legătură cu tema dată.
    Cerându-i-se să insereze în textul obținut niște ”expresii„, deja i se „cenzurează” atitudinea..este mult de discutat.
    În clasa a V-a , copiii nu au deprinderi, nu știu să-ți expună atitudinea în legătură cu ceva.
    Ne învârtim într-un cerc. Am ajuns de unde am plecat- copilul se îndepărtează de învățătură.
    Ceea ce este foarte grav.

    RăspundețiȘtergere
  13. Din pacate ,Gna,ai atins un subiect care pe mine ma roade de mult timp,iar acum,cu noile schimbari,cu noile propuneri in invatamantul zis "modern",astfel de invatatori/profesori vor avea castig de cauza.
    De multe ori fac comparatii intre copii-cei care au parte de un invatator"titrat" cu multe culegeri si caiete publicate si copiii care ajung la un invatator care pune mult suflet in ceea ce face.Rezultatul este izbitor si in defavoarea copiilor stresati.Prea putini vor avea libertate,vor fi sclavii unor cerinte mult peste puterile lor.Sincer ,n-as opta pentru un astfel dedascal.Stiu eu de ce!Sigur si tu stii!
    Spune tu,Gina draga,ce-ar fi fost in sufletul micutei,daca din intamplare tu nu erai langa ea?Cum isi facea tema de casa fara ajutorul unui adult?Cum mergea la scoala cu tema nefacuta sau mai rau "nu pe placul doamnei"?
    Parintii au un dar de a judeca dascalii dupa ce zic altii.E adevarat ca renumele bun sau rau se raspandeste,dar prefer sa fiu invatatoarea care nu impovareaza copilul si parintii cu mii de caiete gata tiparite ,ci sa fac exercitii,fise,teste,acasa ,eu,pentru nivelul fiecarui copil.Ce rost are sa dau teme parintilor sau vecinilor?Mai bine lucrez mult in clasa,iar acasa copilul face doar atat cat e nevoie pentru a continua munca din clasa.
    Celor ambitiosi ,am metodele mele de a le rasplati munca,iar pe cei delasati sau neputinciosi ii ajut eu cat pot mai mult.
    Mie mi-a placut sa lucrez din Gheba.Pacat ca nu mi-a ramas culegerea.Am dat-o inapoi ,dar cel mai mult imi pare rau de caietele care nu s-au mai intors la mine.Au ramas pe la cei care au invatat dupa ce am lucrat eu.
    Asa ar trebui sa lucreze copiii,de placere,sau cel putin asa sa creada ei ca totul e o intrecere,un joc,iar munca lor sa se vada mai tarziu in rezultate.Sa ramana pe langa stiinta si cu putin suflet.

    RăspundețiȘtergere
  14. Angi,
    Știi ceva? Chiar mă gândeam la tine, în timp ce o ajutam pe fetiță să scape de necaz.Știam că n-ai face o asemenea greșeală- să dai teme pe care să le rezolve părinții, vecinii, rudele.
    Greșelile pornesc ”de sus”- faptul că se permite oricui „să publice” este o anomalie.
    Astăzi, am găsit în culegerea de care vorbesc, exerciții din manualul pentru clasa a V-a.
    Așa se realizează asemenea culegeri- luând ceva de colo, altceva de dincolo..copilul „lucrează probleme și exerciții nepotrivite capacității lui de înțelegere.
    Nu i se cultivă inteligența, nu este ajutat să gândească, să conștientizeze.
    Mult succes îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  15. Pai si nu trebuiesc toate luate treptat? Eu din clasa a doua stiu sa scriu cuvintele corect in germana, mi le amintesc, de acolo le-am invatat. Am fost la o invatatoare in clasa pentru xerox. La un moement dat spune: "si invatati poezia de la pag x nu va mai scriu autor ca nu conteaza." Bine, asta n-are lugatura.
    Scriam poezii prin clasa a IIIa, faceam misto de politicieni, aveau rima, radea si invatatoarea, radeau si colegii, dar habar n-aveam cand sa pun virgule, ce rima folosesc si multe altele. Si mi-a fost mai bine. Le-am afalat in clasa a V-a sau inainte din cauza ca aveam o culegere roz in care erau scrise tot felu de notiuni si alte, am citit si eu sa vad despre ce este vorba, nu intelegeam prea bine, dar imi facem idei.
    E pacat! Mai sunt si altele- astia mici vorbesc urat, cuvinte pe care nici eu nu le folosesc, nu-i frumos. Dar invatatoarele parca se fac ca nu aud nimic(unele).
    Se indeparteaza din cauza ca nu pricepe(copilul)
    O seara placuta! >:D<

    RăspundețiȘtergere
  16. Lav,
    Sigur că toate noutățile se învață treptat.
    Compunerile se deprind cel mai greu, tocmai aici trebuie să se lucreze în clasă, atunci când copilul este mic. Ca să fie corectat, ajutat, îndrumat.
    Dar trebuie să învețe cum trebuie să gândească.Cu timpul, va lucra singur, întâi în clasă, apoi acasă.
    Temele nu se dau pentru părinți, vecini, rude..
    Toți știu asta, prea puțini o și respectă.
    Succes mâine la școală!!

    RăspundețiȘtergere
  17. Gina, aeam o profesoaă de română foarte severă, Mustea se numea, ne dădea de citit enorm...dar îmi plăcea, o adoram, am învățat mult cu și de la ea. (rip).
    Azi se merge prea repede!
    Câmp lexical avem din clasa a IV-a, complement de scop și eu liric dintr-a V-a, așa că...suntem academicieni într-a VI-a!
    Frumoasă aducere aminte.

    RăspundețiȘtergere
  18. Eu deja nu ma mai minunez. Dar inca ma mai revolt. Nu stiu cat voi mai avea si puterea asta. De exemplu, la ultima noastra lucrare una din cerinte a fost cuvinte cu inteles asemanator pentru slabiciune si adanc. La 10 ani.
    Era cea mai simpla cerinta, dintr-un sir lung de 10, din care ultima: o compunere de 15 - 20 de randuri, despre... nici nu mai conteaza. Totul in 50 de minute. Repet la 10 ani.

    RăspundețiȘtergere
  19. Mirela,
    Recunosc că n-am fost prea blândă cu elevii mei, dar nici exagerată. Fiecare început de semestru la mine a însemnat controlul lecturii , pren lucrare.
    Dar, nu cred că mă poate acuza cineva de a fi cerut , fără să dau infinit mai mult. Mă refer la cunoștințe și modalități de învățare.
    Ce fac unii este aiureală, este contraproductiv- să ceri să știe copiii claselor mici ceea ce se învață câțiva ani mai târziu.
    Ce am scris s-a petrecut chiar ieri.

    RăspundețiȘtergere
  20. Cati,
    Te înțeleg. Eu sper că aceste erori se pot corecta.
    Rău este că mulți părinți cred că așa este firesc- să li se ceară copiilor foarte mult.
    Este greșit!
    Copilul trebuie învățat să învețe!
    Mult noroc !!
    Țin pumnii!!!

    RăspundețiȘtergere
  21. M-am luat cu alte teme si n-am mai scris postarea despre doamnele care merg la o casa de copii...Si despre copiii adusi duminica la Biserica Manastirii Casin; si despre preotii de acolo...
    Este mare lucru sa poti (re)stabili increderea in fortele proprii...
    Sunt convins ca se poate...

    RăspundețiȘtergere
  22. @Daurel,
    Da, câtă vreme omul are suflet .Și conștiința lucrului bine făcut , nu doar pentru sine.
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere