vineri, 28 ianuarie 2011

28.01

prin oraș

Lângă bancnota așteptată, am pus o bomboană. Bătrânul   a fost fericit.  Câțiva pași  mai la stânga , un negricios ținea contabilitatea încasărilor.
În centrul orașului.
Câinele- orășean  bine orietat

13 comentarii:

  1. Frumos la voi in oras.Pozele sunt artistice.
    Abia astept sa am si eu aparat de fotografiat. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Gabi,
    Pe mine m-a întristat rău de tot astăzi orașul..
    Maidanezii mi s-au părut mai periculoși , pentru că se plimbau în voie printre trecători.
    Figura țigănușului care urmărea discret câți bani primește bătrânul nevăzător scos la cerșit m-a indignat.

    RăspundețiȘtergere
  3. Comentariul de pe blogul nostru m-a facut sa ma intreb daca am ce sa mai sper pentru copilul meu....
    Unde se ascund oamenii normali?
    Dascalii flamanzi pot sa devina monumente de nepasare. De ce?

    RăspundețiȘtergere
  4. Abia acum imi dau seama ca n-am mai vazut centrul orasului nostru de circa o luna de zile! Si nu fac decat 5 minute pe jos pana acolo.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu înţeleg ce face Pendiuc? A, ştiu, la o nuntă a unor prieteni a venit beat turtă şi se ţinea de glume că dacă nu sărută ginerică mireasa o sărută el... :)))

    RăspundețiȘtergere
  6. Kid,
    Niciodată dascălii n-au fost bogați.
    Eu n-aș găsi justificare în a nu-ți face meseria, pentru că ai salariu mic .
    Pasiunea există. Sau nu este. Nimic n-o poate înlocui ,acolo unde nu este.
    Normal este cel care își face datoria .
    Mai există..nu prea mulți, dar sunt.
    O seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  7. Geocer,m
    Adică nu cunoști maidanezii?
    Despre bătrân este dureros să vorbim..

    RăspundețiȘtergere
  8. Costea,
    Știi vorba- tot românul este vesel și băiat cu umor.Poate că așa cuceresc unii voturi.

    .

    RăspundețiȘtergere
  9. Cred ca aici e, similar cu titlul postului precedent un moment 'in balanta' orasul in frumusetea luminoasa a cladirilor vs. o zi care pare adumbrita. Materialul din care e facuta viata noastra de zi cu zi.

    Azi astept cu nerabdare primavara, dar mai dureaza pana vedem iar ghiocei!

    RăspundețiȘtergere
  10. Irina,
    Da!!
    Așa am văzut orașul- un obraz râde, celălalt, al sufletului, plânge- maidanezi printre oameni, un bătrân nevăzător exploatat de un individ dubios-toate, la lumina zilei.
    Viața merge mai departe, pe pământ este loc pentru toate..

    RăspundețiȘtergere
  11. Astfel de întâmplări, precum cea cu "supraveghetorul" cel brunet, m-au făcut să spun un Nu hotărât pomenii pe stradă. Sunt prea mulţi puturoşi fără scrupule, care speculează nefericirea unor amărâţi!
    Într-o zi am întâlnit în cale un om care cerşea într-un cărucior cu rotile. Îmi luasem 2 pateuri cu brânză, calde, aburinde. I-am văzut privirea tristă şi i-am oferit un pateu cald. L-a primit cu mulţumire dar...nu l-a mâncat şi l-a pus într-o sacoşă. Am insistat să-l mănânce cât este cald, că aşa este cel mai bun... Nu ştia ce să spună, dar se uita speriat în jur. Mi-am dat seama că era "supravegheat" din apropiere şi aşa avea "indicaţii". Mi-a fost atât de ciudă că nu l-am putut convinge să mănânce, dar şi mai ciudă pe escrocul din umbră.Astfel de exemplare trebuie excluse din peisajul social.

    RăspundețiȘtergere
  12. Alexandru,
    Motivul acestei postări este faptul că m-a impresionat puternic, mult prea puternic, bătrânul.
    Ca să fiu sigură că se va bucura de o bomboană, asta aveam , am stat lângă el, până când m-am convins că o nâncă, deși, chiar mă temeam de negricios.
    Și asta, în centrul orașului, unde toată lumea vede ce se înmplă.
    Cred că suntem deficitari la a înțelege adevăratul civism..

    RăspundețiȘtergere