duminică, 16 ianuarie 2011

eternități de-o clipă


In cămăruta mea, lampa cu picior înalt răspândea o lumină gălbuie.
Seară de seară, înainte de a aprinde fitilul,   ștergeam  sticla subțire ca foaia de  ceapă,  atent, cu o  cârpă moale, cum mă învățase mama. Doar așa , lumina era mai puternică, mai limpede..
Îmi făceam lectiile.  Eram in clasa a VI-a,  geometria nu era deloc simplă. Împărțeam gloria clasei cu un coleg. Manualul era subțirel , foi aspre , după teorie, o aplicație- două, cu exemple și multe exerciții. La sfârșitul fiecărui capitol,  se înșirau, cuminți,  rezultatele.
În seara aceea , toate erau de-a-ndoaselea,  pagini întregi- desene, calcule- nimic nu se potrivea. Dintr-odată , nu știu cum,  brusc, mintea mi s-a luminat, am dus dintr-un punct o perpendiculară și creionul  a luat-o la fugă   pe maculatorul meu foșnitor. Aș vrea să nu greșesc nimic din ceea ce-mi amintesc-Inălțimea, într-un triunghi dreptunghic, este medie geometrică, adica proporțională ,intre segmentele determinate de ea pe ipotenuză!
În  cea mai  mare viteza, am lucrat toate exercitiile, nu doar  tema dată .
Eram cel mai fericit copil!
În clasa a XI-a, purtam , obligatoriu, la școală, un sarafan bleumarin , cămașă din bumbac, băiețească, cu mânecă lungă, bleu spălăcit. Într-o sâmbătă- eram elevă internistă-  tata mi-a adus , printre alte lucrușoare, o curelușă albă, de plastic, cu dungi subțiri roșii și albastre.
A fost sărbătoare! Mi-am personalizat uniforma! Mare îndrăzneală!
Locuiam tustrei in Hotelul Venetian-eu și băieții mei. Cel mare își susținea admiterea la Universitate. Examenele, trei la număr, analiză matematică, limba română, filozofie,  se susțineau la Leu. Cel mic terminase clasa a treia. Drumul nostru cu metroul în fiecare dimineața, plimbările  cu fiul cel mic in Grădina Botanică,  să mai scăpăm de emoții, în timp ce fratele lui era în focuri, înghesuiala în fața listelor,  rezultatul care ne-a umplut sufletele de bucurie,  au fost momente pe care nimic , niciodată,  nu le poate înlocui . Nimic nu mai conta!
Au trecut anii.
Am învățat să văd fericirea în fel și chip: într-un apus de soare, în primii fulgi de zăpadă, în momentul în care un fost elev , după mai mulți sau mai puțini ani, recunoscându-mă , îmi spune: Sărut mâna, doamna profesoară!, într-o coafură frumoasă , în lumina din ochii elevilor, când le place lectia , într-un pâlc de maci , în clipocitul ploii, în colindele copiilor, în Lumina Învierii, în lectura unei cărți bune, în florile care mi se oferă, în somnul liniștit, în reîntalnirea cu foști colegi de școală, în jocul "de-a baba oarba" cu nepoțeii, într-o scrisoare sinceră.Am văzut locuri deosebite: Volga, noaptea , din avion , când luminile hidrocentralelor concurau cu puzderia de stele, pe care aveam senzația că le-aș putea culege,  Fontana di Trevi, sub strălucirea lunii , Louvrul, castelele de pe Loire, Notre -Dame,Versailles,Vatican, Olimpul, Acropole, Likavito, Santorini, Prado, British Museum,Madame Tussauds, The Royal Opera, pădurile vieneze, Vezuviul, Neapoli, Capri, casele lui Gaudi, morile lui Don Quijote, Coasta de Azur, Cabo da Roca,Sintra, Alhambra, Fatima, am cules pietricele de pe țărmul Mediteranei și al Atlanticului, am simțit drama locuitorilor Pompeiului,   dar și victoria lui Vasco Da gama, am ascultat Fado la ea acasă, am urcat cărări spre mănăstirile Moldovei și Maramureșului..  
Fericire?Da. Se poate spune și așa.
p.s.cum și când se simte fericirea?

25 de comentarii:

  1. Parcă regret că nu mai sunt la şcoală. Tare dragă îmi era ziua asta!

    RăspundețiȘtergere
  2. In contextul acesta fericirea se termina cand obosim noi :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi-a plăcut multitudinea de feluri în care poate fi percepută (în cazul tău) fericirea. Şi îţi dau dreptate. O rază de soare, o melodie, o privire - mai ales o privire, aceea a fiinţei iubite de lângă tine -, te pot face fericit. Nimic material, din punctul meu de vedere, nu poate avea această putere... Sau, cum spunea o melodie de pe vremuri, "fericirea are chipul tău", şi asta ar trebui să spunem tot timpul atunci când suntem alături de jumătatea noastră...

    RăspundețiȘtergere
  4. sanatate + iubire = fericire.
    Si amintirile aduc fericirea!
    Azi nu vreau sa comentez...in fine, nu prea reusesc. Fericirea e un sentiment, nu? Sentimentul este traire. Trairea unor sentimente te face fericit. Vine cand o astepti mai putin. "Ah! A fost o placere ce va ramane neuitata..."

    Carpe diem!

    RăspundețiȘtergere
  5. Când şi cum?
    Ai descris-o într-o multitudine de culori, culori pe care le-am perceput şi eu la un moment dat ( unele dintre ele).
    Oricum, cea mai veritabilă fericire este aceea pe care o găseşti bucurându-te de lucrurile mărunte...

    RăspundețiȘtergere
  6. Undeva, am găsit fericirea, definită ca fiind acordul între ce-ţi doreşti şi ce ai atins.
    Să fii fericită!
    Eu sunt fericit pentru că, tocmai, ne-am întors din baie! ... Din baia castrului roman Potaissa, unde ne-am odihnit o clipă, eu şi Prietenul meu, Ulise, şi am împărţit nişte biscuiţi!

    RăspundețiȘtergere
  7. Iulia,
    Cred că vorbești 15 ianuarie, așa-i?
    p.s. era frumos- ziua toată recitați poezii, chit că doamna de matematică zicea că are alte treburi, la chimie, domnul profesor se cam burzuluia de atâtea versuri..

    RăspundețiȘtergere
  8. Iata si ceva unde n-am pareri de impartasit !
    Totusi, daca mai cujet, sunt in asentimentul lui Zamfir; in aceasta baza as zice ca bucuriile (nu zic fericirile, deoarece acel cuvant este consacrat in Biblie) pot veni si din lucruri pe care nu ti le-ai dorit, visat...
    Cine si-a visat blogareala ?

    RăspundețiȘtergere
  9. Arcadia,
    poate că ai dreptate, putem găsi un strop de fericire în oricare gest,câtă vreme ”suntem„..

    RăspundețiȘtergere
  10. Cris,
    Adică fericirea este un ideal, este opera imaginației!

    RăspundețiȘtergere
  11. Lav,
    Sau , cum spunea Albert Camus- fericirea este cea mai mare biruință, pe care o dobândim împotriva destinului ce ne-a fost impus.

    RăspundețiȘtergere
  12. Lucia,
    Am găsit o definiție foarte simpatică- fericirea este un etern șantier în lucru!

    RăspundețiȘtergere
  13. Zamfir de Turda,
    Dacă tot ”facem filozofie” pe această temă, uite ce spune cineva-fericirea înseamnă a fi liber, a nu dori nimic.

    RăspundețiȘtergere
  14. "Am învățat să văd fericirea în fel și chip:...",

    draga mea Gina, te admir!

    nici nu trebuie să-ţi spun mai mult decât că simt toate acestea.

    o îmbrăţişare,

    Ottilia

    RăspundețiȘtergere
  15. @Daurel,
    Și Mark Twain spunea ceva asemănător- fericirea nu este un lucru în sine, ci un contrast cu ceva care nu place nimănui.

    RăspundețiȘtergere
  16. Fericirea este cea mai puternica raza de soare indreptata spre poarta sufletului atunci cand, alte raze n-au reusit sa patruna inauntru din cauza ca, nu procedau corect.
    Stiti de ce? Ele incercau sa intre cautand la fiecare colt cate-o cheie, niciuna nu se potrivea. Puternica stia ca poarta este deschisa mereu, sufletul nu o striga, o astepta. Cum poarta nu are nevoie de chei, nici noi nu avem nevoie de lucruri grozave pentru a putea uita, ierta si zambi ca sa fim fericiti. Nu`s rare acele raze, rare sunt momentele cand nu stim sa le simtim cu adevarat.
    O seara linistita, plina de zambete si bucurii printre randuri!

    RăspundețiȘtergere
  17. Lav,
    Este atâta poezie în tot ce spui!
    Poate că de asta fericirea are dimensiune sufletelor..
    Ăți mulțumesc pentru ceea ce transmiți dincolo de vorbe!
    Să ai o săptămână frumoasă, cu multe note mari!!

    RăspundețiȘtergere
  18. Cred ca fericirea vine din curiozitate - aceea de a descoperi orice - orice ce te poate face fericit.

    Numai bine dintr-o iarna friguroasa si cu zapezi!

    RăspundețiȘtergere
  19. Uneori suntem fericiti si nici macar nu intelegem de ce parca ne simtim mai bine,suntem mai senini.
    Chiar si cei care doar supravietuiesc...

    RăspundețiȘtergere
  20. Irina ,
    Descoperirile frumoase te fac fericit.Altele lasă urme adânci, dureroase, care nu se acoperă niciodată..
    Gândim pozitiv- căutăm!!

    RăspundețiȘtergere
  21. Gabi,
    Da, tu ești o înțeleaptă, uităm să fim fericiți, fie doar pentru că trăim.

    RăspundețiȘtergere
  22. Gina, fericirea se afla in lucrurile mici dar nu stim asta decat atunci cand le pierdem si pe acelea... Ma bucur ca am avut o copilarie minunata si ma intristez ca generatiile copiilor de azi nu au gustat si nici nu vor gusta bucuriile noastre...

    RăspundețiȘtergere
  23. Shanti,
    Este și una dintre tristețile mele..

    RăspundețiȘtergere